|
CAPITOLUL 3
Credinţa lui Avraam. Fiii lui Avraam. Făgăduinţa lui Dumnezeu. Legea. Hristos. Legea duce la Hristos.
Fiii credinţei sunt fiii lui Avraam.
1. O, galateni
fără de minte, cine v-a ademenit pe voi, să nu vă
încredeţi adevărului, - pe voi, în ochii cărora a fost
zugrăvit Iisus Hristos răstignit?
2. Numai aceasta voiesc să aflu de la voi: Din faptele
Legii primit-aţi voi Duhul, sau din ascultarea credinţei?
3. Atât de
fără de minte sunteţi? După ce aţi început în Duh,
sfârşiţi acum în trup?
4. Aţi pătimit atâtea în zadar? - dacă a fost
în zadar, cu adevărat.
5. Deci Cel care vă dă vouă Duhul şi
săvârşeşte minuni la voi, le face, oare, din faptele Legii,
sau din ascultarea credinţei?
6. Precum şi Avraam a crezut în Dumnezeu şi i s-a
socotit lui ca dreptate.
7. Să
ştiţi, deci, că cei ce sunt din credinţă,
aceştia sunt fii ai lui Avraam.
8. Iar Scriptura, văzând dinainte că Dumnezeu
îndreptează neamurile din credinţă, dinainte a binevestit lui
Avraam: "Că se vor binecuvânta în tine toate neamurile".
9. Deci cei ce sunt din credinţă se
binecuvintează împreună cu credinciosul Avraam.
10. Căci toţi câţi sunt din faptele Legii sub
blestem sunt, că scris este: "Blestemat este oricine nu
stăruie întru toate cele scrise în cartea Legii, ca să le
facă".
11. Iar acum că, prin Lege, nu se îndreptează nimeni
înaintea lui Dumnezeu este lucru lămurit, deoarece "dreptul din
credinţă va fi viu".
12. Legea însă nu este din credinţă, dar cel
care va face acestea, va fi viu prin ele.
13. Hristos ne-a răscumpărat din blestemul Legii,
făcându-Se pentru noi blestem; pentru că scris este:
"Blestemat este tot cel spânzurat pe lemn".
14. Ca, prin Hristos Iisus, să vină la neamuri
binecuvântarea lui Avraam, ca să primim, prin credinţă,
făgăduinţa Duhului.
15. Fraţilor, ca un om grăiesc; că şi
testamentul întărit al unui om nimeni nu-l strică, sau îi mai
adaugă ceva.
16.
Făgăduinţele au fost rostite lui Avraam şi urmaşului
său. Nu zice: "şi urmaşilor", - ca de mai
mulţi, - ci ca de unul singur: "şi Urmaşului
tău", Care este Hristos.
17. Aceasta zic dar: Un testament întărit dinainte de
Dumnezeu în Hristos nu desfiinţează Legea, care a venit după
patru sute treizeci de ani, ca să desfiinţeze
făgăduinţa.
18. Căci dacă moştenirea este din Lege, nu
mai este din făgăduinţă, dar Dumnezeu i-a dăruit lui
Avraam moştenirea prin făgăduinţă.
19. Deci ce este Legea? Ea a fost adăugată pentru
călcările de lege, până când era să vină Urmaşul,
Căruia I s-a dat făgăduinţa, şi a fost rânduită
prin îngeri, în mâna unui Mijlocitor.
20.
Mijlocitorul însă nu este al unuia singur, iar Dumnezeu este unul.
21. Este deci Legea împotriva făgăduinţelor
lui Dumnezeu? Nicidecum! Căci dacă s-ar fi dat Lege, care să
poată da viaţă, cu adevărat dreptatea ar veni din
Lege.
22. Dar Scriptura a închis toate sub păcat, pentru ca
făgăduinţa să se dea din credinţa în Iisus Hristos
celor ce cred.
23. Iar înainte de venirea credinţei, noi eram
păziţi sub Lege, fiind închişi pentru credinţa care avea
să se descopere.
24. Astfel că Legea ne-a fost călăuză
spre Hristos, pentru ca să ne îndreptăm din
credinţă.
25. Iar dacă a venit credinţa, nu mai suntem sub
călăuză.
26. Căci toţi sunteţi fii ai lui Dumnezeu
prin credinţa în Hristos Iisus.
27. Căci, câţi în Hristos v-aţi botezat, în
Hristos v-aţi îmbrăcat.
28. Nu mai este iudeu, nici elin; nu mai este nici rob, nici
liber; nu mai este parte bărbătească şi parte
femeiască, pentru că voi toţi una sunteţi în Hristos
Iisus.
29. Iar dacă voi sunteţi ai lui Hristos,
sunteţi deci urmaşii lui Avraam, moştenitori după
făgăduinţă.
|