Chapter

 1 1    |          să curme orice aspiraţie la nobleţe a omului. Pentru
 2 1    |       Unii, precum Nietzsche, pun la baza fiinţei umane voinţa
 3 1    |           să apuce şi să ceară de la Dumnezeu hrana lor” (22).
 4 1    |       Valaam. Acesta cade cu faţa la pământ, iar cuvintele pe
 5 1    | văzându-mă pe mine, s-a întors de la mine de trei ori până acum;
 6 1    |           ea nu s-ar fi întors de la mine, eu te-aş fi ucis pe
 7 1(3) |       observat că vacile înjugate la car erau la prima fătare
 8 1(3) |       vacile înjugate la car erau la prima fătare şi că viţeii
 9 2    |        tale, şi cei necredincioşi la Tine se vor întoarce”. Îndeplinind
10 2    |     cuge-tare”. 5 Şi aici ajungem la punctul de plecare al oricărei
11 2    |           adus pe om din nefiinţă la viaţă şi l-a copleşit cu
12 2(7) |           asemenea ei a fost adus la viaţă prin creaţie”. Ibidem,
13 2(7) |      creaţie”. Ibidem, p. 49. Sau la Nicolae Cabasila: „Că oamenii
14 2(7) |          şi ţărâna se înalţă până la atâta slavă, încât devine
15 2(10)|           p. 49. Idee prezentă şi la Platon, în „Republica” I,
16 2    |         lucrurile sunt conduse de la cele nedesăvârşite spre
17 2(13)|     Nicolae Cabasila, Trei omilii la Naşterea, la Bunăvestirea
18 2(13)|          Trei omilii la Naşterea, la Bunăvestirea şi la Adormirea
19 2(13)|      Naşterea, la Bunăvestirea şi la Adormirea Preasfintei Maici
20 2(14)|           Aceeaşi idee o găsim şi la Sf. Grigorie de Nyssa: “
21 2    |        nici trupul sufletului (ca la ateişti sau hedonişti),
22 2    |          a-L încăpea pe Dumnezeu, la vremea venirii lui Hristos
23 2    |     puterea pe care o are în sine la naşterea sa. 21~Nepătimirea
24 2    |         Orice abatere a minţii de la Dumnezeu sfârşeşte prin
25 2    | teocentric, el se pune în valoare la infinit pe sine însuşi,
26 3    |           a cunoscut creşterea de la mic la mare, ci a avut de
27 3    |      cunoscut creşterea de la mic la mare, ci a avut de la început “
28 3    |         mic la mare, ci a avut de la început “vârsta bărbatului
29 3(24)|         pe care le-a luat omul de la pieile animalului iraţional
30 3(24)|           întinăciunea, alăptarea la sân, hrana, scurgerea sămânţei,
31 3(24)|  scurgerea sămânţei, creşterea de la mic la desăvârşit, floarea
32 3(24)|     sămânţei, creşterea de la mic la desăvârşit, floarea vârstei,
33 3    |    exemplu, după Bereshit rabba, “la Facere, Adam şi Eva stăteau
34 3    |       bisexuală de formă sferică. La popoarele orientale, iar
35 3    |        turma de animale sălbatice la adăpătoare, iar inima-i
36 3    |        văzându-l, animalele o iau la fugă. Iată o frumoasă legendă
37 3    |   cosmosul pe care au avut-o până la împreunare. Acelaşi lucru
38 3    |          a omului, este faptul că la diferite popoare şi religii,
39 3    |          celor doi oameni de până la cădere. Oamenii în rai,
40 3    |           ne-a făgăduit-o Hristos la înviere, unde nu vor mai
41 3    |       moară nu mai pot, căci sunt la fel cu îngerii şi sunt fii
42 3    |          păcat: în loc să rămânem la vrednicia îngerească, El
43 3    |   îngăduit să transmitem viaţa de la unii la alţii întocmai ca
44 3    |       transmitem viaţa de la unii la alţii întocmai ca dobitoacele
45 3(31)|          toate, s-a referit anume la înmulţirea pe care o cunoaştem
46 3(31)|       care o cunoaştem astăzi, nu la o înmulţire care să se petreacă
47 3(31)|       care să se petreacă în rai. La fel şi femeia i-a fost dată
48 3(32)|             gândindu-se, desigur, la vrednicia pe care a avut-o
49 3(33)|          Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere, omilia XVIII.~
50 3    |       chipului dobitocului, care “la om creşte cu atât mai mult
51 3(39)|          a apărut în limba română la Editura Humanitas prin anii
52 3(40)|                    Idee întâlnită la Platon, Republica, Opere
53 3    |         un armăsar, că eşti lacom la mâncare ca un urs, că-ţi
54 3(42)|    Scrieri Partea a treia, Omilii la Matei, trad. de Pr. D. Fecioru,
55 3(50)|         Teologul, Cuvântarea a 45 la Sfintele Paşti.~
56 3    |       bărbăţie, sfiala poate duce la siguranţa întemeiată, din
57 3    |         din frică se poate ajunge la ascultare, din ură la antipatie
58 3    |      ajunge la ascultare, din ură la antipatie faţă de rău, din
59 3    |          rău, din patima amorului la dorul puternic după frumosul
60 3(52)|         specia omenească. Ea duce la taina cununiei, care este
61 3    |          Fericitul Augustin chiar la începutul “Confesiunilor”
62 3    |       decât numai în Dumnezeu, de la Care, după chipul şi asemănarea
63 3    |         care peste noapte creştea la loc pentru a putea fi ciupit
64 3    |          pentru a putea fi ciupit la nesfârşit. Iar după toate
65 3(55)|   Dumnezeu, Sfântul Tihon recurge la pilda fiului rătăcitor din
66 3    |    Dumnezeu în inimile noastre de la Duhul Sfânt şi să-L “naştem”
67 3(56)|                 Vezi această idee la Mircea Eliade, Istoria credinţelor