|
CAPITOLUL 12
Vedeniile cereşti ale lui Pavel. Boldul cărnii. Pavel va veni în
curând la Corint.
1. Dacă
trebuie să mă laud, nu-mi este de folos, dar voi veni totuşi
la vedenii şi la descoperiri de la Domnul.
2. Cunosc un om în Hristos, care acum paisprezece ani - fie
în trup, nu ştiu; fie în afară de trup, nu ştiu, Dumnezeu
ştie - a fost răpit unul ca acesta până la al treilea
cer.
3. Şi-l ştiu pe un astfel de om - fie în trup, fie
în afară de trup, nu ştiu, Dumnezeu ştie S
4. Că a fost răpit în rai şi a auzit cuvinte
de nespus, pe care nu se cuvine omului să le grăiască.
5. Pentru unul ca acesta mă voi lăuda; iar pentru
mine însumi nu mă voi lăuda decât numai în slăbiciunile
mele.
6. Căci chiar dacă aş vrea să mă
laud, nu voi fi fără minte, căci voi spune adevărul; dar
mă feresc de aceasta, ca să nu mă socotească nimeni mai
presus decât ceea ce vede sau aude de la mine.
7. Şi pentru ca să nu mă trufesc cu
măreţia descoperirilor, datu-mi-s-a mie un ghimpe în trup, un înger
al satanei, să mă bată peste obraz, ca să nu mă
trufesc.
8. Pentru aceasta de trei ori am rugat pe Domnul ca
să-l îndepărteze de la mine;
9. Şi mi-a zis: Îţi este de ajuns harul Meu,
căci puterea Mea se desăvârşeşte în slăbiciune.
Deci, foarte bucuros, mă voi lăuda mai ales întru slăbiciunile
mele, ca să locuiască în mine puterea lui Hristos.
10. De aceea mă bucur în slăbiciuni, în
defăimări, în nevoi, în prigoniri, în strâmtorări pentru
Hristos, căci, când sunt slab, atunci sunt tare.
11.
M-am făcut ca unul fără minte, lăudându-mă. Voi m-aţi silit! Căci se
cuvenea să vorbiţi voi de bine despre mine, pentru că nu sunt
cu nimic mai prejos decât cei mai de frunte dintre apostoli, deşi nu
sunt nimic.
12. Dovezile mele de apostol s-au arătat la voi în
toată răbdarea, prin semne, prin minuni şi prin puteri.
13. Căci cu ce sunteţi voi mai prejos decât celelalte
Biserici, decât numai că eu nu v-am fost povară? Dăruiţi-mi
mie această nedreptate.
14. Iată, a treia oară sunt gata să vin la
voi şi nu vă voi fi povară, căci nu caut ale voastre, ci
pe voi. Pentru că nu copiii sunt datori să agonisească pentru
părinţi, ci părinţii pentru copii.
15. Deci eu foarte bucuros voi cheltui şi mă voi
cheltui pentru sufletele voastre, deşi, iubindu-vă mai mult, eu
sunt iubit mai puţin.
16. Dar
fie! Eu nu v-am împovărat. Ci, fiind isteţ, v-am prins cu
înşelăciune.
17. Am
tras eu folos de la voi, prin vreunul din aceia pe care i-am trimis?
18. L-am rugat pe Tit şi am trimis, împreună cu
el, pe fratele. V-a asuprit Tit cu ceva? N-am umblat noi în acelaşi duh?
N-am călcat noi pe
aceleaşi urme?
19. De mult vi se pare că ne apărăm
faţă de voi. Dar noi grăim în Hristos, înaintea lui Dumnezeu.
Şi toate acestea, iubiţii mei, pentru zidirea voastră.
20. Căci mă tem ca nu cumva venind, să nu
vă găsesc pe voi aşa precum voiesc, iar eu să fiu
găsit de voi aşa precum nu voiţi; mă tem adică de
certuri, de pizmă, de mânii, de întărâtări, de clevetiri, de
murmure, de îngâmfări, de tulburări;
21. Mă tem ca nu cumva, venind iarăşi,
să mă umilească Dumnezeul meu la voi şi să plâng pe
mulţi care au păcătuit înainte şi nu s-au pocăit de
necurăţia şi de desfrânarea şi de necumpătarea pe
care le-au făcut.
|