|
1. Ce îl
deosebeşte pe om de animale?
Există o mulţime de
încercări de a-l defini pe om. Pentru Aristotel, omul era un
animal social. Pentru Bergson şi Blaga, un animal care fabrică
unelte. Pentru Feuerbach, omul este ceea ce mănâncă.
În sfârşit, pentru Darwin şi adepţii lui, omul nu
este decât o prelungire a maimuţei, iar Thomas Hobbes face o
afirmaţie care pare să curme orice aspiraţie la nobleţe a
omului. Pentru el, omul este lup omului.
Unii, precum Nietzsche, pun la
baza fiinţei umane voinţa de putere, iar Freud vede în om un
ghem de instincte peste care domneşte sexualitatea, care determină
orice activitate a omului (libido). Omul mai este văzut de unii şi
drept un animal care iubeşte frumosul. Desigur, această
afirmaţie, precum şi cea a lui Pascal1, care pune în faţă
raţionalitatea şi conştiinţa morţii, par să nu
excludă din alcătuirea fiinţei umane şi un oarecare fior
metafizic.
În ce ne priveşte,
credem că toate aceste afirmaţii se potrivesc omului, însă
nici una din ele nu poate fi luată drept adevăr cuprinzător. Da, omul
este un animal - dar un animal îndumnezeit! Astfel rezumă teologul
grec contemporan, Panayotis Nellas, 2 concepţia generală a Sfinţilor Părinţi despre om.
Şi aceasta este singura însuşire dintre toate câte i se
pot atribui omului, capabilă să-l smulgă din lumea animală
şi să-l înalţe deasupra ei. De aceea vom încerca
să o desfăşurăm.
Se
pare că a vedea în om doar un animal cu conştiinţa
morţii, nu înseamnă a-l deosebi de fiinţele
iraţionale. Chiar
dacă l-am numi animal care se roagă, totuşi nu am rezolva mare
lucru în acest sens. Pentru a fi om, este nevoie de mai mult.
Experienţa
ştiinţei moderne dovedeşte că animalele pot fi mai mult
decât s-a crezut multă vreme despre ele. Fără să
acceptăm unele exagerări care se fac în acest sens, potrivit
cărora animalele pot deveni superioare omului, ţinem totuşi
să amintim un pasaj interesant al Psalmistului. În psalmul 103,
“puii leilor mugesc ca să apuce şi să ceară de la Dumnezeu
hrana lor” (22). Iată un amănunt de scandal atât pentru
materialişti, cât şi pentru misticii minori care, atribuind
omului trăirea metafizică, gândeau că l-au separat pentru
totdeauna de lumea animală. Animalele se roagă, trăiesc o
relaţie tainică cu Dumnezeu, iar Dumnezeu le poartă de
grijă, deoarece ele sunt destinate omului - făptura iubită a lui
Dumnezeu, rodul iubirii Creatorului. De aceea Noe primeşte poruncă
să ia cu sine în corabie nu doar din “animalele curate”, ci chiar
şi din cele “necurate”, câte o pereche, “ca să le păstreze
soiul pentru tot pământul” (Fc. 7, 2), iar proorocul David spune:
“oameni şi dobitoace vei izbăvi Doamne” (Ps. 35, 6).
Animalele se supun poruncilor
Dumnezeieşti, încât Dumnezeu îşi face
cunoscută voia Sa oamenilor prin intermediul animalelor. Atunci când
Valaam vrăjitorul, împotriva voii lui Dumnezeu, s-a pornit pe asina
sa ca să-i binecuvânteze pe moabiţi, “Îngerul Domnului
s-a sculat, ca să-l mustre pe cale”. Moise ne spune că asina a
văzut Îngerul Domnului, pe care Valaam nu-l vedea (şi de aceea
o bătea, căci asina în tot felul se împotrivea să
mai meargă). Şi iată că “Domnul a deschis gura asinei,
şi aceasta a zis către Valaam: “ce ţi-am făcut eu, de
mă baţi acum pentru a treia oară?”. În cele din urmă,
Îngerul se arată şi lui Valaam. Acesta cade cu faţa la
pământ, iar cuvintele pe care le aude din gura îngerului sunt
acestea: “De ce ai bătut asina ta de trei ori? Eu am ieşit să te
împiedic, deoarece calea ta nu este dreaptă înaintea mea;
şi asina, văzându-mă pe mine, s-a întors de
la mine de trei ori până acum; dacă ea nu s-ar fi întors
de la mine, eu te-aş fi ucis pe tine, iar pe ea aş fi lăsat-o
vie” (Num. 22, 21-33). 3
Iată că Dumnezeu
preferă să se arate mai degrabă şi să cruţe un
dobitoc decât un om care Îi este duşman, în cazul dat,
vrăjitorul Valaam. Cu toate că nu putem spune despre Valaam că
nu avea cunoştinţă de Dumnezeu şi nici măcar că
nu se ruga Lui (căci ni se relatează mai sus că se ruga),
totuşi vedem că, prin atitudinea sa, om fiind, se coboară mai
jos decât dobitoacele.
Aşadar, ce este aceea ce
îl ridică pe om deasupra animalelor?
|