CAPITOLUL 42
Fraţii lui Iosif în Egipt.
1. Aflând Iacov că este grâu
în Egipt, a zis către fiii săi: "Ce vă uitaţi unul
la altul?
2. Iată, am
auzit că este grâu în Egipt. Duceţi-vă acolo şi
cumpăraţi puţine bucate, ca să trăim şi să
nu murim!"
3. Atunci cei zece din
fraţii lui Iosif s-au dus să cumpere grâu din Egipt,
4. Iar pe Veniamin, fratele lui Iosif, nu l-a
trimis Iacov cu fraţii lui, căci zicea: "Nu cumva să i se
întâmple vreun rău!"
5. Au venit deci fiii lui
Israel împreună cu alţii, care se pogorau să cumpere grâu,
căci era foamete şi în pământul Canaanului.
6. Iar Iosif era
căpetenie peste ţara Egiptului şi tot el vindea la tot poporul
ţării. Şi sosind fraţii lui Iosif, i s-au închinat lui
până la pământ.
7. Când a văzut Iosif
pe fraţii săi, i-a cunoscut, dar s-a prefăcut că este
străin de ei, le-a grăit aspru şi le-a zis: "De unde
aţi venit?" Iar ei au zis: "Din pământul Canaanului,
să cumpărăm bucate!"
8. Iosif însă a
cunoscut pe fraţii săi, iar ei nu l-au cunoscut.
9. Atunci şi-a adus
aminte Iosif de visele sale, pe care le visase despre ei, şi le-a zis:
"Spioni sunteţi şi aţi venit să iscodiţi
locurile slabe ale tării!"
10. Zis-au ei: "Ba nu,
domnul nostru! Robii tăi au venit să cumpere bucate.
11. Toţi suntem
feciorii unui om şi suntem oameni cinstiţi. Robii tăi nu sunt
spioni!"
12. Iar el le-a zis:
"Ba nu! Ci aţi venit să spionaţi părţile slabe
ale ţării".
13. Ei însă au
răspuns: "Noi, robii tăi, suntem doisprezece fraţi din
pământul Canaan: cel mai mic e astăzi cu tatăl nostru, iar
unul nu mai trăieşte".
14. Iosif însă le-a zis:
"E tocmai cum v-am spus eu, când am zis că sunteţi
spioni.
15. Iată cu ce
veţi dovedi: pe viaţa lui Faraon, nu veţi ieşi de aici,
până nu va veni aci fratele vostru cel mai mic.
16. Trimiteţi dar pe
unul din voi să aducă pe fratele vostru; iar ceilalţi
veţi fi închişi până se vor dovedi spusele voastre de sunt
adevărate sau nu; iar de nu, pe viaţa lui Faraon, sunteţi cu
adevărat spioni".
17. Şi i-a pus sub
pază vreme de trei zile.
18. Iar a treia zi a zis
Iosif către ei: "Faceţi aceasta ca să fiţi vii! Eu sunt om cu frica lui Dumnezeu.
19. De sunteţi oameni
cinstiţi, să rămână închis un frate al vostru; iar
ceilalţi duceţi-vă şi duceţi grâul ce aţi
cumpărat, ca să nu sufere de foame familiile voastre.
20. Dar să aduceţi la
mine pe fratele vostru cel mai mic, ca să se adeverească cuvintele
voastre, şi nu veţi muri". Şi ei au făcut
aşa.
21. Ziceau însă unii
către alţii: "Cu adevărat suntem pedepsiţi pentru
păcatul ce am săvârşit împotriva fratelui nostru, căci am
văzut zbuciumul sufletului lui când se ruga, şi nu ne-a fost
milă de el şi nu l-am ascultat, şi de aceea a venit peste noi
urgia aceasta!"
22. Atunci răspunzând
Ruben, le-a zis: "Nu v-am spus eu să nu faceţi nedreptate
băiatului? Voi însă nu m-aţi ascultat şi iată acum
sângele lui cere răzbunare".
23. Aşa grăiau ei
între ei şi nu ştiau că Iosif înţelege, pentru că el
grăise cu ei prin tălmaci.
24. Iar Iosif s-a
depărtat de la ei şi a plâns. Apoi întorcându-se iarăşi
şi vorbind cu dânşii, a luat dintre ei pe Simeon şi l-a legat
înaintea ochilor lor.
25. După aceea a
poruncit Iosif să le umple sacii cu grâu şi argintul lor să-l
pună fiecăruia în sacul lui şi să le dea şi de ale
mâncării pe cale. Şi li s-a făcut aşa.
26. Şi punându-şi
ei grâul pe asini, s-au dus de acolo.
27. Dar când au poposit
noaptea la gazdă, dezlegându-şi unul sacul, ca să dea de
mâncare asinului său, a văzut argintul său în gura
sacului
28. Şi a zis
către fraţii săi: "Argintul meu mi s-a dat înapoi şi
iată-l în sacul meu". Atunci s-a tulburat inima lor şi cu
spaimă zicea unul către altul: "Ce a făcut, oare,
Dumnezeu cu noi?"
29. Iar dacă au venit
la Iacov, tatăl lor, în ţara Canaan, i-au povestit toate câte li se
întâmplase, zicând:
30. "Stăpânul
ţării aceleia a grăit cu noi aspru şi ne-a pus sub
pază, ca pe nişte spioni ai ţării aceleia.
31. Noi însă i-am spus
că suntem oameni cinstiţi; că nu suntem spioni;
32. Că suntem
doisprezece fraţi, fii ai aceluiaşi tată; că unul din noi
nu mai trăieşte, iar cel mai mic e cu tatăl nostru în
pământul Canaan.
33. Însă omul,
stăpânul ţării aceleia, ne-a zis: "Iată cum am
să aflu eu de sunteţi oameni cinstiţi: lăsaţi aici
la mine pe un frate, iar grâul ce ari cumpărat luaţi-l şi vă
duceţi la casele voastre;
34. Să aduceri
însă la mine pe fratele vostru cel mai mic şi atunci voi şti
că nu sunteţi spioni, ci oameni de pace, şi vă voi da pe
fratele vostru şi veţi putea face cumpărături în
ţara aceasta".
35. Dar deşertând ei
sacii lor, iată, legătura cu argintul fiecăruia era în sacul
său; şi văzându-şi ei legăturile cu argintul lor,
s-au spăimântat şi ei şi tatăl lor.
36. Atunci, Iacov,
tatăl lor, a zis către ei: "M-aţi lăsat fără copii! Iosif
nu mai este! Simeon nu mai este! Şi acum să-mi luaţi şi
pe Veniamin? Toate au venit
pe capul meu!"
37. Răspunzând
însă Ruben a zis către tatăl său: "Dă-l în
seama mea şi ţi-l voi aduce; răspund eu de el; iar de nu
ţi-l voi aduce, să omori pe cei doi feciori ai mei!"
38. Dar el a zis: "Fiul meu nu
se va pogorî cu voi în Egipt, pentru că fratele lui a murit şi
numai el mi-a mai rămas. Şi de i s-ar întâmpla vreun rău în
calea în care aveţi a merge, aţi pogorî cărunteţile mele
cu întristare în locuinţa morţilor!"
|