|
CAPITOLUL 5
Îndemnuri cum să ne purtăm în viaţă cu sfinţenie.
Datoriile soţilor.
1. Fiţi
dar următori ai lui Dumnezeu, ca nişte fii iubiţi,
2. Şi umblaţi întru iubire, precum şi Hristos
ne-a iubit pe noi şi S-a dat pe Sine pentru noi, prinos şi
jertfă lui Dumnezeu, întru miros cu bună mireasmă.
3. Iar desfrâu şi orice necurăţie şi
lăcomie de avere nici să se pomenească între voi, cum se
cuvine sfinţilor;
4. Nici vorbe de ruşine, nici vorbe nebuneşti,
nici glume care nu se cuvin, ci mai degrabă mulţumire.
5. Căci aceasta s-o ştiţi bine, că nici
un desfrânat, sau necurat, sau lacom de avere, care este un închinător
la idoli, nu are moştenire în împărăţia lui Hristos
şi a lui Dumnezeu.
6. Nimeni să nu vă amăgească cu cuvinte
deşarte, căci pentru acestea vine mânia lui Dumnezeu peste fiii
neascultării.
7. Deci să nu vă faceţi părtaşi cu
ei.
8. Altădată eraţi întuneric, iar acum
sunteţi lumină întru Domnul; umblaţi ca fii ai luminii!
9. Pentru că roada luminii e în orice bunătate,
dreptate şi adevăr.
10.
Încercând ce este bineplăcut Domnului.
11. Şi nu fiţi părtaşi la faptele cele
fără roadă ale întunericului, ci mai degrabă,
osândiţi-le pe faţă.
12. Căci cele ce se fac întru ascuns de ei, ruşine
este a le şi grăi.
13. Iar tot ce este pe faţă, se descoperă
prin lumină,
14. Căci tot ceea ce este descoperit, lumină este.
Pentru aceea zice: "Deşteaptă-te cel ce dormi şi te
scoală din morţi şi te va lumina Hristos".
15. Deci luaţi seama cu grijă, cum umblaţi,
nu ca nişte neînţelepţi, ci ca cei înţelepţi,
16. Răscumpărând vremea, căci zilele rele
sunt.
17. Drept aceea, nu fiţi fără de minte, ci
înţelegeţi care este voia Domnului.
18.
Şi nu vă îmbătaţi de vin, în care este pierzare, ci
vă umpleţi de Duhul.
19. Vorbiţi între voi în psalmi şi în laude
şi în cântări duhovniceşti, lăudând şi cântând
Domnului, în inimile voastre,
20. Mulţumind totdeauna pentru toate întru numele
Domnului nostru Iisus Hristos, lui Dumnezeu (şi) Tatăl.
21. Supuneţi-vă unul altuia, întru frica lui
Hristos.
22. Femeile să se supună bărbaţilor lor
ca Domnului,
23. Pentru că bărbatul este cap femeii, precum
şi Hristos este cap Bisericii, trupul Său, al cărui mântuitor
şi este.
24. Ci precum Biserica se supune lui Hristos, aşa
şi femeile bărbaţilor lor, întru totul.
25. Bărbaţilor, iubiţi pe femeile voastre,
după cum şi Hristos a iubit Biserica, şi S-a dat pe Sine
pentru ea,
26. Ca s-o sfinţească, curăţind-o cu
baia apei prin cuvânt,
27. Şi ca s-o înfăţişeze Sieşi,
Biserică slăvită, neavând pată sau zbârcitură, ori
altceva de acest fel, ci ca să fie sfântă şi fără de
prihană.
28. Aşadar, bărbaţii sunt datori
să-şi iubească femeile ca pe înseşi trupurile lor. Cel
ce-şi iubeşte femeia pe sine se iubeşte.
29. Căci nimeni vreodată nu şi-a urât trupul
său, ci fiecare îl hrăneşte şi îl încălzeşte,
precum şi Hristos Biserica,
30. Pentru că suntem mădulare ale trupului Lui,
din carnea Lui şi din oasele Lui.
31. De aceea, va lăsa omul pe tatăl său
şi pe mama sa şi se va alipi de femeia sa şi vor fi amândoi un
trup.
32. Taina aceasta mare este; iar eu zic în Hristos şi
în Biserică.
33. Astfel şi voi, fiecare aşa să-şi
iubească femeia ca pe sine însuşi; iar femeia să se teamă
de bărbat.
|