Chapter
1 1 | a omului (libido). Omul mai este văzut de unii şi drept
2 1(1) | trestie, adică o fiinţă mai firavă decât multe altele,
3 1 | a fi om, este nevoie de mai mult.~Experienţa ştiinţei
4 1 | dovedeşte că animalele pot fi mai mult decât s-a crezut multă
5 1 | tot felul se împotrivea să mai meargă). Şi iată că “Domnul
6 1 | Dumnezeu preferă să se arate mai degrabă şi să cruţe un dobitoc
7 1 | Lui (căci ni se relatează mai sus că se ruga), totuşi
8 1 | sa, om fiind, se coboară mai jos decât dobitoacele.~Aşadar,
9 2 | condiţie, omul începe să nu mai fie dobitoc, pentru a deveni
10 2 | dobitoc, pentru a deveni ceva mai mult.~În persoana lui Valaam,
11 2 | teologică4, degradând (vom vedea mai târziu de ce) mai jos decât
12 2 | vedea mai târziu de ce) mai jos decât asina sa. “Teolog
13 2(6) | asupra acestei sintagme vom mai reveni). Ibidem, p. 37.~
14 2(7) | între ei s-ar dovedi cea mai deplină unire şi identitate.
15 2(7) | Dumnezeu ne-a dăruit binele cel mai mare, mai bun decât care
16 2(7) | dăruit binele cel mai mare, mai bun decât care nu a avut
17 2(7) | astfel încât aceasta este cea mai mare şi cea mai desăvârşită
18 2(7) | este cea mai mare şi cea mai desăvârşită faptă de bunătate
19 2 | virtuţii, care-i totuşi cea mai împărătească dintre îmbrăcăminţi,
20 2 | Pentru noi, care îl cunoaştem mai de mult ca strămoş, Adam
21 2 | cu scopul de a se naşte mai târziu cu voia lui din Dumnezeu
22 2 | sinucigându-se în sensul cel mai adevărat al cuvântului.
23 2(22)| Cel mai probabil că aceste cuvinte
24 2 | sine în chip firesc, omul mai are şi o altă mişcare, nefirească,
25 3 | ce se vede, este în cea mai mare parte chip al animalului,
26 3 | chip al lui Dumnezeu este mai mult prin ceea ce nu se
27 3 | Apostolul - “în Hristos Iisus nu mai este nici parte bărbătească,
28 3(25)| femeie a avut loc, cred eu, mai târziu, după ce s-a încheiat
29 3 | orientale, iar printre filozofi, mai ales cei pitagoreici, exista
30 3 | slăbească adversarul, care mai târziu i-a devenit cel mai
31 3 | mai târziu i-a devenit cel mai bun prieten, el îi trimite
32 3 | acestora. Dar dovada cea mai sugestivă în favoarea unei
33 3 | la înviere, unde nu vor mai fi bărbat şi femeie, ci “
34 3 | mărită. Căci nici să moară nu mai pot, căci sunt la fel cu
35 3 | prin puterea Lui a văzut mai dinainte depărtarea noastră
36 3 | pentru firea noastră ceva mai potrivit stării de după
37 3(31)| nefiind în rai, cu atât mai mult Adam, care era în rai
38 3 | căsătorie, fiind cred cel mai mare dascăl al vieţii de
39 3(35)| Grigorie de Nyssa în tratatul mai sus citat.~
40 3 | care “la om creşte cu atât mai mult cu cât conlucrează
41 3 | că cel ce se roagă este mai “rău decât dobitocul” 38: “
42 3 | cum mintea noastră n-ar mai cultiva, decât principii
43 3 | ajutându-le să sporească tot mai mult”. 41~În acest fel,
44 3 | distruge, într-o măsură şi mai mare am putea spune, omul
45 3 | animale lucrătoare în om, mai exact, Sfântul corespunde
46 3 | cusururile şi mergi chiar mai departe decât fiarele sălbatice.
47 3 | Spune-mi, te rog, pot să te mai numesc om când ai mai multe
48 3 | te mai numesc om când ai mai multe cusururi decât fiarele
49 3 | desparte de Dumnezeu devine mai rău decât dobitocele şi
50 3 | care intervine obsedant mai ales în epistolele pauline: “
51 3 | În Republica, că pe cât mai palide devin pentru mine
52 3 | Sofocle, cu plăcerile iubirii? Mai poţi oare să te bucuri de
53 3(48)| Vechiul Testament, se vorbeşte mai mult de mânia lui Dumnezeu,
54 3 | moment ce a pierdut viaţa, şi mai ales ca să supravieţuiască
55 3 | ajungă în punctul de a regăsi mai deplină viaţa şi forma mai
56 3 | mai deplină viaţa şi forma mai frumoasă a naturii lui Hristos”. 51~
57 3 | în care trăim. Aceasta ne mai arată că omul este şi stăpân
58 3 | şi că, pe lângă biologic, mai are ceva care desemnează
59 3 | discuţiile filozofice, pentru cei mai spiritualizaţi, dar şi jocurile
60 3 | aspru pedepsită de zeii mai mari. Atunci când Prometeu
61 3 | lume în care se pare că nu mai este om care să nu fi auzit
62 3 | Biruitorul Morţii sau, şi mai exact, în noi este Dumnezeu!~
63 3 | singurătate apăsătoare, să nu-şi mai înţeleagă cauzele propriei
64 3(56)| Bucureşti, 1991, p. 258 şi mai departe. Despre teama de
|