|
CAPITOLUL 5
Hristos este Arhiereu în veci, Preot după Rânduiala lui Melchisedec.
Pentru cei tari trebuie hrană tare, pentru cei mici, lapte.
1. Căci orice arhiereu, fiind luat dintre oameni,
este pus pentru oameni, spre cele către Dumnezeu, ca să aducă
daruri şi jertfe pentru păcate;
2. El poate să fie îngăduitor cu cei
neştiutori şi rătăciţi, de vreme ce şi el este
cuprins de slăbiciune.
3. Din această pricină dator este, precum pentru
popor, aşa şi pentru sine să jertfească pentru
păcate.
4. Şi nimeni nu-şi ia singur cinstea aceasta, ci
dacă este chemat de Dumnezeu după cum şi Aaron.
5. Aşa şi Hristos nu S-a preaslăvit pe Sine
însuşi, ca să Se facă arhiereu, ci Cel ce a grăit
către El: "Fiul Meu eşti Tu, Eu astăzi Te-am
născut".
6. În alt loc se zice: "Tu eşti Preot în veac
după rânduiala lui Melchisedec".
7. El, în zilele trupului Său, a adus, cu strigăt
şi cu lacrimi, cereri şi rugăciuni către Cel ce putea
să-L mântuiască din moarte şi auzit a fost pentru evlavia
Sa,
8. Şi deşi era Fiu, a învăţat ascultarea
din cele ce a pătimit,
9. Şi desăvârşindu-Se, S-a făcut tuturor
celor ce-L ascultă pricină de mântuire veşnică.
10. Iar de Dumnezeu a fost numit: Arhiereu după
rânduiala lui Melchisedec.
11. În privinţa aceasta avem mult de vorbit şi
lucruri grele de tâlcuit, de vreme ce v-aţi făcut greoi la
auzit.
12. Căci voi, care de multă vreme s-ar fi cuvenit
să fiţi învăţători, aveţi iarăşi
trebuinţă ca cineva să vă înveţe cele dintâi
începuturi ale cuvintelor lui Dumnezeu şi aţi ajuns să
aveţi nevoie de lapte, nu de hrană tare.
13. Pentru că oricine se hrăneşte cu lapte
este nepriceput în cuvântul dreptăţii, de vreme ce este
prunc.
14. Iar hrana tare este pentru cei
desăvârşiţi, care au prin obişnuinţă
simţurile învăţate să deosebească binele şi
răul.
|