|
CAPITOLUL 1
Apostolul îndeamnă pe cititori să lupte pentru credinţa
care s-a dat sfinţilor. Pilde de pedeapsă trimisă asupra celor
răi: iudeii, îngerii, Sodoma şi Gomora. Arhanghelul Mihail şi
satan. Cuvintele lui Enoh şi ale apostolilor.
1. Iuda, rob al lui Iisus Hristos şi frate al lui
Iacov, celor ce sunt chemaţi, iubiţi în Dumnezeu-Tatăl şi
păstraţi pentru Iisus Hristos:
2. Milă vouă şi pace şi iubirea să
se înmulţească!
3. Iubiţilor, punând toată râvna să vă
scriu despre mântuirea cea de obşte, simţit-am nevoie să
vă scriu şi să vă îndemn ca să luptaţi pentru
credinţa dată sfinţilor, odată pentru totdeauna.
4. Căci s-au strecurat printre voi unii oameni
nelegiuiţi, care de mai înainte au fost rânduiţi spre această
osândă, schimbând ei harul Dumnezeului nostru în desfrânare, şi
care tăgăduiesc pe singurul nostru Stăpân şi Domn, pe
Iisus Hristos.
5. Voiesc dar să vă aduc aminte vouă celor ce
aţi ştiut odată toate acestea că Domnul, după ce a
izbăvit pe poporul Său din pământul Egiptului, a pierdut,
după aceea, pe cei ce n-au crezut.
6. Iar pe îngerii care nu şi-au păzit vrednicia,
ci au părăsit locaşul lor, i-a pus la păstrare sub
întuneric, în lanţuri veşnice, spre judecata zilei celei
mari.
7. Tot aşa, Sodoma şi Gomora şi
cetăţile dimprejurul lor care, în acelaşi chip ca acestea,
s-au dat la desfrânare şi au umblat după trup străin, stau
înainte ca pildă, suferind pedeapsa focului celui veşnic.
8. Asemenea deci şi aceştia, visând,
pângăresc trupul, leapădă stăpânirea şi hulesc
măririle (cereşti).
9. Dar Mihail Arhanghelul, când se împotrivea diavolului,
certându-se cu el pentru trupul lui Moise, n-a îndrăznit să
aducă judecată de hulă, ci a zis: "Să te certe pe
tine Domnul!"
10. Aceştia însă defaimă cele ce nu cunosc,
iar cele ce, - ca dobitoacele necuvântătoare, - ştiu din fire,
într-acestea îşi găsesc pieirea.
11. Vai lor! Că au umblat în calea lui Cain şi,
pentru plată, s-au dat cu totul în rătăcirea lui Balaam
şi au pierit ca în răzvrătirea lui Core.
12. Aceştia sunt ca nişte pete de
necurăţie la mesele voastre obşteşti, ospătând
fără sfială împreună cu voi, îmbuibându-se pe ei
înşişi, nori fără apă, purtaţi de vânturi, pomi
tomnatici fără roade, de două ori uscaţi şi
dezrădăcinaţi,
13. Valuri sălbatice ale mării, care îşi
spumegă ruşinea lor, stele rătăcitoare, cărora
întunericul întunericului li se păstrează în veşnicie.
14. Dar şi Enoh, al şaptelea de la Adam, a
proorocit despre aceştia, zicând: Iată, a venit Domnul cu zecile de
mii de sfinţi ai Lui,
15. Ca să facă judecată împotriva tuturor
şi să mustre pe toţi nelegiuiţii de toate faptele
nelegiuirii lor, în care au făcut fărădelege, şi de toate
cuvintele de ocară pe care ei, păcătoşi, netemători
de Dumnezeu, le-au rostit împotriva Lui.
16. Aceştia sunt cârtitori, nemulţumiţi cu
starea lor, umblând după poftele lor şi gura lor grăieşte
lucruri trufaşe, deşi, pentru folos, dau unor feţe mare
cinste.
17. Voi, însă, iubiţilor, aduceţi-vă
aminte de cuvintele zise mai dinainte de către apostolii Domnului nostru
Iisus Hristos,
18. Că ei vă spuneau: În vremea de pe urmă
vor fi batjocoritori, umblând potrivit cu poftele lor nelegiuite.
19. Aceştia sunt cei ce fac dezbinări, (oameni)
fireşti, care nu au Duhul.
20. Dar voi, iubiţilor, zidiţi-vă pe voi
înşivă, întru a voastră prea sfântă credinţă,
rugându-vă în Duhul Sfânt.
21. Păziţi-vă întru dragostea lui Dumnezeu
şi aşteptaţi mila Domnului nostru Iisus Hristos, spre
viaţă veşnică.
22. Şi pe unii, şovăitori,
mustraţi-i,
23. Pe alţii, smulgându-i din foc, mântuiţi-i; de
alţii, însă, fie-vă milă cu frică, urând şi
cămaşa spurcată de pe trupul lor.
24. Iar Celui ce poate să vă păzească pe
voi de orice cădere şi să vă pună înaintea slavei
Lui, neprihăniţi cu bucurie mare,
25. Singurului Dumnezeu, Mântuitorul nostru, prin Iisus
Hristos, Domnul nostru, slavă, preamărire, putere şi
stăpânire, mai înainte de tot veacul şi acum şi întru
toţi vecii. Amin!
|