CAPITOLUL 25
Anul jubileu.
1. Grăit-a Domnul cu Moise pe Muntele Sinai şi a zis:
2. "Vorbeşte
fiilor lui Israel şi le spune: După ce veri intra în pământul
pe care îl voi da vouă, să se odihnească pământul;
să fie o odihnă în cinstea Domnului.
3. şase ani să
semeni ogorul tău, şase ani să lucrezi via ta şi să
aduni roadele lor;
4. Iar anul al
şaptelea să fie an de odihnă a pământului, odihna
Domnului; ogorul tău să nu-l semeni şi via ta să n-o tai
în anul acela.
5. Ceea ce va creşte
de la sine pe ogorul tău să nu seceri şi strugurii de pe
viţele tale netăiate să nu-i culegi, ca să fie acest an
de odihnă pentru pământ.
6. Şi aceste roade vor
fi în timpul odihnei pământului hrană pentru tine, pentru robul
tău şi pentru roaba ta, pentru simbriaşul tău şi
pentru străinul tău care s-a aşezat la tine;
7. Pentru dobitocul
tău şi pentru fiarele cele de pe pământul tău, să
fie de hrană toate roadele lui.
8. Să numeri apoi
şapte ani de odihnă, adică de şapte ori câte şapte
ani, ca să ai în cei de şapte ori câte şapte ani, patruzeci
şi nouă de ani.
9. Şi să
trâmbiţezi cu trâmbiţa în luna a şaptea, în ziua a zecea a
lunii; în ziua curăţirii să trâmbiţezi cu trâmbiţa
în toată ţara voastră.
10. Să
sfinţiţi anul al cincizecilea şi să se vestească
slobozenie pe pământul vostru pentru toţi locuitorii lui. Să
vă fie acesta an de slobozenie, ca să se întoarcă fiecare la
moşia sa; fiecare să se întoarcă la ogorul său.
11. Anul al cincizecilea
să vă fie an de slobozenie: să nu semănaţi, nici
să seceraţi ceea ce va creşte de la sine pe pământ,
şi să nu culegeţi poama de pe viţele netăiate,
12. Că acesta e
jubileu; sfânt să fie pentru voi; roadele de pe ogor să le
mâncaţi.
13. În anul jubileu să
se întoarcă fiecare la moşia sa.
14. De vei vinde ceva
aproapelui tău sau de vei cumpăra ceva de la aproapele tău,
să nu înşele nimeni pe aproapele său.
15. După numărul
anilor trecuţi de la cel din urmă jubileu să cumperi de la
aproapele tău, şi după numărul anilor de cules
să-ţi vândă el.
16. Dacă au rămas
ani mai mulţi până la jubileu, sporeşte preţul, iar
dacă au rămas puţini ani, micşorează preţul,
căci un anumit număr de secerişuri îţi vinde el.
17. Să nu înşele
nimeni pe aproapele său; teme-te de Domnul Dumnezeul tău; Eu sunt
Domnul Dumnezeul vostru.
18. Faceţi poruncile Mele şi toate hotărârile Mele; faceţi şi păziţi toate
acestea şi veţi locui liniştiţi pe pământ.
19. Pământul îşi
va da rodul său, veţi mânca până la saţ şi veţi
trăi liniştiţi pe el.
20. Iar de veţi zice:
Dar ce să mâncăm în anul al şaptelea, când nici nu vom
semăna, nici nu vom aduna roadele noastre?
21. Vă voi trimite
binecuvântarea Mea
în anul al şaselea şi va aduce roadele sale pentru trei ani.
22. Şi veţi
semăna în anul al optulea, dar de mâncat veţi mânca roadele cele
vechi până la al nouălea an: până se vor coace roadele anului
al optulea veţi mânca din cele vechi din anii trecuţi.
23. Pământul să
nu-l vindeţi de veci, că pământul este al Meu; iar voi sunteţi străini şi
venetici înaintea Mea.
24. În toate
părţile stăpânirii voastre să îngăduiţi
răscumpărarea pământului.
25. Dacă fratele
tău, care e cu tine, va sărăci şi va vinde din
moştenirea sa, să vină ruda sa de aproape şi să
cumpere ceea ce vinde fratele său.
26. Dacă însă nu
va avea cineva rudenie, ci îi va da lui mâna şi va găsi cât îi
trebuie pentru răscumpărare,
27. Atunci să numere
anii vânzării sale, şi ce trece să întoarcă aceluia,
căruia i-a vândut, şi se va întoarce la moşia sa.
28. Iar dacă nu va
găsi mâna lui cit îi trebuie să întoarcă aceluia, atunci
pământul vândut de el va rămâne în mâinile cumpărătorului
până la anul jubileu, şi în anul jubileu cumpărătorul va
ieşi şi vânzătorul va intra în stăpânirea sa.
29. De va vinde cineva
casă de locuit în oraş îngrădit cu zid, poate s-o
răscumpere până într-un an de la vânzarea ei: timp de un an poate
s-o răscumpere.
30. Iar de nu se va
răscumpăra până la împlinirea unui an întreg, casa cea din
oraş îngrădit cu zid va rămâne pentru totdeauna aceluia care a
cumpărat-o şi urmaşilor lui, şi în anul jubileu nu va
trece de la el.
31. Iar casele din sate,
care n-au împrejur zid, să se socotească deopotrivă cu
pământul: ele se pot răscumpăra oricând şi în anul
jubileu trec la fostul lor stăpân.
32. Cât pentru oraşele
leviţilor şi casele din oraşele stăpânirii lor, leviţii
le vor putea răscumpăra de-a pururi.
33. Iar dacă cineva
din leviţi nu va face răscumpărarea, atunci casa vândută
din oraşele stăpânirii lor se întoarce în anul jubileu, căci
casele din oraşele leviţilor sunt stăpânirea lor între fiii
lui Israel.
34. Nici ogoarele
dimprejurul oraşelor lor nu se pot vinde, pentru că acestea sunt
moştenirea lor veşnică.
35. Dacă fratele
tău va sărăci şi va ajunge la strâmtorare înaintea ta,
ajută-l, fie străin, fie băştinaş, ca să
trăiască cu tine.
36. Să nu iei de la el
dobândă şi spor, ci să te temi de Dumnezeul tău, ca
să trăiască fratele tău cu tine. Eu sunt Domnul.
37. Argintul tău să nu
ţi-l dai lui cu camătă şi pâinea ta să nu i-o dai ca
s-o iei cu spor.
38. Eu sunt Domnul
Dumnezeul vostru, Cel ce v-am scos din pământul Egiptului, ca să
vă dau pământul Canaanului şi ca să fiu Dumnezeul
vostru.
39. Când îi va
sărăci fratele şi-i se va vinde ţie, să nu-l pui la
muncă de rob,
40. Ci să fie el la
tine ca simbriaş sau străin, şi să-ţi lucreze
până la anul jubileu;
41. Iar atunci să se
ducă de la tine, şi el şi copiii lui împreună cu el,
să se întoarcă în neamul său şi să intre
iarăşi în stăpânirea părinţilor săi.
42. Pentru că ei sunt
robii Mei, pe care Eu i-am scos din
pământul Egiptului;
43. Să nu-i vinzi, cum
se vând robii, să nu-i stăpâneşti cu cruzime şi să
te temi de Dumnezeul tău.
44. Iar ca să-ti ai
robul tău şi roaba ta, să-ti cumperi rob şi roabă de
la neamurile dimprejurul vostru.
45. Puteţi să
vă cumpăraţi şi din copiii străinilor, care s-au
aşezat la voi, şi din neamul lor, care este la voi şi care s-a
născut în pământul vostru; pot să fie averea
voastră.
46. Puteţi să-i
daţi moştenire fiilor voştri după voi, ca orice avere,
veşnic să-i stăpâniţi, ca pe robi. Iar asupra
fraţilor voştri din fiii lui Israel şi unul asupra altuia,
să nu domniţi cu cruzime.
47. Dacă străinul
sau veneticul tău s-a îmbogăţit pe lângă tine, iar
fratele tău a sărăcit lângă tine şi s-a vândut
veneticului, care s-a aşezat la tine, sau unui urmaş din neamul veneticului,
48. Atunci, după
vânzare, se va putea răscumpăra; careva din fraţii lui va
putea să-l răscumpere:
49. Sau unchiul lui, sau
fiul unchiului va putea să-l răscumpere, sau careva din neamul lui,
din seminţia lui să-l răscumpere; sau de va avea îndestulare,
să se răscumpere singur.
50. Şi acela să
se răfuiască cu cel ce l-a cumpărat, de la anul când s-a
vândut el până la anul jubileu, şi argintul pentru care s-a vândut
să i-l întoarcă după numărul anilor; socotindu-i ca
slujiţi de un simbriaş vremelnic la el.
51. Şi dacă
rămân încă mulţi ani, el va plăti răscumpărarea
potrivit anilor acestora, după preţul cu care a fost
cumpărat.
52. Iar dacă
rămân puţini ani până la anul jubileu, să-i numere
şi să plătească, pentru răscumpărarea sa,
după numărul anilor.
53. El să fie la
dânsul cu anul, ca simbriaşul, şi acela să nu-l
stăpânească cu asprime înaintea ochilor tăi.
54. Iar dacă el nu se
va răscumpăra în chipul acesta, atunci în anul jubileu va ieşi
el însuşi, şi împreună cu el, şi copiii lui,
55. Pentru că fiii lui
Israel sunt robii Mei;
robii Mei sunt ei, că Eu i-am scos din
pământul Egiptului. Eu
sunt Domnul Dumnezeul vostru.
|