103-filoz | fior-plasm | pleac-zidit
Chapter
1 1 | Psalmistului. În psalmul 103, “puii leilor mugesc ca
2 3(31)| P. Nellas, op. cit., p. 109). În ce mă priveşte, cred
3 3 | bărbatului desăvârşit” (Efes. 4, 13), vârsta lui Hristos. Acelaşi
4 1(3) | israeliţilor (I Regi. 6, 7-14). Interesant de observat
5 2(13)| Despre viaţa în Hristos 6, PG 150, 680A, cit. în vol. Sf.
6 3 | spre dreptate” (Rom. 6, 16). “Căci şi noi eram altă
7 2(7) | jizni vo Hriste, Moscova, 1874, pp. 10-11).~
8 3(40)| enciclopedică, Bucureşti 1986, Partea I, 2, pp. 82-83 (
9 3(56)| Ştiinţifică, Bucureşti, 1991, p. 258 şi mai departe.
10 3(39)| Editura Humanitas prin anii 1993-1994.~
11 3(29)| androginul, Humanitas, Bucureşti, 1995, p. 97.~
12 2(5) | Bibl. şi de Misiune al BOR, 1998, colecţia PSB, p. 38.~
13 3(56)| Ştiinţifică, Bucureşti, 1991, p. 258 şi mai departe. Despre teama
14 2 | şi tot pământul” (Fc. 1, 26). Rezultatul acestui sfat
15 3(55)| măcar pe acestea (Lc. 15, 11-32).~
16 1 | lăsat-o vie” (Num. 22, 21-33). 3~Iată că Dumnezeu preferă
17 3 | fii ai învierii” (Lc. 20, 34-36). Astfel, “harul învierii
18 1 | vei izbăvi Doamne” (Ps. 35, 6). ~Animalele se supun
19 3 | ai învierii” (Lc. 20, 34-36). Astfel, “harul învierii
20 2(6) | mai reveni). Ibidem, p. 37.~
21 2(5) | 1998, colecţia PSB, p. 38.~
22 3(40)| caută în text pentru nota 40 şi 41).~
23 3(40)| în text pentru nota 40 şi 41).~
24 3(32)| Ibidem, p. 53. Textul continuă cu aceste
25 3(42)| 1994, Omilia IV, VIII, pp. 58-59.~
26 3(42)| Omilia IV, VIII, pp. 58-59.~
27 3(46)| Gură de Aur, op. cit., p. 60.~
28 2(13)| viaţa în Hristos 6, PG 150, 680A, cit. în vol. Sf. Nicolae
29 2(14)| Ibidem, 6, col. 681A (nota lui Nellas). Aceeaşi
30 3(56)| ed. cit. Partea I,2,d, p. 85.)
31 3 | Dânsul”, zice Psalmistul (Ps. 91, 15). De aceea orice patimă
32 3(54)| P. Nellas, op. cit., p. 95.~
33 3(29)| Humanitas, Bucureşti, 1995, p. 97.~
34 3(48)| mânia lui Dumnezeu, pentru a-i păzi de pieirea desăvârşită
35 2 | îndeplinind poruncile Lui. Orice abatere a minţii de la Dumnezeu
36 2(14)| trebuia pregătită împărăţia şi abia după aceea urma să aibă
37 3 | este altceva decât glasul absenţei lui Dumnezeu. Dumnezeu pur
38 1(3) | viţeii lor erau închişi acasă, în direcţie opusă. În felul
39 1 | vreme despre ele. Fără să acceptăm unele exagerări care se
40 3 | după chip” şi-a atins din acel moment desăvârşirea. Dar
41 1(1) | conştiinţa morţii sale, pe când acelea nu au conştiinţa că l-ar
42 3 | considerat rău, chiar şi aceleaşi patimi. Pe de o parte, instinctele
43 2(6) | frumuseţea şi desăvârşirea Acelui model prin faptul că ea
44 3 | care au căzut prin păcat. Aceştia au dat naştere părerii potrivit
45 1(1) | ridică deasupra tuturor acestor stihii, căci, spre deosebire
46 3 | să se apere de răutatea acestora. Dar dovada cea mai sugestivă
47 3 | ei”. Cred că toţi sunt de acord că acest lucru nu s-a spus
48 2(12)| realizeze, modul în care urma să acţioneze şi în ce măsură elaboratul
49 3 | tiranizată şi defectată de acţiunea greşită a lui Adam, deoarece
50 1 | sexualitatea, care determină orice activitate a omului (libido). Omul
51 3 | vorbi cu păcat, omule! Cu adâncă mulţumire am scăpat de iubire,
52 3(32)| a îngerilor. “De aceea, adaugă el, alăturatu-s-a dobitoacelor
53 1 | sfârşit, pentru Darwin şi adepţii lui, omul nu este decât
54 3 | preocupărilor animalice, adeseori se îndobitoceşte până şi
55 1 | nu poate fi luată drept adevăr cuprinzător. Da, omul este
56 3(56)| teamă ca nu cumva ele să se adeverească... Iar cel care îşi descoperă
57 3 | durerea şi neliniştea fetei adolescente care avortează, iar noaptea
58 2(13)| Naşterea, la Bunăvestirea şi la Adormirea Preasfintei Maici a lui
59 3 | mâncatul sau somnul. Să ne aducem aminte doar de chefurile
60 2(14)| Sfântul episcop compară aducerea omului pe lume de către
61 3 | cusururile amintite! Tu însă ai adunat în tine toate cusururile
62 3 | voieşte să-şi slăbească adversarul, care mai târziu i-a devenit
63 3 | toată viaţa noastră.~Iată “aerul înălţimilor” după care râvnea
64 3 | cât şi celelalte patimi, afirmă Sf. Grigorie al Nyssei]
65 1 | credem că toate aceste afirmaţii se potrivesc omului, însă
66 3 | de atunci, ajunseseră să afirme că divinitatea, ca expresie
67 3 | în nimic altceva nu-şi află plăcerea, liniştea, pacea,
68 2(14)| abia după aceea urma să aibă loc primirea suveranului”,
69 2 | ca unul care se aseamănă aidoma frumuseţii Modelului său”. 11~
70 3 | frumuseţea fecioriei. După ce, ajungând robiţi, au dezbrăcat această
71 2 | de cuge-tare”. 5 Şi aici ajungem la punctul de plecare al
72 3 | politeismului de atunci, ajunseseră să afirme că divinitatea,
73 3 | decât principii pătimaşe, ajutându-le să sporească tot mai mult”. 41~
74 3 | antice nu doar că nu îi ajutau pe oameni, ci orice încercare
75 3(31)| femeia i-a fost dată ca ajutor lui Adam nu pentru rai,
76 3 | iar noaptea se visează alăptând un copil. Noi trebuie să-L “
77 3(24)| naşterea, întinăciunea, alăptarea la sân, hrana, scurgerea
78 3(32)| îngerilor. “De aceea, adaugă el, alăturatu-s-a dobitoacelor celor fără
79 3 | Eva, care împreună cu Adam alcătuieşte omul, căci “a făcut Dumnezeu
80 2 | hedonişti), ci amândouă alcătuind fiinţa umană, este o armonie
81 2(4) | lui Dumnezeu, omul este alcătuit teologic. Şi pentru ca să
82 2 | pentru omul cel nou a fost alcătuită dintru început natura omului;
83 2 | pe Hristos, dorinţă ca să alergăm spre El, memorie avem ca
84 2 | adevărat om, Domnul a dat un alt început naturii umane, începutul
85 2 | pe care să o transmită şi altora. Omul are sădită în fiinţa
86 3 | fiind şi urându-ne unul pe altul; iar când bunătatea şi iubirea
87 2 | Dumnezeu sfârşeşte prin a aluneca spre rău. Fiinţa umană,
88 3 | potrivit stării de după alunecarea noastră în păcat: în loc
89 3 | dobitoacele], neascultători, amăgiţi, slujind poftelor şi multor
90 2 | ateişti sau hedonişti), ci amândouă alcătuind fiinţa umană,
91 2 | poată gusta din fericirea amândurora, atât bucuria de a sta în
92 1 | hrana lor” (22). Iată un amănunt de scandal atât pentru materialişti,
93 2(14)| casă pregătită din timp şi amenajată cu toate cele necesare,
94 2 | a sădit în firea sa un amestec de dumnezeiesc şi de omenesc
95 3 | sau somnul. Să ne aducem aminte doar de chefurile romanilor,
96 3 | numai unul din cusururile amintite! Tu însă ai adunat în tine
97 3 | faţă de rău, din patima amorului la dorul puternic după frumosul
98 3 | mintea omului”. 37 Dacă vom analiza imnografia şi rugăciunile
99 3 | clar despre o existenţă androgină iniţială a omului, ea ni
100 3 | favoarea unei existenţe androgine iniţiale a omului, este
101 3(29)| Eliade în Mefistofel şi androginul, Humanitas, Bucureşti, 1995,
102 3 | gustă din păcat. Filozofia androginului a preocupat într-o măsură
103 3(39)| la Editura Humanitas prin anii 1993-1994.~
104 3 | o continuă zbatere între animalitate şi Dumnezeire.~Dumnezeu
105 3 | viaţă îngerească”. 31 Deşi anterioară căderii, separarea în bărbat
106 3 | tipică nu numai pentru grecii antici, ci pentru toţi oamenii
107 3 | la ascultare, din ură la antipatie faţă de rău, din patima
108 1(2) | îndumnezeit, Perspective pentru o antropologie ortodoxă, Editura Deisis,
109 3 | procreaţiei, neavând perioade anumite pentru aceasta, ca dobitoacele.
110 3 | într-acestea îşi găsesc pieirea” (Ap. Iuda 1, 10). Viaţa omului
111 2(14)| omul. Căci nu era firesc să apară stăpânul înainte de supuşi,
112 2 | limpezeşte acest paradox aparent. “Nu are importanţă faptul
113 2(14)| Nyssa: “Încă nu-şi făcuse apariţia printre vieţuitoarele lumii
114 2(22)| probabil că aceste cuvinte aparţin Sf. Efrem Sirul. Citatul
115 3(39)| Cartea lui Evola a apărut în limba română la Editura
116 3 | clipele sale de singurătate apăsătoare, să nu-şi mai înţeleagă
117 3 | stea printre dobitoacele apelor” (Epopeea lui Ghilgameş,
118 3 | cădere, va fi nevoit să se apere de răutatea acestora. Dar
119 3 | mândrie e lăudată de marele apostol Pavel atunci când ne cere
120 3(31)| robirii sale viitoare. Dacă Apostolii şi sfinţii călugări s-au
121 3 | toate că) - după cum zice Apostolul - “în Hristos Iisus nu mai
122 3 | nişte îngeri, fără a fi aprinşi de poftă şi fără a fi asediaţi
123 2 | El)”. 18~Condiţia care ne apropie de Dumnezeu, făcându-ne
124 3(38)| cauţi spre mine sau să te apropii de ~mine, cel necurat ca
125 1 | puii leilor mugesc ca să apuce şi să ceară de la Dumnezeu
126 1 | că Dumnezeu preferă să se arate mai degrabă şi să cruţe
127 2 | tindă neîncetat spre acest Arhetip al său. Nu este vorba doar
128 1 | a-l defini pe om. Pentru Aristotel, omul era un animal social.
129 3 | nechezi după femei ca un armăsar, că eşti lacom la mâncare
130 3 | bărbatul şi femeia îşi pierd armonia cu cosmosul pe care au avut-o
131 3 | eşti om. Când te văd că arunci cu picioarele ca un măgar,
132 3 | cât şi sectele gnostice, aşa-zis creştine. Ea este o deducţie
133 2 | reprezinte scopul mersului ascendent al umanităţii, început,
134 3 | ce-i bun în noi cade sub ascultarea răutăţii. Îndată ce omul
135 3 | păcatului spre moarte, fie ai ascultării spre dreptate” (Rom. 6,
136 3 | a morţii: “După ce nu a ascultat de Dumnezeu şi s-a făcut
137 3 | 3, 3-4).~Patima robeşte, ascunzând, ca o mască43 chipul lui
138 3 | aprinşi de poftă şi fără a fi asediaţi de alte patimi. Aceeaşi
139 3 | înăbuşă acest glas se pot asemăna doar cu durerea şi neliniştea
140 3(32)| celor fără de minte şi s-a asemănat lor”. ~
141 2(12)| elaboratul nou avea să se asemene cu originalul, adică scopul
142 3 | natura sa atemporală şi aspaţială. Omul este de nepătruns,
143 3 | tine veninul răutăţii ca o aspidă şi viperă, că lupţi împotriva
144 1 | care pare să curme orice aspiraţie la nobleţe a omului. Pentru
145 3 | conlucra cu muritorii era aspru pedepsită de zeii mai mari.
146 3(31)| înmulţirea pe care o cunoaştem astăzi, nu la o înmulţire care
147 3 | lor pământeşti, dincolo îi aştepta în mod inevitabil focul
148 2(6) | oglindă sau chip al chipului (asupra acestei sintagme vom mai
149 3 | răzbuna populaţia Urukului asuprită de tiranul Ghilgameş), el
150 2 | trupul sufletului (ca la ateişti sau hedonişti), ci amândouă
151 3 | care desemnează natura sa atemporală şi aspaţială. Omul este
152 3 | şi a nedreptăţii. Această atitudine, tipică nu numai pentru
153 1 | totuşi vedem că, prin atitudinea sa, om fiind, se coboară
154 3 | paradox se explică prin atotştiinţa şi înainte-vederea lui Dumnezeu. “
155 1 | dintre toate câte i se pot atribui omului, capabilă să-l smulgă
156 1 | pentru misticii minori care, atribuind omului trăirea metafizică,
157 1 | iar cuvintele pe care le aude din gura îngerului sunt
158 3 | Tine”, oftează Fericitul Augustin chiar la începutul “Confesiunilor”
159 2 | neagă pe sine însuşi şi se autodistruge. Când vieţuieşte teocentric,
160 3 | imagine plină de gingăşie, autorul popular al epopeii sugerează
161 3 | mai este om care să nu fi auzit niciodată de Hristos. “Cu
162 2 | nemurirea şi voia liberă, având “o superioritate vădită
163 3(55)| care, după ce şi-a irosit averea părintească, a ajuns să
164 3 | neliniştea fetei adolescente care avortează, iar noaptea se visează
165 3 | indivizibilă. În mitologia babiloniană, de unde avem vestita epopee
166 3 | după a lui îndurare, prin baia naşterii celei de a doua
167 3 | tristeţe, grecii au inventat banchetele şi sălile de teatru, discuţiile
168 3 | în două jumătăţi”. 29 În Banchetul, Platon crede că omul primitiv
169 3 | stomacului, nici nu îndrăgeşte banii. Spune-mi, te rog, pot să
170 3 | sau înăbuşită, omul este bântuit de o mare nelinişte şi tristeţe,
171 3 | Iisus nu mai este nici parte bărbătească, nici parte femeiască” (
172 3 | virtuţi. Mânia poate deveni bărbăţie, sfiala poate duce la siguranţa
173 3 | avut de la început “vârsta bărbatului desăvârşit” (Efes. 4, 13),
174 1 | nu-l vedea (şi de aceea o bătea, căci asina în tot felul
175 1 | ce ţi-am făcut eu, de mă baţi acum pentru a treia oară?”.
176 3(24)| desăvârşit, floarea vârstei, bătrâneţea, boala, moartea”. (Sf. Grigorie
177 1 | sunt acestea: “De ce ai bătut asina ta de trei ori? Eu
178 1 | precum Nietzsche, pun la baza fiinţei umane voinţa de
179 3 | amintim. De exemplu, după Bereshit rabba, “la Facere, Adam
180 1 | un animal social. Pentru Bergson şi Blaga, un animal care
181 2(5) | Teodor Bodogae, Ed. Inst. Bibl. şi de Misiune al BOR, 1998,
182 3(42)| Pr. D. Fecioru, Ed. Inst. Biblic şi de Misiune al BOR, Bucureşti
183 2 | constituie o învăţătură biblică fundamentală. Dacă omul,
184 2 | Potrivit relatării biblice, doar omul, dintre toate
185 3 | spun: creştin? Nu pot şti bine nici dacă eşti om. Când
186 3(52)| taina cununiei, care este binecuvântată de Dumnezeu pentru cei care
187 1 | pornit pe asina sa ca să-i binecuvânteze pe moabiţi, “Îngerul Domnului
188 2(7) | aceasta?…Dumnezeu ne-a dăruit binele cel mai mare, mai bun decât
189 1(3) | să se vadă dacă Dumnezeu binevoieşte să se întoarcă în mijlocul
190 3 | nemuritor”. 50 Prin moartea biologică, Dumnezeu practic îl sustrage
191 3 | şi nietzschean, în care biologicul, instinctualul încearcă
192 3 | har. Cu noi este Dumnezeu, Biruitorul Morţii sau, şi mai exact,
193 3 | femeie” (Fc. 1, 27).~Părinţii Bisericeşti sunt de părere că separarea
194 2 | poate să existe în afara Bisericii, în care Dumnezeu “Şi-a
195 3 | omul primitiv era o fiinţă bisexuală de formă sferică. La popoarele
196 3 | primit stricăciunea morţii şi blestemul şi durerea şi viaţa chinuită,
197 2(5) | de Pr. prof. dr. Teodor Bodogae, Ed. Inst. Bibl. şi de Misiune
198 3 | iubirii? Mai poţi oare să te bucuri de o femeie?” Poetul răspunse: “
199 2 | că nu-i străin nici de bucurii”. 16 De aceea până şi “sufletul
200 2(7) | faptă de bunătate şi culmea bunătăţii însăşi”. (Şapte cuvinte
201 2 | omului doar o parte din bunătăţile Sale şi păstrând pentru
202 2(13)| Trei omilii la Naşterea, la Bunăvestirea şi la Adormirea Preasfintei
203 2 | către monahi: “Cugetă cele bune, ca să nu cugeţi cele rele,
204 3 | lacom la mâncare ca un urs, că-ţi îngraşi trupul ca un catâr,
205 2 | învăţa-voi pe cei fărădelege căile tale, şi cei necredincioşi
206 3(38)| mine, cel necurat ca un câine? Sau cu ce ochi, Îngerule
207 2 | deosebeşte pe om de dobitoc, este calitatea de a-şi însuşi o învăţătură
208 3(31)| Dacă Apostolii şi sfinţii călugări s-au putut lipsi de ajutorul
209 3 | că eşti ranchiunos ca o cămilă, că răpeşti ca un lup, că
210 2 | precizarea Sf.] este ceva unic, capabil să cugete şi nematerialnic,
211 1 | i se pot atribui omului, capabilă să-l smulgă din lumea animală
212 2 | umanităţii, început, dar şi capăt, al istoriei”. 15~Omul trebuie
213 3 | Omul nu va pieri, ci va căpăta şansa reabilitării. El poate
214 1(3) | observat că vacile înjugate la car erau la prima fătare şi
215 3 | toate pornirile şi patimile caracteristice firii dobitoacelor. 34 De
216 3 | oamenii când nu văd în tine caracteristicile firii omeneşti? [...] Cum
217 3(36)| Plăcerea nu poate caracteriza firea atât de înaltă a lui
218 3 | interpretări, de multe ori naive şi caraghioase, pe care însă este interesant
219 2 | îmbrăcat în haina virtuţii, care-i totuşi cea mai împărătească
220 2(12)| loc ceea ce face un artist care-şi face o schiţă de plan pentru
221 3 | naştere părerii potrivit căreia un astfel de suflet ideal
222 1 | în acest sens, potrivit cărora animalele pot deveni superioare
223 2(14)| Dumnezeu cu o invitaţie într-o casă pregătită din timp şi amenajată
224 3 | el nu avea nevoie să se căsătorească, ceea ce se dă de înţeles
225 2(6) | după cum şi oglinda îşi câştigă strălucirea prin felul cum
226 2(6) | fiind în stare astfel să câştige şi pentru sine din frumuseţea
227 3 | că-ţi îngraşi trupul ca un catâr, că eşti ranchiunos ca o
228 3 | Pavel atunci când ne cere să căutăm cele de sus)”. 53~Omul este
229 3 | desparte de El, e nevoit să-şi caute plăcerea în făpturi şi cu
230 3(38)| au! Dar cum vei putea să cauţi spre mine sau să te apropii
231 2 | roagă greşit. Şi din această cauză, el nu este o fiinţă teologică4,
232 3 | să nu-şi mai înţeleagă cauzele propriei nelinişti. Însă
233 3 | acesta I-a stat împotrivă, căzând în moarte, Dumnezeu nu doar
234 1(3) | Avem şi alte cazuri în Scriptură, când Dumnezeu
235 3 | lume ideală, din care au căzut prin păcat. Aceştia au dat
236 3 | gândirea, aşa încât tot ce-i bun în noi cade sub ascultarea
237 2 | fără stăpân şi a face ceea ce-ţi place, tot ce faci din constrângere
238 2 | pentru Sine în chip invidios cealaltă parte, ci îşi arată suprema
239 1 | mugesc ca să apuce şi să ceară de la Dumnezeu hrana lor” (
240 3 | ci [...] ne încadrează în ceata vietăţilor necugetătoare”. 28~
241 1(1) | Este vorba, desigur, de celebra maximă a lui Pascal “omul
242 3 | îndurare, prin baia naşterii celei de a doua şi prin înnoirea
243 3 | aceste farse ale cetăţenilor cerului îndreptate împotriva oamenilor
244 3 | după toate aceste farse ale cetăţenilor cerului îndreptate împotriva
245 3 | ne aducem aminte doar de chefurile romanilor, care îşi gâdilau
246 3 | blestemul şi durerea şi viaţa chinuită, atunci, o dată cu acestea,
247 1(3) | vitele de care a fost legat chivotul furat, ca să se vadă dacă
248 3 | personaj, am fost de faţă când cineva l-a întrebat pe poetul Sofocle: “
249 2(14)| Astfel sugerează Sfântul cinstea pe care i-a purtat-o Dumnezeu
250 2(7) | Dumnezeu, iar natura noastră se cinsteşte cu cinste dumnezeiască,
251 3 | ceea ce îl smulge pe om din circuitul biologic închis este practicarea
252 2(22)| aparţin Sf. Efrem Sirul. Citatul este fidel.~
253 3 | unde vulturii aveau să-i ciupească ficatul zeului umanist,
254 3 | la loc pentru a putea fi ciupit la nesfârşit. Iar după toate
255 3 | chiar dacă nu ni se vorbeşte clar despre o existenţă androgină
256 3 | este aşa. Omul a ajuns, în clipele sale de singurătate apăsătoare,
257 1 | atitudinea sa, om fiind, se coboară mai jos decât dobitoacele.~
258 2(5) | de Misiune al BOR, 1998, colecţia PSB, p. 38.~
259 2 | virtute”. 10 Potrivit acestei concepţii, animalele, deoarece se
260 2 | întoarce”. Îndeplinind această condiţie, omul începe să nu mai fie
261 3 | pentru supravieţuire în noile condiţii de existenţă. Eseistul italian
262 3 | înzestrat, are putere să conducă cu ele. Iar atunci când “
263 2(6) | cuget şi firea care se lasă condusă şi îndrumată, fiind în stare
264 3 | Augustin chiar la începutul “Confesiunilor” sale. “Căci sufletul omului,
265 3 | deşi aveau trup, fiecare cu conformaţia lui psihosomatică specifică,
266 3 | a vreunui zeu minor de a conlucra cu muritorii era aspru pedepsită
267 3 | cu atât mai mult cu cât conlucrează în ea şi mintea omului”. 37
268 2 | Dumnezeu voieşte ca omul să conlucreze liber, cu puterea pe care
269 2 | nu e numai o eliberare de consecinţele păcatului strămoşesc, ci
270 3 | sa pribegie” nu poate fi considerat rău, chiar şi aceleaşi patimi.
271 2 | ce-ţi place, tot ce faci din constrângere sau din silă nu poate fi
272 3 | proporţii monstruoase în lumea contemporană. Ea însă este nemotivată
273 3 | este urmarea practicării continue a păcatului, care se realizează
274 3 | sexului” 39, urmând un scop contrar celui pe care îl urmăm noi,
275 3(56)| spunându-l, n-aş putea să conving pe mulţi. Trebuie să ştii
276 3 | dorinţele şi plăcerile iscate de convorbiri”. 44 Dezvoltând aceeaşi
277 3 | noaptea se visează alăptând un copil. Noi trebuie să-L “zămislim”
278 2 | nefiinţă la viaţă şi l-a copleşit cu tot felul de daruri”. 8
279 1 | poruncă să ia cu sine în corabie nu doar din “animalele curate”,
280 3 | în om, mai exact, Sfântul corespunde fiecărei patimi un animal: “
281 2 | omul poartă şi un “veşmânt” corespunzător. Astfel, “în locul mantiei
282 2 | împărătească, e împodobit cu coroana dreptăţii, aşa încât prin
283 3 | ajuns să îndumnezeiască corpul omenesc, plăsmuind un “dumnezeu”
284 3 | provocat dereglarea întregului cosmos.~Până aici am văzut că,
285 3 | femeia îşi pierd armonia cu cosmosul pe care au avut-o până la
286 2(14)| purtat-o Dumnezeu omului creându-l.~
287 1 | Dumnezeu, rodul iubirii Creatorului. De aceea Noe primeşte poruncă
288 2 | pământ ultimul după toate creaturile, atunci este, negreşit,
289 2 | realizare pentru fiecare credincios a operei pe care nu a realizat-o
290 3(56)| la Mircea Eliade, Istoria credinţelor şi ideilor religioase, Vol.
291 3 | ficat care peste noapte creştea la loc pentru a putea fi
292 3(31)| 52. Cât despre porunca “creşteţi şi vă înmulţiţi”, Sf. Maxim
293 3 | sectele gnostice, aşa-zis creştine. Ea este o deducţie logică
294 1 | pot fi mai mult decât s-a crezut multă vreme despre ele.
295 1 | arate mai degrabă şi să cruţe un dobitoc decât un om care
296 2 | formează tocmai puterea de cuge-tare”. 5 Şi aici ajungem la punctul
297 2(6) | aceeaşi relaţie este şi între cuget şi firea care se lasă condusă
298 2 | sfaturile sale către monahi: “Cugetă cele bune, ca să nu cugeţi
299 2 | despărţit mintea de Dumnezeu, cugetând cele străine. Astfel, el
300 1(1) | Pascal “omul este o trestie cugetătoare”. Pentru P., omul, chiar
301 2 | este ceva unic, capabil să cugete şi nematerialnic, dar legat
302 2 | Cugetă cele bune, ca să nu cugeţi cele rele, deoarece nu stă
303 3 | lasă spre degradare puterea cugetului, silindu-şi mintea ca patimile
304 2(7) | desăvârşită faptă de bunătate şi culmea bunătăţii însăşi”. (Şapte
305 3 | mintea noastră n-ar mai cultiva, decât principii pătimaşe,
306 3 | început, a dat în diferite culturi naştere unor interpretări,
307 3 | sfâşia leul şi vipera atât de cumplit măruntaiele ca mânia, sfâşiindu-le
308 3(56)| sufletul, din teamă ca nu cumva ele să se adeverească...
309 3 | de patimi nu poate să-L cunoască pe Dumnezeu. Pentru Platon,
310 3 | dar, după care fapte să te cunosc că eşti creştin, când totul
311 3(31)| care era în rai şi încă nu cunoscuse răul, deci era în nemijlocită
312 1 | despre Valaam că nu avea cunoştinţă de Dumnezeu şi nici măcar
313 3(52)| omenească. Ea duce la taina cununiei, care este binecuvântată
314 3(56)| aproape de moarte, este cuprins de frică şi grijă pentru
315 1 | poate fi luată drept adevăr cuprinzător. Da, omul este un animal -
316 1 | corabie nu doar din “animalele curate”, ci chiar şi din cele “
317 2 | nu o pot avea animalele. “Curăţia, nepătimirea, fericirea,
318 1 | o afirmaţie care pare să curme orice aspiraţie la nobleţe
319 3 | el îi trimite în cale o curtezană. Enkidu cunoaşte păcatul,
320 3 | numesc om când ai mai multe cusururi decât fiarele şi dracii? 42~
321 2 | să spunem totul într-un cuvânt, Mântuitorul a fost Cel
322 3(50)| Sf. Grigorie Teologul, Cuvântarea a 45 la Sfintele Paşti.~
323 3 | dobitocul în patimă. În una din cuvântările sale, Sfântul Ioan Gură
324 2 | sensul cel mai adevărat al cuvântului. Deoarece, atunci “când
325 1 | cade cu faţa la pământ, iar cuvintele pe care le aude din gura
326 3 | adăpătoare, iar inima-i dădea ghes să stea printre dobitoacele
327 3 | nu este nedreptate întru Dânsul”, zice Psalmistul (Ps. 91,
328 2 | realizabilă, Dumnezeu ne dăruieşte până şi o naştere nepătimaşă,
329 2 | bunătatea doar pe jumătate, dăruind omului doar o parte din
330 2(7) | compara aceasta?…Dumnezeu ne-a dăruit binele cel mai mare, mai
331 2 | cu daruri atât de mari. Darul suprem pe care îl primeşte
332 1 | mănâncă. În sfârşit, pentru Darwin şi adepţii lui, omul nu
333 3 | fiind cred cel mai mare dascăl al vieţii de familie, nu
334 3 | nu ştiţi că celui ce vă daţi spre ascultare robi, sunteţi
335 3(48)| cum sunt şi expresiile “de-a dreapta lui Dumnezeu” sau “
336 3 | filozofiei: “Căci să ştii, declară Socrate În Republica, că
337 2(12)| o sfătuire şi, după cum deducem din cuvântul Scripturii,
338 3 | aşa-zis creştine. Ea este o deducţie logică a idealului, potrivit
339 3 | ce a fost tiranizată şi defectată de acţiunea greşită a lui
340 1 | mulţime de încercări de a-l defini pe om. Pentru Aristotel,
341 1 | preferă să se arate mai degrabă şi să cruţe un dobitoc decât
342 2 | este o fiinţă teologică4, degradând (vom vedea mai târziu de
343 3 | Îndată ce omul îşi lasă spre degradare puterea cugetului, silindu-şi
344 3(55)| Pentru a arăta starea degradării omului fără Dumnezeu, Sfântul
345 1(2) | antropologie ortodoxă, Editura Deisis, Sibiu 1999.~
346 3 | aceasta pentru că o fire demnă se ridică deasupra patimilor
347 3 | împotriva fraţilor tăi ca demonul cel rău, cum voi putea să
348 3(32)| pe care a avut-o aproape deopotrivă cu a îngerilor. “De aceea,
349 1 | morţii, nu înseamnă a-l deosebi de fiinţele iraţionale.
350 3 | Lui a văzut mai dinainte depărtarea noastră liberă de pe calea
351 1(3) | se arată că dobitoacele depăşesc legile firii, pentru a îndeplini
352 3(32)| de aici vine faptul că, deplângând starea jalnică a firii omeneşti,
353 3 | căderea omului a provocat dereglarea întregului cosmos.~Până
354 2 | divino-umană, omul trebuie să se desăvârşească atât spiritual, cât şi trupeşte.
355 3 | totul chipul în care se desăvârşesc îngerii, Dumnezeu a rânduit
356 3 | divinitatea, ca expresie supremă a desăvârşirii, dacă există, trebuie să
357 1 | meargă). Şi iată că “Domnul a deschis gura asinei, şi aceasta
358 3(56)| adeverească... Iar cel care îşi descoperă multele sale nedreptăţi
359 3 | epopee a lui Ghilgameş, descoperim o idee înrudită, Enkidu (
360 3 | biologic, mai are ceva care desemnează natura sa atemporală şi
361 1 | De aceea vom încerca să o desfăşurăm.~Se pare că a vedea în om
362 3 | poftelor şi multor feluri de desfătări, petrecând viaţa în răutate
363 3(48)| pleacă urechea Ta, Doamne”, “deşteaptă-Te, pentru ce dormi?” ş. a.
364 1 | grijă, deoarece ele sunt destinate omului - făptura iubită
365 3 | Grecul era tiranizat de ideea destinului implacabil şi de spiritul
366 1 | domneşte sexualitatea, care determină orice activitate a omului (
367 3 | adversarul, care mai târziu i-a devenit cel mai bun prieten, el
368 3 | Republica, că pe cât mai palide devin pentru mine plăcerile legate
369 2 | factori paraziţi, omul se dezbină în fiinţa sa şi apare boala.
370 3 | ce, ajungând robiţi, au dezbrăcat această haină împărătească
371 3(56)| înspăimântat, trăieşte în deznădejde”. (Platon, Republica, ed.
372 3 | iscate de convorbiri”. 44 Dezvoltând aceeaşi idee, Platon relatează
373 3(35)| Această idee este pe larg dezvoltată de Sf. Grigorie de Nyssa
374 2 | nemuririi, pe când, în loc de diademă împărătească, e împodobit
375 3 | este împlinirea dorinţei diavolului, pe care acesta i-a şoptit-o
376 2 | Nyssa e de părere că singura diferenţă dintre Dumnezeu şi om este
377 3 | şansa să renască într-o altă dimensiune. De aceea nimic din cele
378 3 | timpul vieţii lor pământeşti, dincolo îi aştepta în mod inevitabil
379 2 | Mântuitorul a fost Cel Dintâi dintre toţi şi Singurul
380 3 | sufletul tău. Şi mânia are dinţi şi unghii groaznice; dacă
381 3 | grecii au făcut aceasta dintr-o mare tristeţe, tiranizaţi
382 1(3) | lor erau închişi acasă, în direcţie opusă. În felul acesta se
383 3 | istoriseşte că în aceste două direcţii s-a împărţit omenirea”. 26
384 2 | păcatului, pe care o vom discuta în continuare.~
385 2 | punctul de plecare al oricărei discuţii teologice despre om.~Omul
386 3 | banchetele şi sălile de teatru, discuţiile filozofice, pentru cei mai
387 2 | prin toate acestea omul se distinge printr-o vrednicie de adevărat
388 3 | pe cel al dobitocului îl distruge, într-o măsură şi mai mare
389 3 | într-o măsură foarte mare diverse şcoli filozofice şi teozofice
390 3 | vorbeşte de originea sa divină, că omul este chip al infinităţii
391 3 | ajunseseră să afirme că divinitatea, ca expresie supremă a desăvârşirii,
392 3 | însuşire proprie doar naturii divino-umane. 54 Dacă animalele se supun
393 3 | ce se vor învrednici să dobândească veacul acela şi învierea
394 1 | David spune: “oameni şi dobitoace vei izbăvi Doamne” (Ps.
395 3 | Dumnezeu devine mai rău decât dobitocele şi chiar decât dracii. De
396 3 | hedonismului lor, reieşind din doctrina lor religioasă. Drept urmare,
397 3 | ruşinii şi nepătimirea celor doi oameni de până la cădere.
398 2 | este necreat, pe când al doilea este creat de Primul. 7 “
399 3 | progresele sale în toate domeniile sunt imprevizibile şi inepuizabile –
400 3 | leilor; îmblânzeşte şi tu, domesticeşte şi tu mânia din sufletul
401 3 | unghii groaznice; dacă nu-ţi domesticeşti mânia, mânia omoară totul.
402 1 | de instincte peste care domneşte sexualitatea, care determină
403 3 | Dumnezeu, este împlinirea dorinţei diavolului, pe care acesta
404 3 | de trup, pe atât sporesc dorinţele şi plăcerile iscate de convorbiri”. 44
405 3(48)| deşteaptă-Te, pentru ce dormi?” ş. a. În Vechiul Testament,
406 3 | din patima amorului la dorul puternic după frumosul cel
407 1 | Experienţa ştiinţei moderne dovedeşte că animalele pot fi mai
408 2(7) | neînţelegere, ci între ei s-ar dovedi cea mai deplină unire şi
409 2(5) | doua, trad. de Pr. prof. dr. Teodor Bodogae, Ed. Inst.
410 3 | sălbatice. Să te numesc drac? Dar dracul nu slujeşte
411 3 | Să te numesc drac? Dar dracul nu slujeşte tiraniei stomacului,
412 2 | e împodobit cu coroana dreptăţii, aşa încât prin toate acestea
413 2 | cele animalice. Această dublă orientare a omului este
414 3 | Prometeu îndrăzneşte să ducă focul oamenilor, Zeus îl
415 3 | Tihon din Zadonsk, fiind duh creat de Dumnezeu, în nimic
416 3 | a doua şi prin înnoirea Duhului Sfânt” (Tit 3, 3-4).~Patima
417 2(7) | Cabasila: „Că oamenii se fac dumnezei şi fii ai lui Dumnezeu,
418 1 | Animalele se supun poruncilor Dumnezeieşti, încât Dumnezeu îşi face
419 2(7) | asemenea ei? Doar una singură, Dumnezeirea e necreată, pe când cel
420 3 | tâlcuieşte Emanuel, numele Dumnezeului Care a primit să fie om,
421 3 | bărbatului desăvârşit” (Efes. 4, 13), vârsta lui Hristos.
422 3 | tuturor lucrurilor”! Iată suma eforturilor de a-l preamări pe om: “
423 2(22)| aceste cuvinte aparţin Sf. Efrem Sirul. Citatul este fidel.~
424 2(12)| acţioneze şi în ce măsură elaboratul nou avea să se asemene cu
425 2 | Botez, care nu e numai o eliberare de consecinţele păcatului
426 3 | Dumnezeu”, aşa se tâlcuieşte Emanuel, numele Dumnezeului Care
427 3(40)| vol. V, Ed. Ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti 1986, Partea
428 2(14)| 20. De altfel, Sfântul episcop compară aducerea omului
429 3 | intervine obsedant mai ales în epistolele pauline: “Au nu ştiţi că
430 3 | este un om al neliniştilor. Epoca în care trăim este aşa.
431 3 | babiloniană, de unde avem vestita epopee a lui Ghilgameş, descoperim
432 3 | printre dobitoacele apelor” (Epopeea lui Ghilgameş, II). Prin
433 3 | gingăşie, autorul popular al epopeii sugerează în câteva rânduri
434 3 | Rom. 6, 16). “Căci şi noi eram altă dată fără de minte [
435 2 | că se are în vedere omul eretic, duşman al lui Dumnezeu.
436 3 | noile condiţii de existenţă. Eseistul italian Julius Evola, în
437 2 | se roagă corect”, spunea Evagrie Ponticul. Iată deci prima
438 3 | fapt, acesta este mesajul evanghelic, care intervine obsedant
439 3(55)| fiului rătăcitor din parabola evanghelică, care, după ce şi-a irosit
440 3 | care acesta i-a şoptit-o Evei în rai. Să nu uităm însă
441 3(48)| de pieirea desăvârşită pe evreii împietriţi şi incapabili
442 1 | Fără să acceptăm unele exagerări care se fac în acest sens,
443 1 | conştiinţa morţii, par să nu excludă din alcătuirea fiinţei umane
444 2 | importanţă faptul că Hristos nu a existat istoric pe vremea creaţiei
445 3 | sugestivă în favoarea unei existenţe androgine iniţiale a omului,
446 2 | negat pe Dumnezeu, sursa existenţei sale. Drept urmare, Adam
447 1 | este nevoie de mai mult.~Experienţa ştiinţei moderne dovedeşte
448 3 | căderii. Acest paradox se explică prin atotştiinţa şi înainte-vederea
449 3 | afirme că divinitatea, ca expresie supremă a desăvârşirii,
450 3(48)| imaturitatea oamenilor, cum sunt şi expresiile “de-a dreapta lui Dumnezeu”
451 2 | fel sunt cele prin care se exprimă asemănarea omului cu Dumnezeu”. 19
452 2 | ştiinţa despre Dumnezeu, exprimată în psalmul 50: “învăţa-voi
453 3 | al vieţii de familie, nu ezită să vadă în căsătorie decât
454 1 | şi Blaga, un animal care fabrică unelte. Pentru Feuerbach,
455 3 | rozându-i toată puterea, făcându-l cu totul nefolositor”. 46
456 2 | ne apropie de Dumnezeu, făcându-ne asemănare desăvârşită a
457 2 | Sfânta Treime a zis: “Să facem om după chipul şi după asemănarea
458 2(5) | Grigorie de Nyssa, Despre facerea [alcătuirea] omului, Scrieri,
459 2 | umane, începutul unei a doua faceri, adică naşterea spirituală
460 3 | se relatează şi în cartea Facerii, unde Adam, deşi stăpân
461 2 | ceea ce-ţi place, tot ce faci din constrângere sau din
462 2 | tendinţă este întreruptă de factori paraziţi, omul se dezbină
463 2(14)| Grigorie de Nyssa: “Încă nu-şi făcuse apariţia printre vieţuitoarele
464 2 | omul, pentru care a fost făcută întreaga creaţie materială,
465 3 | patimi. Aceeaşi stare ne-a făgăduit-o Hristos la înviere, unde
466 2(14)| vieţuitoarele lumii acea falnică şi preţioasă fiinţă care
467 3 | mare dascăl al vieţii de familie, nu ezită să vadă în căsătorie
468 3 | şi chiar decât dracii. De fapt, acesta este mesajul evanghelic,
469 2(7) | mare şi cea mai desăvârşită faptă de bunătate şi culmea bunătăţii
470 3 | Spune-mi, dar, după care fapte să te cunosc că eşti creştin,
471 3 | El ne-a mântuit nu din faptele cele întru dreptate săvârşite
472 3(56)| lui Hades, cum că cel ce a făptuit nedreptăţi aici trebuie
473 1 | sunt destinate omului - făptura iubită a lui Dumnezeu, rodul
474 3 | să-şi caute plăcerea în făpturi şi cu patimi felurite, ca
475 2 | psalmul 50: “învăţa-voi pe cei fărădelege căile tale, şi cei necredincioşi
476 3 | nesfârşit. Iar după toate aceste farse ale cetăţenilor cerului
477 3 | tiranizaţi de monstruozitatea fatalităţii morţii şi a nedreptăţii.
478 1(3) | înjugate la car erau la prima fătare şi că viţeii lor erau închişi
479 2 | spiritual, cât şi trupeşte. Făurindu-l pe om, Dumnezeu “a sădit
480 3(52)| care nu pot îmbrăţişa viaţa feciorelnică.~
481 3 | petrecere fericită şi frumuseţea fecioriei. După ce, ajungând robiţi,
482 3(42)| la Matei, trad. de Pr. D. Fecioru, Ed. Inst. Biblic şi de
483 3 | slujind poftelor şi multor feluri de desfătări, petrecând
484 3 | în făpturi şi cu patimi felurite, ca şi cu nişte roşcove,
485 3 | un taur, că nechezi după femei ca un armăsar, că eşti lacom
486 3 | bărbătească, nici parte femeiască” (Gal. 3, 28). Şi cu toate
487 3 | deasupra patimilor şi se fereşte să ajungă în robia răului (
488 3 | împreună cu acea petrecere fericită şi frumuseţea fecioriei.
489 3 | odihni întru Tine”, oftează Fericitul Augustin chiar la începutul “
490 3 | cu durerea şi neliniştea fetei adolescente care avortează,
491 1 | care fabrică unelte. Pentru Feuerbach, omul este ceea ce mănâncă.
492 3 | Sfinţii Părinţi ca nişte fiare care ne sfâşie. “Închipuie-ţi,
493 3 | ficatul zeului umanist, ficat care peste noapte creştea
494 3 | vulturii aveau să-i ciupească ficatul zeului umanist, ficat care
495 2(22)| Efrem Sirul. Citatul este fidel.~
496 3 | exact, Sfântul corespunde fiecărei patimi un animal: “Spune-mi,
497 3 | necontenit cu unghiile ei de fier. Nu vatămă numai trupul,
498 3 | nevastă, Hristos le răspunde: “Fiii veacului acestuia se însoară
499 1 | înseamnă a-l deosebi de fiinţele iraţionale. Chiar dacă l-am
500 3 | popoarele orientale, iar printre filozofi, mai ales cei pitagoreici,
501 3 | după ce gustă din păcat. Filozofia androginului a preocupat
502 3 | este o piedică în calea filozofiei: “Căci să ştii, declară
503 3 | fără fisuri. În general, filozofii greci, în pofida politeismului
|