CAPITOLUL 12
Mielul pascal şi moartea întâilor
născuţi ai Egiptenilor.
l. Apoi a grăit Domnul cu Moise şi Aaron în pământul Egiptului
şi le-a zis:
2. "Luna aceasta
să vă fie începutul lunilor, să vă fie întâia între
lunile anului.
3. Vorbeşte deci la
toată obştea fiilor lui Israel şi le spune: În ziua a zecea a
lunii acesteia să-şi ia fiecare din capii de familie un miel; câte
un miel de familie să luaţi fiecare.
4. Iar dacă vor fi
puţini în familie, încât să nu fie deajuns ca să poată
mânca mielul, să ia cu sine de la vecinul cel mai aproape de dânsul un
număr de suflete: număraţi-vă la un miel atâţia cât
pot să-l mănânce.
5. Mielul să vă fie de un an, parte
bărbătească şi fără meteahnă, şi
să luaţi sau un miel, sau un ied,
6. Să-l
ţineţi până în ziua a paisprezecea a lunii acesteia şi
atunci toată adunarea obştii fiilor lui Israel să-l junghie
către seară.
7. Să ia din sângele
lui şi să ungă amândoi uşorii şi pragul cel de sus
al uşii casei unde au să-l mănânce.
8. Şi să
mănânce în noaptea aceea carnea lui friptă la foc; dar s-o
mănânce cu azimă şi cu ierburi amare.
9. Dar să nu-l
mâncaţi nefript deajuns sau fiert în apă, ci să mâncaţi
totul fript bine pe foc, şi capul cu picioarele şi
măruntaiele.
10. Să nu
lăsaţi din el pe a doua zi şi oasele lui să nu le
zdrobiţi. Ceea ce va rămâne pe a doua zi să ardeţi în
foc.
11. Să-l mâncaţi
însă aşa: să aveţi coapsele încinse,
încălţămintea în picioare şi toiegele în mâinile voastre;
şi să-l mâncaţi cu grabă, căci este Paştile
Domnului.
12. În noaptea aceea voi
trece peste pământul Egiptului şi voi lovi pe tot întâiul
născut în pământul Egiptului, al oamenilor şi al dobitoacelor,
şi voi face judecată asupra tuturor dumnezeilor în pământul
Egiptului, căci Eu sunt Domnul.
13. Iar la voi sângele va
fi semn pe casele în care vă veţi afla: voi vedea sângele şi
vă voi ocoli şi nu va fi între voi rană omorâtoare, când voi
lovi pământul Egiptului.
14. Ziua aceea să fie
spre pomenire şi să prăznuiţi într-însa
sărbătoarea Domnului, din neam în neam; ca aşezare
veşnică s-o prăznuiţi.
15. Şapte zile să
mâncaţi azime; din ziua întâi să depărtaţi din casele
voastre dospitura, căci cine va mânca dospit din ziua întâi până în
ziua a şaptea, sufletul aceluia se va stârpi din Israel.
16. În ziua întâi să
aveţi adunare sfântă, în ziua a şaptea iar adunare
sfântă; şi în acele zile să nu faceţi nici un fel de
lucru decât numai cele ce trebuie fiecăruia de mâncat, numai acelea
să vi le faceţi.
17. Păziţi
sărbătoarea azimilor, că în ziua aceea am scos taberele
voastre din pământul Egiptului; păziţi ziua aceasta în neamul
vostru ca aşezământ veşnic.
18. Începând din seara
zilei a paisprezecea a lunii întâi şi până în seara zilei a
douăzeci şi una a aceleiaşi luni, să mâncaţi pâine
nedospită.
19. Şapte zile să
nu se afle dospitură în casele voastre; tot cel care va mânca dospit,
sufletul acela se va stârpi din obştea lui Israel, fie străin sau
băştinaş al pământului aceluia.
20. Tot ce e dospit să
nu mâncaţi, ci în toate aşezările voastre să mâncaţi
azimă".
21. Apoi a chemat Moise pe toţi bătrânii fiilor lui
Israel şi le-a zis: "Mergeri şi vă luaţi miei după
familiile voastre şi junghiaţi Paştile.
22. După aceea să
luaţi un mănunchi de isop şi, muindu-l în sângele strâns de la
miel într-un vas, să ungeţi pragul de sus şi amândoi
uşorii uşii cu sângele cel din vas, iar voi să nu
ieşiţi nici unul din casă până dimineaţa;
23. Căci are să
treacă Domnul să lovească Egiptul; şi văzând sângele
de pe pragul de sus şi de pe cei doi uşori, Domnul va trece pe
lângă uşă şi nu va îngădui pierzătorului
să intre în casele voastre, ca să vă lovească.
24. Păziţi
acestea ca un aşezământ veşnic pentru voi şi pentru
copiii voştri.
25. Iar după ce
veţi intra în pământul pe care Domnul îl va da vouă, cum a
zis, să păziţi rânduiala aceasta.
26. Şi când vă
vor zice copiii voştri: Ce înseamnă rânduiala aceasta?
27. Să le
spuneţi: Aceasta este jertfa ce o aducem de Paşti Domnului, Care în
Egipt a trecut pe lângă casele fiilor lui Israel, când a lovit Egiptul,
iar casele noastre le-a izbăvit". Şi s-a plecat poporul şi s-a
închinat.
28. Au mers deci fiii
lui Israel şi au făcut toate cum poruncise Domnul lui Moise şi Aaron; aşa au
făcut.
29. Iar la miezul
nopţii a lovit Domnul pe toţi întâi-născuţii în
pământul Egiptului, de la întâi-născutul lui Faraon, care
şedea pe tron, până la întâi-născutul robului, care sta în
închisoare, şi pe toţi întâi-născuţii dobitoacelor.
30. Şi s-a
sculat noaptea Faraon însuşi, toate slugile lui şi toţi
Egiptenii, şi s-a făcut bocet mare în toată ţara
Egiptului, căci nu era casă unde să nu fie mort.
31. În aceeaşi
noapte a chemat Faraon pe Moise şi pe Aaron şi le-a zis:
"Sculaţi-vă şi ieşiţi din pământul
poporului meu! Şi voi şi fiii lui Israel! Şi
duceţi-vă de faceţi slujbă Domnului Dumnezeului vostru,
precum aţi zis.
32. Luaţi cu voi
şi oile şi boii voştri, cum aţi cerut, şi vă
duceţi şi mă binecuvântaţi şi pe mine!"
33. Şi sileau
Egiptenii pe poporul evreu să iasă degrabă din ţara
aceea, căci ziceau: "Pierim cu toţii!"
34. Atunci poporul a luat
pe umeri aluatul său până a nu se dospi, cu coveţile învelite
în hainele lor.
35. Şi făcând fiii lui
Israel cum le poruncise Moise, ei au cerut de la Egipteni vase de argint
şi de aur şi haine;
36. Iar Domnul a dat poporului
Său trecere înaintea Egiptenilor, ca să-i dea tot ce a cerut.
Şi astfel au fost prădaţi Egiptenii.
37. Fiii lui Israel au
plecat din Ramses spre Sucot, ca fa şase sute de mii de
bărbaţi pedeştri, afară de copii.
38. Şi a mai
ieşit împreună cu ei mulţime de oameni de felurite neamuri,
şi oi, şi boi, şi turme foarte mari.
39. Iar din aluatul ce l-au
scos din Egipt au copt azime, că nu se dospise încă, pentru că
i-au scos Egiptenii şi nu putuseră zăbovi nici măcar
să-şi facă de mâncare pentru drum.
40. Timpul însă, cât
fiii lui Israel şi părinţii lor au trăit în Egipt şi
în ţara Canaan, a fost de patru sute treizeci de ani.
41. Iar după trecerea
celor patru sute treizeci de ani a ieşit toată oştirea
Domnului din pământul Egiptului, noaptea.
42. Aceasta a fost noaptea
de priveghere a Domnului pentru scoaterea lor din ţara Egiptului şi
pe această noapte de priveghere pentru Domnul o vor păzi toţi
fiii lui Israel din neam în neam.
43. După aceea a zis
Domnul către Moise
şi Aaron: "Rânduiala Paştelui este aceasta: Nimeni din cei de
alt neam să nu mănânce din el.
44. Dar tot robul
cumpărat cu bani şi tăiat împrejur să mănânce din
el.
45. Străinul şi
simbriaşul aşijderea să nu mănânce din el.
46. Să se mănânce
în aceeaşi casă; să nu lăsaţi pe a doua zi; carnea
să nu o scoateţi afară din casă şi oasele să nu
le zdrobiţi.
47. Să-l
prăznuiască toată obştea fiilor lui Israel.
48. Iar de va veni la voi
vreun străin să facă Paştile Domnului, să tai
împrejur pe toţi cei de parte bărbătească ai lui şi
numai atunci să-l săvârşească şi va fi ca şi locuitorul
de baştină al ţării; dar tot cel netăiat împrejur
să nu mănânce din el.
49. O lege să fie şi
pentru băştinaş şi pentru străinul ce se va
aşeza la voi!"
50. Şi au făcut
fiii lui Israel cum poruncise Domnul lui Moise şi Aaron; aşa au
făcut.
51. Deci, în ziua aceea a
scos Domnul pe fiii lui Israel din ţara Egiptului, cu oştirea
lor.
|