CAPITOLUL 3
Căderea strămoşilor în păcat. Pedeapsa.
Făgăduinţa lui Mesia.
1. Şarpele însă era cel
mai şiret dintre toate fiarele de pe pământ, pe care le făcuse
Domnul Dumnezeu. Şi a zis şarpele către femeie: "Dumnezeu
a zis El, oare, să nu mâncaţi roade din orice pom din
rai?"
2. Iar femeia a zis
către şarpe: "Roade din pomii raiului putem să
mâncăm;
3. Numai din rodul pomului
celui din mijlocul raiului ne-a zis Dumnezeu: "Să nu mâncaţi
din el, nici să vă atingeţi de el, ca să nu
muriţi!"
4. Atunci şarpele a
zis către femeie: "Nu, nu veţi muri!
5. Dar Dumnezeu ştie
că în ziua în care veţi mânca din el vi se vor deschide ochii
şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi
răul".
6. De aceea femeia,
socotind că rodul pomului este bun de mâncat şi plăcut ochilor
la vedere şi vrednic de dorit, pentru că dă
ştiinţă, a luat din el şi a mâncat şi a dat
bărbatului său şi a mâncat şi el.
7. Atunci li s-au deschis
ochii la amândoi şi au cunoscut că erau goi, şi au cusut
frunze de smochin şi şi-au făcut acoperăminte.
8. Iar când au auzit glasul
Domnului Dumnezeu, Care umbla prin rai, în răcoarea serii, s-au ascuns
Adam şi femeia lui de faţa Domnului Dumnezeu printre pomii
raiului.
9. Şi a strigat Domnul
Dumnezeu pe Adam şi i-a zis: "Adame, unde eşti?"
10. Răspuns-a
acesta: "Am auzit glasul Tău în rai şi m-am temut,
căci sunt gol, şi m-am ascuns".
11. Şi i-a zis Dumnezeu:
"Cine ti-a spus că eşti gol? Nu cumva ai mâncat din pomul din
care ti-am poruncit să nu mănânci?"
12. Zis-a Adam: QFemeia
care mi-ai dat-o să fie cu mine, aceea mi-a dat din pom şi am
mâncat".
13. Şi a zis Domnul
Dumnezeu către femeie: "Pentru ce ai făcut aceasta?" Iar femeia a zis: QŞarpele m-a
amăgit şi eu am mâncat".
14. Zis-a Domnul Dumnezeu
către şarpe: "Pentru că ai făcut aceasta, blestemat
să fii între toate animalele şi între toate fiarele câmpului; pe
pântecele tău să te târăşti şi ţărână
să mănânci în toate zilele vieţii tale!
15. Duşmănie voi
pune între tine şi între femeie, între sămânţa ta şi
sămânţa ei; aceasta îţi va zdrobi capul, iar tu îi vei
înţepa călcâiul".
16. Iar femeii i-a zis:
"Voi înmulţi mereu necazurile tale, mai ales în vremea sarcinii
tale; în dureri vei naşte copii; atrasă vei fi către
bărbatul tău şi el te va stăpâni".
17. Iar lui Adam i-a zis:
"Pentru că ai ascultat vorba femeii tale şi ai mâncat din
pomul din care ţi-am poruncit: "Să nu mănânci",
blestemat va fi pământul pentru tine! Cu osteneală să te
hrăneşti din el în toate zilele vieţii tale!
18. Spini şi pălămidă
îţi va rodi el şi te vei hrăni cu iarba câmpului!
19. În sudoarea fetei tale
îţi vei mânca pâinea ta, până te vei întoarce în pământul din
care eşti luat; căci pământ eşti şi în pământ
te vei întoarce".
20. Şi a pus Adam
femeii sale numele Eva, adică viaţă, pentru că ea era
să fie mama tuturor celor vii.
21. Apoi a făcut
Domnul Dumnezeu lui Adam şi femeii lui îmbrăcăminte de piele
şi i-a îmbrăcat.
22. Şi a zis Domnul
Dumnezeu: "Iată Adam s-a făcut ca unul dintre Noi, cunoscând
binele şi răul. Şi acum nu cumva să-şi întindă
mâna şi să ia roade din pomul vieţii, să mănânce
şi să trăiască în veci!..."
23. De aceea l-a scos
Domnul Dumnezeu din grădina cea din Eden, ca să lucreze
pământul, din care fusese luat.
24. Şi izgonind pe
Adam, l-a aşezat în preajma grădinii celei din Eden şi a pus
heruvimi şi sabie de flacără vâlvâitoare, să
păzească drumul către pomul vieţii.
|