|
CAPITOLUL 10
Legea este umbra Noului Testament. Lauda credinţei statornice.
1. În adevăr, Legea având umbra bunurilor viitoare,
iar nu însuşi chipul lucrurilor, nu poate niciodată - cu
aceleaşi jertfe, aduse neîncetat în fiecare an - să facă
desăvârşiţi pe cei ce se apropie.
2. Altfel, n-ar fi încetat oare jertfele aduse, dacă
cei ce săvârşesc slujba dumnezeiască, fiind o dată
curăţiţi, n-ar mai avea nici o conştiinţă a
păcatelor?
3. Ci prin ele, an de an, se face amintirea păcatelor.
4. Pentru că este cu neputinţă ca sângele de
tauri şi de ţapi să înlăture păcatele.
5. Drept aceea, intrând în lume, zice: "Jertfă
şi prinos n-ai voit, dar mi-ai întocmit trup.
6. Arderi de tot şi jertfe pentru păcat nu
ţi-au plăcut;
7. Atunci am zis: Iată vin, în sulul cărţii
este scris despre mine, să fac voia Ta, Dumnezeule".
8. Zicând mai sus că: "Jertfă şi
prinoase şi arderile de tot şi jertfele pentru păcat n-ai
voit, nici nu Ţi-au plăcut", care se aduc după
Lege,
9. Atunci a zis: "Iată vin ca să fac voia Ta,
Dumnezeule". El desfiinţează deci pe cei dintâi ca să
statornicească pe al doilea.
10. Întru această voinţă suntem
sfinţiţi, prin jertfa trupului lui Iisus Hristos, o dată
pentru totdeauna.
11. Şi orice preot stă şi slujeşte în
fiecare zi şi aceleaşi jertfe aduce de multe ori, ca unele care
niciodată nu pot să înlăture păcatele.
12. Acesta dimpotrivă, aducând o singură
jertfă pentru păcate, a şezut în vecii vecilor, de-a dreapta
lui Dumnezeu,
13. Şi aşteaptă până ce
vrăjmaşii Lui vor fi puşi aşternut picioarelor Lui.
14. Căci printr-o singură jertfă adusă,
a adus la veşnică desăvârşire pe cei ce se
sfinţesc;
15. Dar şi Duhul cel Sfânt ne mărturiseşte
aceasta, fiindcă după ce a zis:
16. "Acesta este aşezământul pe care îl voi
întocmi cu ei, după acele zile - zice Domnul: Da-voi legile Mele în
inimile lor şi le voi scrie în cugetele lor".
17. Şi adaugă: "Iar de păcatele lor
şi de fărădelegile lor nu-Mi voi mai aduce aminte".
18. Unde este dar iertarea acestora, nu mai este jertfă
pentru păcate.
19. Drept aceea, fraţilor, având îndrăzneală,
să intrăm în Sfânta Sfintelor, prin sângele lui Iisus,
20. Pe calea cea nouă şi vie pe care pentru noi a
înnoit-o, prin catapeteasmă, adică prin trupul Său,
21. Şi având mare preot peste casa lui Dumnezeu,
22. Să ne apropiem cu inimă curată, întru
plinătatea credinţei, curăţindu-ne prin stropire inimile
de orice cuget rău, şi spălându-ne trupul în apă
curată,
23. Să ţinem mărturisirea nădejdii cu
neclintire, pentru că credincios este Cel ce a făgăduit,
24. Şi să luăm seama unul altuia, ca să
ne îndemnăm la dragoste şi la fapte bune,
25. Fără să părăsim Biserica
noastră, precum le este obiceiul unora, ci îndemnători
făcându-ne, cu atât mai mult, cu cât vedeţi că se apropie ziua
aceea.
26. Căci dacă păcătuim de voia
noastră, după ce am luat cunoştiinţă despre
adevăr, nu ne mai rămâne, pentru păcate, nici o
jertfă,
27. Ci o înfricoşată aşteptare a
judecăţii şi iuţimea focului care va mistui pe cei
potrivnici.
28. Călcând cineva Legea lui Moise, e ucis
fără de milă, pe cuvântul a doi sau trei martori;
29. Gândiţi-vă: cu cât mai aspră fi-va
pedeapsa cuvenită celui ce a călcat în picioare pe Fiul lui
Dumnezeu, şi a nesocotit sângele testamentului cu care s-a sfinţit,
şi a batjocorit duhul harului.
30. Căci cunoaştem pe Cel ce a zis: "A Mea
este răzbunarea; Eu voi răsplăti". Şi
iarăşi: "Domnul va judeca pe poporul Său".
31. Înfricoşător lucru este să cădem în
mâinile Dumnezeului celui viu.
32. Aduceţi-vă, dar, aminte mai întâi de zilele în
care, după ce aţi fost luminaţi, aţi răbdat
luptă grea de suferinţe,
33. Parte făcându-vă privelişte cu
ocările şi cu necazurile îndurate, parte suferind împreună cu
cei ce treceau prin unele ca acestea,
34. Căci aţi avut milă de cei închişi,
iar răpirea averilor voastre aţi primit-o cu bucurie, bine
ştiind că voi aveţi o mai bună şi statornică
avere.
35. Nu lepădaţi dar încrederea voastră, care
are mare răsplătire.
36. Căci aveţi nevoie de răbdare ca,
făcând voia lui Dumnezeu, să dobândiţi
făgăduinţa.
37. "Căci mai este puţin timp, prea
puţin, şi Cel ce e să vină, va veni şi nu va
întârzia;
38. Iar dreptul din credinţă va fi viu; şi de
se va îndoi cineva, nu va binevoi sufletul Meu întru el".
39. Noi nu suntem (fii) ai îndoielii spre pieire, ci ai
credinţei spre dobândirea sufletului.
|