|
CAPITOLUL 2
Credinţa fără de fapte, moartă este.
1. Fraţii mei, nu căutând la faţa omului
să aveţi credinţa în Domnul nostru Iisus Hristos, Domnul
slavei.
2. Căci, dacă va intra în adunarea voastră un
om cu inele de aur în degete, în haină strălucită, şi va
intra şi un sărac, în haină murdară,
3. Iar voi puneţi ochii pe cel care poartă
haină strălucită şi-i ziceţi: Tu şezi bine
aici, pe când săracului îi ziceţi: Tu stai acolo, în picioare, sau:
Şezi jos, la picioarele mele,
4. N-aţi făcut voi, oare, în gândul vostru,
deosebire între unul şi altul şi nu v-aţi făcut
judecători cu socoteli viclene?
5. Ascultaţi, iubiţii mei fraţi: Au nu
Dumnezeu i-a ales pe cei ce sunt săraci în ochii lumii, dar bogaţi
în credinţă şi moştenitori ai împărăţiei
pe care a făgăduit-o El celor ce Îl iubesc?
6. Iar voi aţi necinstit pe cel sărac! Oare nu
bogaţii vă asupresc pe voi şi nu ei vă târăsc la
judecăţi?
7. Nu sunt ei cei ce hulesc numele cel bun întru care
aţi fost chemaţi?
8. Dacă, într-adevăr, împliniţi legea
împărătească, potrivit Scripturii: "Să iubeşti
pe aproapele tău ca pe tine însuţi", bine faceţi;
9. Iar de căutaţi la faţa omului, faceţi
păcat şi legea vă osândeşte ca pe nişte
călcători de lege.
10. Pentru că cine va păzi toată legea, dar
va greşi într-o singură poruncă, s-a făcut vinovat
faţă de toate poruncile.
11. Căci Cel ce a zis: "Să nu
săvârşeşti adulter", a zis şi: "Să nu
ucizi". Şi dacă nu săvârşeşti adulter, dar
ucizi, te-ai făcut călcător de lege.
12. Aşa să grăiţi şi aşa
să lucraţi, ca unii care veţi fi judecaţi prin legea
libertăţii.
13. Căci judecata este fără milă pentru
cel care n-a făcut milă. Şi mila biruieşte în faţa
judecăţii.
14. Ce folos, fraţii mei, dacă zice cineva că
are credinţă, iar fapte nu are? Oare credinţa poate să-l
mântuiască?
15. Dacă un frate sau o soră sunt goi şi
lipsiţi de hrana cea de toate zilele,
16. Şi cineva dintre voi le-ar zice: Mergeţi în
pace! Încălziţi-vă şi vă săturaţi, dar nu
le daţi cele trebuincioase trupului, care ar fi folosul?
17. Aşa şi cu credinţa: dacă nu are
fapte, e moartă în ea însăşi.
18. Dar va zice cineva: Tu ai credinţă, iar eu am
fapte; arată-mi credinţa ta fără fapte şi eu
îţi voi arăta, din faptele mele, credinţa mea.
19. Tu crezi că unul este Dumnezeu? Bine faci; dar
şi demonii cred şi se cutremură.
20. Vrei însă să înţelegi, omule nesocotit,
că credinţa fără de fapte moartă este?
21. Avraam, părintele nostru, au nu din fapte s-a
îndreptat, când a pus pe Isaac, fiul său, pe jertfelnic?
22. Vezi că, credinţa lucra împreună cu
faptele lui şi din fapte credinţa s-a desăvârşit?
23. Şi s-a împlinit Scriptura care zice: "Şi
a crezut Avraam lui Dumnezeu şi i s-a socotit lui ca dreptate"
şi "a fost numit prieten al lui Dumnezeu".
24. Vedeţi dar că din fapte este îndreptat omul,
iar nu numai din credinţă.
25. La fel şi Rahav, desfrânata, au nu din fapte s-a
îndreptat când a primit pe cei trimişi şi i-a scos afară, pe
altă cale?
26. Căci precum trupul fără suflet mort este,
astfel şi credinţa fără de fapte, moartă este.
|