|
CAPITOLUL 18
Vestea căderii Babilonului. Poporul Domnului să iasă din
cetate! Cei care se întristează şi cei care se bucură de
căderea ei.
1. După acestea, am văzut un alt înger,
pogorându-se din cer, având putere mare, şi pământul s-a luminat de
slava lui,
2. Şi a strigat cu glas puternic şi a zis: A
căzut! A căzut Babilonul cel mare şi a ajuns locaş
demonilor, închisoare tuturor duhurilor necurate, şi închisoare tuturor
păsărilor spurcate şi urâte.
3. Pentru că din vinul aprinderii desfrânării ei
au băut toate neamurile şi împăraţii pământului s-au
desfrânat cu ea şi neguţătorii lumii din mulţimea
desfătărilor ei s-au îmbogăţit.
4. Şi am auzit un alt glas din cer, zicând:
Ieşiţi din ea, poporul meu, ca să nu vă faceţi
părtaşi la păcatele ei şi să nu fiţi
loviţi de pedepsele sortite ei;
5. Fiindcă păcatele ei au ajuns până la cer
şi Dumnezeu Şi-a adus aminte de nedreptăţile ei.
6. Daţi-i înapoi, precum v-a dat şi ea şi,
după faptele ei, cu măsură îndoită, îndoit
măsuraţi-i; în paharul în care v-a turnat, turnaţi-i de
două ori.
7. Pe cât s-a mărit pe sine şi a fost în
desfătări, tot pe atâta daţi-i chin şi plângere.
Fiindcă în inima ei zice: Şed ca împărăteasă şi
văduvă nu sunt şi jale nu voi vedea nicidecum!
8. Pentru aceea într-o singură zi vor veni pedepsele
peste ea: moarte şi tânguire şi foamete şi focul va arde-o de
tot, căci puternic este Domnul Dumnezeu, Cel ce o judecă.
9. Iar împăraţii pământului, care s-au
desfrânat cu ea şi s-au dezmierdat cu ea, se vor jeli şi se vor
bate în piept pentru ea, când vor vedea fumul focului în care arde,
10. Stând departe de frica chipurilor ei, şi zicând:
Vai! Vai! Cetatea cea mare, Babilonul, cetatea cea tare, că într-un ceas
a venit judecata ta!
11. Şi neguţătorii lumii plâng şi se
tânguiesc asupra ei, căci nimeni nu mai cumpără marfa
lor,
12. Marfă de aur şi de argint, pietre
preţioase şi mărgăritare, vison şi porfiră,
mătase şi stofă stacojie, tot felul de lemn bine mirositor
şi tot felul de lucruri de fildeş, de lemn de mare preţ
şi marfă de aramă şi de fier şi de
marmură,
13. Şi scorţişoară şi balsam
şi mirodenii şi mir şi tămâie şi vin şi
untdelemn şi făină de grâu curat şi grâu şi vite
şi oi şi cai şi căruţe şi trupuri şi
suflete de oameni.
14. Şi roadele cele dorite de sufletul tău s-au
dus de la tine şi toate cele grase şi strălucite au pierit de
la tine şi niciodată nu le vor mai găsi.
15. Iar neguţătorii de aceste lucruri, care s-au
îmbogăţit de pe urma ei, vor sta departe, de frica chinurilor ei, plângând
şi tânguindu-se,
16. Şi zicând: Vai! Vai! Cetatea cea mare, cea
înveşmântată în vison şi în porfiră şi în stofă
stacojie şi împodobită cu aur şi cu pietre scumpe şi cu
mărgăritare! Că într-un ceas s-a pustiit atâta
bogăţie!
17. Şi toţi cârmacii şi toţi cei ce
plutesc pe mare şi corăbierii şi toţi câţi
lucrează pe mare stăteau departe,
18. Şi strigau, uitându-se la fumul focului în care
ardea, zicând: Care cetate era asemenea cu cetatea cea mare!
19. Şi îşi puneau ţărână pe
capetele lor şi strigau plângând şi tânguindu-se şi zicând:
Vai! Vai! Cetatea cea mare, în care s-au îmbogăţit din comorile ei
toţi cei ce ţin corăbii pe mare, că într-un ceas s-a
pustiit!
20. Veseleşte-te de ea, cerule şi voi
sfinţilor, şi voi apostolilor, şi voi proorocilor, pentru
că Dumnezeu a pronunţat judecata voastră asupra ei.
21. Şi un înger puternic a ridicat o piatră, mare
cât o piatră de moară, şi a aruncat-o în mare, zicând: Cu
astfel de repeziciune va fi aruncat Babilonul, cetatea cea mare, şi nu
se va mai afla.
22. Şi glasul celor ce cântă din chitară
şi din gură şi din flaut şi din trâmbiţă nu se
va mai auzi de acum în tine şi nici un meşteşugar de orice fel
de meşteşug nu se va mai afla în tine şi huruit de mori nu se
va mai auzi în tine niciodată!
23. Şi niciodată lumina de lampă nu se va mai
ivi în tine; şi glasul de mire şi mireasă nu se vor mai auzi
în tine niciodată, pentru că neguţătorii tăi erau
stăpânitorii lumii şi pentru că toate neamurile s-au
rătăcit cu fermecătoria ta.
24. Şi s-a găsit în ea sânge de prooroci şi
de sfinţi şi sângele tuturor celor înjunghiaţi pe
pământ.
|