CAPITOLUL 41
Iosif tâlcuieşte visele lui Faraon
l. La doi ani după aceea,
a visat şi Faraon un vis. Se făcea că stătea lângă
râu;
2. Şi iată
că au ieşit din râu şapte vaci, frumoase la
înfăţişare şi grase la trup, şi păşteau pe
mal.
3. Iar după ele au
ieşit alte şapte vaci, urâte la chip şi slabe la trup, şi
au stat pe malul râului lingă celelalte vaci;
4. Şi vacile cele
urâte şi slabe la trup au mâncat pe cele şapte vaci frumoase la
chip şi grase la trup; şi s-a trezit Faraon.
5. Apoi iar a adormit
şi a mai visat un vis: iată se ridicau dintr-o tulpină de grâu
şapte spice frumoase şi pline;
6. Şi după ele au
ieşit alte şapte spice subţiri, seci şi pălite de
vântul de răsărit;
7. Şi cele şapte
spice seci şi pălite au mâncat pe cele şapte spice grase
şi pline. Şi s-a trezit Faraon şi a înţeles că era
vis.
8. Iar dimineaţa s-a
tulburat duhul lui Faraon şi a trimis să cheme pe toţi magii
Egiptului şi pe toţi înţelepţii lui; şi le-a
povestit Faraon visul său, dar nu s-a găsit cine să-l
tâlcuiască lui Faraon.
9. Atunci a început
mai-marele paharnic să grăiască lui Faraon şi a zis:
"Îmi aduc aminte astăzi de păcatele mele:
10. S-a mâniat odată
Faraon pe dregătorii săi şi ne-a pus, pe mine şi pe
mai-marele pitar, sub pază în casa căpeteniei gărzii.
11. Atunci amândoi, şi
eu şi el, am visat într-o noapte câte un vis, dar fiecare am visat vis
deosebit şi cu însemnare deosebită.
12. Acolo cu noi era
şi un tânăr evreu, un rob al căpeteniei gărzii, şi
spunându-i noi visele noastre, ni le-a tâlcuit, fiecăruia cu
înţelesul lui.
13. Şi cum ne-a
tâlcuit el, aşa s-a şi întâmplat: eu să fiu pus iar în
dregătoria mea, iar acela să fie spânzurat".
14. Atunci a trimis Faraon
să cheme pe Iosif. Şi
scoţându-l îndată din temniţă, l-au tuns, i-au primenit
hainele şi a venit la Faraon.
15. Iar Faraon a zis
către Iosif: "Am visat un vis şi n-are cine mi-l tâlcui. Am
auzit însă zicându-se despre tine că, de auzi un vis, îl
tâlcuieşti".
16. Iosif însă
răspunzând, a zis către Faraon: "Nu eu, ci Dumnezeu va da
răspuns pentru liniştirea lui Faraon".
17. A grăit apoi
Faraon lui Iosif şi a zis: "Am visat că parcă
stăteam pe malul râului
18. Şi iată au
ieşit din râu şapte vaci grase la trup şi frumoase la chip
şi păşteau pe mal.
19. Şi după ele au
ieşit alte şapte vaci rele şi urâte la chip şi slabe la
trup, cum eu n-am văzut asemenea în toată ţara
Egiptului;
20. Şi vacile urâte
şi slabe au mâncat pe cele şapte vaci grase şi frumoase.
21. Şi au intrat cele
grase în pântecele lor şi nu se cunoştea că au intrat ele în
pântecele acestora, căci acestea erau tot urâte la chip, ca şi mai
înainte. Apoi, deşteptându-mă, am adormit iar.
22. Şi am visat iar un
vis că dintr-o tulpină au ieşit şapte spice pline şi
frumoase.
23. Şi după ele
au ieşit alte şapte spice slabe, seci şi pălite de vântul
de răsărit;
24. Şi cele şapte
spice seci şi pălite au mâncat pe cele şapte spice frumoase
şi pline. Am povestit
acestea magilor, dar nimeni nu mi le-a tâlcuit".
25. Atunci a zis Iosif
către Faraon: "Visul lui Faraon este unul: Dumnezeu a vestit lui
Faraon cele ce voieşte să facă.
26. Cele şapte vaci
frumoase înseamnă şapte ani; cele şapte spice frumoase
înseamnă şapte ani; visul lui Faraon este unul.
27. Cele şapte vaci
urâte şi slabe, care au ieşit după ele, înseamnă
şapte ani; de asemenea şi cele şapte spice, seci şi
pălite de vântul de răsărit, înseamnă şapte ani. Vor
fi şapte ani de foamete.
28. Iată pentru ce am
spus eu lui Faraon că Dumnezeu a arătat lui cele ce voieşte
să facă.
29. Iată, vin
şapte ani de belşug mare în tot pământul Egiptului.
30. După ei vor veni
şapte ani de foamete şi se va uita tot belşugul acela în
pământul Egiptului şi foametea va secătui toată
tara.
31. Şi belşugul
de altădată nu se va mai simţi în ţară, după
foametea care va urma, că va fi foarte grea.
32. Iar că visul s-a
arătat de două ori lui Faraon, aceasta înseamnă că lucrul
este hotărât de Dumnezeu şi că El se grăbeşte
să-l plinească.
33. Şi acum să
aleagă Faraon un bărbat priceput şi înţelept şi
să-l pună peste pământul Egiptului.
34. Să
poruncească dar Faraon să se pună supraveghetori peste
ţară, ca să adune în cei şapte ani de belşug a
cincea parte din toate roadele pământului Egiptului.
35. Să strângă
aceia toată pâinea de prisos în aceşti ani buni ce vin şi s-o
adune în cetăţile pâinii, sub mâna lui Faraon, şi să o
păstreze spre hrană;
36. Hrana aceasta va fi de
rezervă în ţară pentru cei şapte ani de foamete, care vor
urma în ţara Egiptului, ca să nu piară ţara de foame".
37. Aceasta a plăcut
lui Faraon şi tuturor dregătorilor lui.
38. Şi a zis Faraon
către toţi dregătorii săi: "Am mai putea găsi,
oare, un om, ca el, în care să fie duhul lui Dumnezeu?"
39. Apoi a zis Faraon
către Iosif: "De vreme ce Dumnezeu ţi-a descoperit toate
acestea, nu se află om mai înţelept şi mai priceput decât
tine.
40. Să fii dar tu
peste casa mea. De cuvântul tău se va povăţui tot poporul meu
şi numai prin tronul meu voi fi mai mare decât tine!"
41. Apoi Faraon a zis lui
Iosif: "Iată, eu te pun astăzi peste tot pământul
Egiptului!"
42. Şi şi-a scos
Faraon inelul din degetul său şi l-a pus în degetul lui Iosif, l-a
îmbrăcat cu haină de vison şi i-a pus lanţ de aur
împrejurul gâtului lui.
43. Apoi a poruncit să
fie purtat în a doua trăsură a sa şi să strige înaintea
lui: "Cădeţi în genunchi!" Şi aşa a fost
Iosif pus peste tot pământul Egiptului.
44. Şi a zis
iarăşi Faraon către Iosif: "Eu sunt Faraon! Dar
fără ştirea ta, nimeni nu are să-şi mişte nici
mâna sa, nici piciorul său, în tot pământul Egiptului!"
45. Şi a pus Faraon lui Iosif
numele Ţafnat-Paneah şi i-a dat de soţie pe Asineta, fiica lui
Poti-Fera, marele preot din Iliopolis.
46. Iosif era de treizeci
de ani când s-a înfăţişat înaintea lui Faraon, regele
Egiptului. Ieşind după aceea de la faţa lui Faraon, Iosif s-a
dus să vadă toată ţara Egiptului.
47. Şi a rodit
pământul în cei şapte ani de belşug câte un pumn dintr-un
grăunte.
48. Şi a adunat Iosif
în cei şapte ani, care au fost cu belşug în ţara Egiptului,
toată pâinea de prisos şi a pus pâinea prin cetăţi; în
fiecare cetate a strâns pâinea din ţinuturile dimprejurul ei.
49. Astfel a strâns Iosif
grâu mult foarte, ca nisipul mării, încât nici seamă nu se mai
ţinea, căci nu se mai putea socoti.
50. Dar înainte de a sosi
anii de foamete, lui Iosif i s-au născut doi fii, pe care i-a
născut Asineta, fata lui Poti-Fera, preotul din Iliopolis.
51. Celui
întâi-născut, Iosif i-a pus numele Manase, pentru că şi-a zis: "M-a învrednicit Dumnezeu să uit toate
necazurile mele şi toate ale casei tatălui meu";
52. Iar celuilalt i-a pus
numele Efraim, pentru că şi-a zis: "Dumnezeu m-a făcut
roditor în pământul suferinţei mele".
53. Iar după ce au
trecut cei şapte ani de belşug, care au fost în ţara
Egiptului,
54. Au venit cei şapte ani de foamete,
după cum spusese Iosif. Atunci s-a făcut foamete în tot
pământul, dar în toată ţara Egiptului era pâine.
55. Când însă a
început să sufere de foame şi toată ţara Egiptului,
atunci poporul a început a cere pâine la Faraon, iar Faraon a zis către
toţi Egiptenii: "Duceţi-vă la Iosif şi faceţi
cum vă va zice el!"
56. Aşadar, fiind
foamete pe toată faţa pământului, a deschis Iosif toate
jitniţele şi a început a vinde pâine tuturor Egiptenilor.
57. Şi veneau din
toate ţările în Egipt, să cumpere pâine de la Iosif, căci
foametea se întinsese peste tot pământul.
|