|
CAPITOLUL 5
Cartea cu şapte peceţi este dată Mielului. Mielul este
lăudat cu cântări cereşti.
1. Am văzut apoi, în mâna dreaptă a Celui ce
şedea pe tron, o carte scrisă înăuntru şi pe dos,
pecetluită cu şapte peceţi.
2. Şi am văzut un înger puternic, care striga cu
glas mare: Cine este vrednic să deschidă cartea şi să
desfacă toate peceţile ei?
3. Dar nimeni în cer, nici pe pământ, nici sub
pământ nu putea să deschidă cartea, nici să se uite în
ea.
4. Şi am plâns mult, fiindcă nimeni n-a fost
găsit vrednic să deschidă cartea, nici să se uite în
ea.
5. Şi unul dintre bătrâni mi-a zis: Nu plânge.
Iată, a biruit leul din seminţia lui Iuda, rădăcina lui
David, ca să deschidă cartea şi cele şapte peceţi
ale ei.
6. Şi am văzut, la mijloc, între tron şi cele
patru fiinţe şi în mijlocul bătrânilor, stând un Miel, ca
înjunghiat, şi care avea şapte coarne şi şapte ochi, care
sunt cele şapte duhuri ale lui Dumnezeu, trimise în tot
pământul.
7. Şi a venit şi a luat cartea, din dreapta Celui
ce şedea pe tron.
8. Şi când a luat cartea, cele patru fiinţe
şi cei douăzeci şi patru de bătrâni au căzut
înaintea Mielului, având fiecare alăută şi cupe de aur pline
cu tămâie care sunt rugăciunile sfinţilor.
9. Şi cântau o cântare nouă, zicând: Vrednic
eşti să iei cartea şi să deschizi peceţile ei,
fiindcă ai fost înjunghiat şi ai răscumpărat lui
Dumnezeu, cu sângele Tău, oameni din toată seminţia şi
limba şi poporul şi neamul;
10. Şi I-ai făcut Dumnezeului nostru
împărăţie şi preoţi, şi vor
împărăţi pe pământ.
11. Şi am văzut şi am auzit glas de îngeri
mulţi, de jur împrejurul tronului şi al fiinţelor şi al
bătrânilor, şi era numărul lor zeci de mii de zeci de mii
şi mii de mii,
12. Zicând cu glas mare: Vrednic este Mielul cel înjunghiat
ca să ia puterea şi bogăţia şi înţelepciunea
şi tăria şi cinstea şi slava şi
binecuvântarea.
13. Şi toată făptura care este în cer şi
pe pământ şi sub pământ şi în mare şi toate câte
sunt în acestea le-am auzit, zicând: Celui ce şade pe tron şi
Mielului fie binecuvântarea şi cinstea şi slava şi puterea, în
vecii vecilor!
14. Şi cele patru fiinţe ziceau: Amin! Iar
bătrânii căzură şi se închinară.
|