CAPITOLUL 37
Iosif vândut de fraţii săi
1. Iacov a locuit în ţara
Canaan, unde locuise şi Isaac, tatăl său.
2. Iată acum şi
istoria urmaşilor lui Iacov: Iosif, fiind de şaptesprezece ani,
păştea oile tatălui său împreună cu fraţii
săi. Petrecându-şi copilăria cu feciorii Bilhăi şi
cu feciorii Zilpei, femeile tatălui său, Iosif aducea lui Israel,
tatăl său, veşti despre purtările lor rele.
3. Şi iubea Israel pe
Iosif mai mult decât pe toţi ceilalţi fii ai săi, pentru
că el era copilul bătrâneţilor lui, şi-i făcuse
haină lungă şi aleasă.
4. Fraţii lui,
văzând că tatăl lor îl iubea mai mult decât pe toţi fiii
săi, îl urau şi nu puteau vorbi cu el prietenos.
5. Visând însă Iosif
un vis, l-a spus fraţilor săi,
6. Zicându-le:
"Ascultaţi visul ce am visat:
7. Parcă legam snopi
în ţarină şi snopul meu parcă s-a sculat şi
stătea drept, iar snopii voştri s-au strâns roată şi s-au
închinat snopului meu".
8. Iar fraţii lui au
zis către el: "Nu cumva ai să domneşti peste noi? Sau
poate ai să ne stăpâneşti?" Şi l-au urât încă
şi mai mult pentru visul lui şi pentru spusele lui.
9. Şi a mai visat el
alt vis şi l-a spus tatălui său şi fraţilor săi,
zicând: "Iată am mai visat alt vis: soarele şi luna şi
unsprezece stele mi se închinau mie".
10. Şi-l povesti
tatălui său şi fraţilor săi, iar tatăl său
l-a certat şi i-a zis: "Ce înseamnă visul acesta pe care l-ai
visat? Au doară eu şi mama ta şi fraţii tăi vom veni
şi ne vom închina ţie până la pământ?"
11. De aceea îl pizmuiau
fraţii lui, iar tatăl său păstra cuvintele acestea în
inima lui.
12. S-au dus după aceea
fraţii lui să pască oile tatălui lor la Sichem.
13. Şi Israel a zis
către Iosif: "Fraţii tăi pasc oile la Sichem. Vino, dar,
să te trimit la ei". Iar el a zis: "Mă duc, tată!"
14. Apoi Israel a zis
către Iosif: "Du-te şi vezi de sunt sănătoşi
fraţii tăi şi oile şi să-mi aduci
răspuns!" L-a trimis astfel din valea Hebronului şi Iosif s-a
dus la Sichem.
15. După aceea l-a
găsit un om rătăcind pe câmp şi l-a întrebat omul acela
şi i-a zis: "Ce cauţi?"
16. Iar el a zis:
"Caut pe fraţii mei. Spune-mi, unde pasc ei oile?"
17. Zisu-i-a omul acela:
"S-au dus de aici, căci i-am auzit zicând: Haidem la Dotain!"
Şi s-a dus Iosif după fraţii săi şi i-a găsit
la Dotain.
18. Iar ei, văzându-l
de departe, până a nu se apropia de ei, au început a unelti asupra lui
să-l omoare;
19. Şi au zis unii
către alţii: "Iată visătorul acela de vise
vine!
20. Haidem să-l
omorâm, să-l aruncăm într-un puţ şi să zicem că
l-a mâncat o fiară sălbatică şi vom vedea ce se va alege
de visele lui!"
21. Auzind însă
aceasta, Ruben a voit să-l scape din mâinile lor, zicând: "Să
nu-i ridicăm viaţa!"
22. Apoi Ruben a
adăugat: "Să nu vărsaţi sânge! Aruncaţi-l în puţul acela din pustie,
dar mâinile să nu vi le puneţi pe el!" Iar aceasta o zicea el
cu gândul de a-l scăpa din mâinile lor şi a-l trimite acasă la
tatăl său.
23. Când însă a sosit
Iosif la fraţii săi, ei au dezbrăcat pe Iosif de haina cea
lungă şi aleasă, cu care era îmbrăcat,
24. Şi l-au luat
şi l-au aruncat în puţ; dar puţul era gol şi nu avea
apă.
25. După aceea
şezând să mănânce pâine şi căutând cu ochii lor, ei
au văzut venind dinspre Galaad o caravană de Ismaeliţi, ale
căror cămile erau încărcate cu tămâie, eu balsam şi
cu smirnă, pe care le duceau în Egipt.
26. Atunci a zis Iuda
către fraţii săi: "Ce vom folosi de vom ucide pe fratele
nostru şi vom ascunde sângele lui?
27. Haidem să-l vindem
Ismaeliţilor acestora, neridicându-ne mâinile asupra lui, pentru că
e fratele nostru şi trupul nostru". Şi au ascultat fraţii lui.
28. Iar când au trecut
negustorii Madianiţi
pe acolo, fraţii au tras şi au scos pe Iosif din puţ şi
l-au vândut pe el Ismaeliţilor cu douăzeci de arginţi. Şi
aceştia au dus pe Iosif în Egipt.
29. Când însă s-a
întors Ruben la puţ şi n-a văzut pe Iosif în puţ, el
şi-a rupt hainele,
30. Şi întorcându-se
la fraţii săi, a zis: "Băiatul nu este! Încotro să
apuc eu acum?"
31. Atunci ei au luat haina
lui Iosif şi, junghiind un ied, au muiat haina în sânge;
32. Apoi au trimis
după haina cea lungă şi aleasă şi au adus-o la
tatăl lor, spunând. "Am găsit aceasta; vezi de este haina
fiului tău sau nu!"
33. Şi a cunoscut-o
Iacov şi a zis: "Este haina fiului meu! L-a mâncat o fiară sălbatică; o
fiară l-a sfâşiat pe Iosif!"
34. Atunci şi-a rupt
Iacov hainele sale şi-a acoperit cu sac coapsele şi a plâns pe fiul
său zile multe.
35. După aceea s-au
adunat toţi feciorii lui şi toate fetele lui şi au venit
să-l mângâie; dar el nu voia să se mângâie, ci zicea:
"Plângând, mă voi pogorî în locuinţa morţilor la fiul
meu!" Şi-l plângea astfel tatăl său.
36. Iar Madianiţii au vândut pe Iosif în Egipt lui
Putifar, dregător şi comandant al gărzii la curtea lui
Faraon.
|