|
CAPITOLUL 6
Desfacerea celor dintâi şase peceţi. Împăraţii şi
domnii lumii se ascund în peşteri şi în crăpăturile
stâncilor.
1. Şi am văzut când Mielul a deschis pe cea
dintâi din cele şapte peceţi, şi am auzit pe una din cele
patru fiinţe zicând cu glas ca de tunet: Vino şi vezi.
2. Şi m-am uitat şi iată un cal alb şi
cel care şedea pe el avea un arc; şi i s-a dat lui cunună
şi a pornit ca un biruitor ca să biruiască.
3. Şi când a deschis pecetea a doua, am auzit, zicând,
pe a doua fiinţă: Vino şi vezi.
4. Şi a ieşit alt cal, roşu ca focul; şi
celui ce şedea pe el i s-a dat să ia pacea de pe pământ, ca
oamenii să se junghie între ei; şi o sabie mare i s-a dat.
5. Şi când a deschis pecetea a treia, am auzit pe a
treia fiinţă, zicând: Vino şi vezi. Şi m-am uitat şi
iată un cal negru şi cel care şedea pe el avea un cântar în mâna
lui.
6. Şi am auzit, în mijlocul celor patru fiinţe, ca
un glas care zicea: Măsura de grâu un dinar, şi trei măsuri de
orz un dinar. Dar de untdelemn şi de vin să nu te atingi.
7. Şi când a deschis pecetea a patra, am auzit glasul
fiinţei a patra, zicând: Vino şi vezi.
8. Şi m-am uitat şi iată un cal
galben-vânăt şi numele celui ce şedea pe el era: Moartea;
şi iadul se ţinea după el; şi li s-a dat lor putere peste
a patra parte a pământului, ca să ucidă cu sabie şi cu
foamete, şi cu moarte şi cu fiarele de pe pământ.
9. Şi când a deschis pecetea a cincea, am văzut,
sub jertfelnic, sufletele celor înjunghiaţi pentru cuvântul lui Dumnezeu
şi pentru mărturia pe care au dat-o.
10. Şi strigau cu glas mare şi ziceau: Până
când, Stăpâne sfinte şi adevărate, nu vei judeca şi nu
vei răzbuna sângele nostru, faţă de cei ce locuiesc pe
pământ?
11. Şi fiecăruia dintre ei i s-a dat câte un
veşmânt alb şi li s-a spus ca să stea în tihnă, încă
puţină vreme, până când vor împlini numărul şi cei
împreună-slujitori cu ei şi fraţii lor, cei ce aveau să
fie omorâţi ca şi ei.
12. Şi m-am uitat când a deschis pecetea a şasea
şi s-a făcut cutremur mare, soarele s-a făcut negru ca un sac
de păr şi luna întreagă s-a făcut ca sângele,
13. Şi stelele cerului au căzut pe pământ,
precum smochinul îşi leapădă smochinele sale verzi, când este
zguduit de vijelie.
14. Iar cerul s-a dat în lături, ca o carte de piele pe
care o faci sul şi toţi munţii şi toate insulele s-au
mişcat din locurile lor.
15. Şi împăraţii pământului şi
domnii şi căpeteniile oştilor şi bogaţii şi cei
puternici şi toţi robii şi toţi slobozii s-au ascuns în
peşteri şi în stâncile munţilor,
16. Strigând munţilor şi stâncilor:
Cădeţi peste noi şi ne ascundeţi pe noi de faţa
Celui ce şade pe tron şi de mânia Mielului;
17. Că a venit ziua cea mare a mâniei lor, şi cine
are putere ca să stea pe loc?
|