CAPITOLUL 33
Moise se roagă pentru popor. Doreşte
să vadă slava Domnului.
1. Apoi a zis Domnul către Moise: "Du-te de aici tu şi poporul
tău, pe care l-ai scos din pământul Egiptului, şi
suiţi-vă în pământul, pentru care M-am jurat lui Avraam, lui Isaac şi lui
Iacov, zicând: Urmaşilor voştri îl voi da.
2. Eu voi trimite înaintea
ta pe îngerul Meu
şi va izgoni pe Canaanei, pe Amorei, pe Hetei, pe Ferezei, pe
Gherghesei, pe Hevei şi pe Iebusei,
3. Şi te voi duce în
ţara unde curge lapte şi miere. Dar Eu nu voi merge în mijlocul
vostru, ca să nu vă pierd pe cale, pentru că sunteţi
popor îndărătnic!
4. Auzind însă acest
cuvânt grozav, poporul a plâns cu jale şi nimeni n-a mai pus pe sine
podoabele sale.
5. Căci Domnul zisese
lui Moise: "Spune fiilor lui Israel: Voi
sunteţi popor îndărătnic. De voi merge Eu în mijlocul vostru, într-o
clipeală vă voi pierde. Dezbrăcaţi acum de pe voi hainele
voastre cele frumoase şi podoabele voastre şi voi vedea ce voi face
cu voi".
6. Atunci fiii lui Israel
au dezbrăcat de pe ei podoabele lor şi hainele cele frumoase când
au plecat de la Muntele
Horeb.
7. Iar Moise, luându-şi cortul, l-a întins
afară din tabără, departe de ea, şi-l numi cortul
adunării; şi tot cel ce căuta pe Domnul venea la cortul
adunării, care se afla afară din tabără.
8. Şi când se îndrepta
Moise spre cort, tot poporul se scula
şi sta fiecare la uşa cortului său şi se uita după Moise, până ce intra el în cort.
9. Iar după ce intra Moise în cort, se pogora un stâlp de nor şi
se oprea la intrarea cortului şi Domnul grăia cu Moise.
10. Şi vedea tot
poporul stâlpul cel de nor, care stătea la uşa cortului, şi se
scula tot poporul şi se închina fiecare din uşa cortului
său.
11. Domnul însă
grăia cu Moise
faţă către faţă, cum ar grăi cineva cu
prietenul său. După aceea Moise se întorcea în tabără; iar
tânărul său slujitor Iosua, fiul lui Navi, nu părăsea
cortul.
12. Atunci a zis Moise către Domnul: "Iată, Tu îmi
spui: Du pe poporul acesta, dar nu mi-ai descoperit pe cine ai să
trimiţi cu mine, deşi mi-ai spus: Te cunosc pe nume şi ai
aflat bunăvoinţă înaintea ochilor Mei.
13. Deci, de am aflat
bunăvoinţă în ochii Tăi, arată-Te să Te
văd, ca să cunosc şi să aflu bunăvoinţă în
ochii Tăi şi că acest neam e poporul Tău".
14. Şi a zis Domnul
către el: "Eu Însumi voi merge înaintea Ta şi Te voi duce la
odihnă!"
15. Zis-a Moise către Domnul: "Dacă nu mergi
Tu Însuţi cu noi, atunci să nu ne scoţi de aici;
16. Căci prin ce se va
cunoaşte cu adevărat că eu şi poporul Tău am aflat
bunăvoinţă înaintea Ta? Au nu prin aceea ca Tu să fii
însoţitorul nostru? Atunci eu şi poporul Tău vom fi cei mai slăviţi
dintre toate popoarele de pe pământ".
17. Şi a zis Domnul
către Moise:
"Voi face şi ceea ce zici tu, pentru că tu ai aflat
bunăvoinţă înaintea Mea şi te cunosc pe tine mai mult decât pe
toţi".
18. Şi Moise a zis: "Arată-mi slava Ta! "
19. Zis-a Domnul către
Moise: "Eu voi trece pe dinaintea ta
toată slava Mea,
voi rosti numele lui Iahve înaintea ta şi pe cel ce va fi de miluit îl
voi milui şi cine va fi vrednic de îndurare, de acela Mă voi îndura".
20. Apoi a adăugat:
"Faţa Mea
însă nu vei putea s-o vezi, că nu poate vedea omul faţa Mea şi să
trăiască".
21. Şi
iarăşi a zis Domnul: "Iată aici la Mine un loc: şezi pe stânca aceasta;
22. Când va trece slava Mea, te voi ascunde în scobitura stâncii şi
voi pune mâna Mea
peste tine până voi trece;
23. Iar când voi ridica
mâna Mea, tu vei vedea spatele Meu, iar faţa Mea nu o vei vedea!"
|