|
CAPITOLUL
1
Iubirea apostolului pentru filipeni. Roadele lanţurilor lui. Sfântul
Pavel numai pentru Biserică voieşte să mai trăiască.
Suferinţele pentru Hristos.
1. Pavel
şi Timotei, robi ai lui Hristos Iisus, tuturor sfinţilor întru
Hristos Iisus, celor ce sunt în Filipi, împreună cu episcopii şi
diaconii:
2. Har
vouă şi pace, de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la
Domnul Iisus Hristos.
3. Mulţumesc Dumnezeului meu, ori de câte ori îmi
amintesc de voi,
4. Căci totdeauna, în toate rugăciunile mele,
mă rog pentru voi toţi, cu bucurie,
5. Pentru împărtăşirea voastră întru
Evanghelie, din ziua dintâi până acum.
6. Sunt încredinţat de aceasta, că cel ce a
început în voi lucrul cel bun îl va duce la capăt, până în ziua lui
Hristos Iisus,
7. Precum este cu dreptate să gândesc astfel despre voi
toţi; căci vă port în inima mea, şi în lanţurile
mele, şi în apărarea şi în întărirea Evangheliei,
fiindcă voi toţi sunteţi părtaşi la acelaşi har
cu mine.
8. Căci martor îmi este Dumnezeu, că vă
doresc pe voi pe toţi, cu dragostea lui Hristos Iisus.
9. Şi aceasta mă rog, ca iubirea voastră
să prisosească tot mai mult şi mai mult, întru
cunoştinţă şi întru orice pricepere,
10. Ca să cercaţi voi cele ce sunt mai de folos
şi ca să fiţi curaţi şi fără poticnire în
ziua lui Hristos,
11. Plini de roada dreptăţii, care este prin Iisus
Hristos, spre slava şi lauda lui Dumnezeu.
12. Voiesc ca voi să ştiţi, fraţilor,
că cele petrecute cu mine s-au întors mai degrabă spre sporirea
Evangheliei,
13. În aşa fel că lanţurile mele, pentru
Hristos, au ajuns cunoscute în tot pretoriul şi tuturor
celorlalţi;
14. Şi cei mai mulţi dintre fraţii întru
Domnul, îmbărbătaţi prin lanţurile mele, au mai
multă îndrăzneală să propovăduiască
fără teamă cuvântul lui Dumnezeu.
15. Unii, e drept, vestesc pe Hristos din pizmă şi
din duh de ceartă, alţii însă din
bunăvoinţă.
16. Unii o fac din iubire, ştiind că stau aici
pentru apărarea Evangheliei;
17. Ceilalţi, însă, - din zavistie - vestesc pe
Hristos, nu cu gânduri curate, ci socotind să-mi sporească necazul
în lanţurile mele.
18. Dar ce este? Nimic altceva decât că, în tot chipul,
fie din făţărie, fie în adevăr, Hristos se
propovăduieşte şi întru aceasta mă bucur. Şi mereu
mă voi bucura.
19. Căci ştiu că aceasta îmi va fi mie spre
mântuire, prin rugăciunile voastre şi cu ajutorul Duhului lui Iisus
Hristos,
20. După aşteptarea şi nădejdea mea
că întru nimic nu voi fi ruşinat, ci, întru toată
îndrăzneala, precum totdeauna, aşa şi acum, Hristos va fi
preaslăvit în trupul meu, fie prin viaţă, fie prin
moarte;
21. Căci
pentru mine viaţă este Hristos şi moartea un
câştig.
22. Dacă însă a vieţui în trup înseamnă
a da roadă lucrului meu, nu ştiu ce voi alege.
23. Sunt strâns din două părţi: doresc
să mă despart de trup şi să fiu împreună cu Hristos,
şi aceasta e cu mult mai bine;
24. Dar este mai de folos pentru voi să zăbovesc
în trup.
25. Şi având această încredinţare, ştiu
că voi rămâne şi împreună voi petrece cu voi cu
toţi, spre sporirea voastră şi spre bucuria
credinţei,
26. Pentru ca lauda voastră să prisosească în
Hristos Iisus prin mine, atunci când voi veni iarăşi între
voi.
27. Să vă purtaţi numai în chip vrednic de
Evanghelia lui Hristos, pentru ca, fie venind eu şi
văzându-vă, fie nefiind de faţă, să aud despre voi
că staţi într-un duh, nevoindu-vă împreună întru-un
suflet, pentru credinţa Evangheliei,
28. Fără să vă înfricoşaţi
întru nimic de cei potrivnici, ceea ce pentru ei este un semn de pierzare,
iar pentru voi de mântuire, şi aceasta este de la Dumnezeu.
29. Căci vouă vi s-a dăruit, pentru Hristos,
nu numai să credeţi în El, ci să şi pătimiţi
pentru El,
30. Ducând aceeaşi luptă, pe care aţi
văzut-o la mine şi o auziţi acum despre mine.
|