CAPITOLUL 44
Spaima fraţilor lui Iosif
1. După aceea a poruncit Iosif
ispravnicului casei sale şi i-a zis: "Umple sacii oamenilor
acestora cu bucate, cât vor putea duce, şi argintul fiecăruia
să-l pui în gura sacului lui.
2. Iar cupa mea cea de
argint să o pui în sacul celui mai mic, cu preţul grâului
lui". Şi a
făcut acela după cuvântul lui Iosif, cum poruncise el.
3. Iar dimineaţa, în
revărsatul zorilor, le-au dat drumul oamenilor acelora şi asinilor
lor.
4. Dar ieşind din
cetate, ei nu s-au dus departe şi iată că Iosif zise
ispravnicului casei sale: "Scoală şi aleargă după
oamenii aceia şi, dacă-i vei ajunge, să le zici: "De ce
mi-aţi răsplătit cu rău pentru bine?
5. De ce mi-aţi furat
cupa cea de argint? Au nu este aceasta cupa din care bea stăpânul meu
şi în care ghiceşte? Ceea ce aţi făcut aţi
făcut rău!"
6. Şi ajungându-i, le-a zis
cuvintele acestea.
7. Iar ei au răspuns: "De
ce grăieşte domnul vorbele acestea? Noi, robii tăi, n-am
făcut aşa faptă.
8. Dacă noi şi
argintul ce l-am găsit în sacii noştri ţi l-am adus înapoi din
ţara Canaan, cum dar să furăm din casa stăpânului
tău argint sau aur?
9. Acela dintre robii tăi, la
care se va găsi cupa, să moară, iar noi să fim robii
domnului nostru!"
10. Zis-a lor acela:
"Bine: cum aţi zis, aşa să fie! Acela, la care se va
găsi cupa, să-mi fie rob, iar voi veţi fi
nevinovaţi!"
11. Atunci fiecare a dat
repede jos sacul său şi şi-a dezlegat fiecare sacul,
12. Iar acela a
căutat, începând de la cel mai mare şi isprăvind cu cel mai
mic; şi a găsit cupa în sacul lui Veniamin.
13. Atunci ei şi-au
rupt hainele şi, punându-şi fiecare sacul său pe asinul
său, s-au întors în cetate.
14. Şi a intrat Iuda
şi fraţii săi la Iosif, că era încă acolo, şi
au căzut la pământ înaintea lui;
15. Iar Iosif le-a zis:
"Pentru ce aţi făcut o faptă ca aceasta? Au n-aţi
ştiut voi că un om ca mine va ghici tăinuirea?"
16. Zis-a Iuda: "Ce
să răspundem domnului nostru, sau ce să zicem, sau cu ce
să ne dezvinovăţim? Dumnezeu a descoperit nedreptatea robilor
tăi. Iată acum suntem robii domnului nostru şi noi şi
acela la care s-a găsit cupa! "
17. Iosif însă le-a
zis: "Ba nu! Eu aceasta nu voi face-o. Ci rob îmi va fi acela la care s-a găsit
cupa, iar voi duceţi-vă cu pace la tatăl vostru".
18. Atunci, apropiindu-se
de el, Iuda a zis: "Stăpânul meu, îngăduie robului tău
să spună o vorbă înaintea ta şi să nu te mânii pe
robul tău, căci tu eşti ca şi Faraon.
19. Domnul meu a întrebat
pe robii tăi şi a zis: "Aveţi voi tată sau
frate?"
20. Şi noi am spus
domnului nostru: Avem tată bătrân şi un fiu mai mic, copilul
bătrâneţilor sale, al cărui frate a murit şi a rămas
numai el singur de la mama lui şi tatăl său îl iubeşte.
21. Iar tu ai zis
către robii tăi: Aduceţi-l pe acela la mine, ca să-l
văd.
22. Atunci noi am spus
domnului nostru: Băiatul nu poate părăsi pe tatăl lui,
căci, de ar părăsi el pe tatăl lui, acesta ar muri.
23. Tu însă ai zis
către robii tăi: De nu va veni cu voi fratele vostru cel mai mic,
să nu vă mai arătaţi înaintea mea.
24. Şi dacă ne-am
întors noi la tatăl nostru şi al tău rob, i-am povestit lui
vorbele domnului nostru;
25. Iar când tatăl
nostru ne-a zis: "Duceţi-vă iar, de mai cumpăraţi
puţine bucate",
26. Noi atunci, i-am
răspuns: "Nu ne mai putem duce; iar de va fi cu noi fratele nostru
cel mai mic, ne ducem, pentru că nu putem să mai vedem faţa
omului aceluia, de nu va veni cu noi şi fratele nostru cel mai
mic".
27. Atunci tatăl
nostru şi al tău rob ne-a zis: "Voi ştiţi că
femeia mea mi-a născut doi fii:
28. Unul s-a dus de la mine
şi eu am zis: De bună seamă a fost sfâşiat şi
până acum nu l-am mai văzut.
29. De-mi veţi lua
şi pe acesta de la ochii mei şi i se va întâmpla pe cale vreun
rău, veţi pogorî cărunteţile mele amărâte în
mormânt".
30. Deci, de mă voi
întoarce acum la tatăl nostru şi al tău rob, şi nu va fi
cu noi băiatul, de al cărui suflet este legat sufletul său,
şi de va vedea el că nu este băiatul, va muri;
31. Şi aşa robii
tăi vor pogorî cărunteţile tatălui lor şi ale
robului tău cu amărăciune în mormânt.
32. Şi apoi eu, robul
tău, m-am prins chezaş la tatăl meu pentru băiat şi
am zis: De nu ţi-l voi aduce şi nu ţi-l voi
înfăţişa, să rămân eu vinovat înaintea tatălui
meu în toate zilele vieţii mele.
33. Deci, să rămân
eu, robul tău, rob la domnul meu în locul băiatului, iar
băiatul să se întoarcă cu fraţii săi.
34. Căci cum mă
voi duce eu la tatăl meu, de nu va fi băiatul cu mine? Nu vreau
să văd durerea ce ar ajunge pe tatăl meu!"
|