CAPITOLUL 9
Paştile. Stâlpul
de nor şi de foc.
1. În vremea aceea a grăit
Domnul cu Moise în pustiul Sinai, în anul al doilea
după ieşirea din Egipt, în luna întâi, şi a zis:
2. "Spune fiilor lui
Israel să facă Paştile la vremea rânduită pentru
ele:
3. În ziua de paisprezece a
lunii întâi, spre seară, să le facă la vremea lor, după
legea lor şi după regulile lor să le
săvârşiţi".
4. Şi a spus Moise fiilor lui Israel să facă Paştile:
5. Şi au făcut ei
Paştile în luna întâi, în ziua a paisprezecea, spre seară, în
pustiul Sinai; cum poruncise Domnul lui Moise aşa au făcut fiii lui
Israel.
6. Dar erau şi oameni
necuraţi, care se atinseseră de trup de om mort, şi nu puteau
să săvârşească Paştile în ziua aceea. Aceştia
au venit în ziua aceea la Moise şi Aaron,
7. Şi le-au spus
oamenii aceia: "Noi suntem necuraţi, pentru că ne-am atins de
trup de om mort; do ce să nu fim lăsaţi să aducem
Domnului dar la vremea cea rânduită pentru fiii lui Israel?"
8. Iar Moise a zis către ei: "Staţi aici,
că am să ascult ce porunceşte Domnul pentru voi!"
9. A grăit Domnul lui Moise şi a zis:
10. "Spune fiilor lui
Israel: Dacă cineva din voi sau din urmaşii voştri va fi
necurat prin atingere de trup de om mort, sau va fi departe în
călătorie, sau între neamuri străine, şi acela să
facă Paştile Domnului.
11. Dar să le
facă în ziua a paisprezecea a lunii a doua, seara, şi să le
mănânce cu azime şi cu ierburi amare;
12. Să nu lase din ele
pe a doua zi, nici oasele să nu le zdrobească; şi să le
săvârşească după toată rânduiala
Paştilor.
13. Iar omul curat, care nu
se află departe în călătorie şi nu va face Paştile,
sufletul acela să se stârpească din poporul său, că n-a
adus dar Domnului la vreme. Omul acela îşi va purta păcatul său.
14. De va trăi la voi
vreun străin să facă şi el Paştile Domnului:
după legea Paştilor şl după rânduiala lor să le
facă. O singură lege să fie şi pentru voi şi pentru
străin".
15. În ziua când a fost
aşezat cortul, nor a acoperit cortul adunării, şi de seara
până dimineaţa a fost deasupra cortului, ca o vedere de foc.
16. Aşa era totdeauna:
ziua îl acoperea un nor şi noaptea o vedere de foc.
17. Când se ridica norul de
deasupra cortului, atunci fiii lui Israel plecau şi în locul unde se
oprea norul, acolo poposeau cu tabăra fiii lui Israel.
18. După porunca
Domnului se opreau fiii lui Israel cu tabăra lor şi după
porunca Domnului plecau; tot timpul cât norul stătea deasupra cortului,
stăteau şi ei cu tabăra.
19. Când însă norul
stătea multă vreme deasupra cortului, urmau acestui semn al
Domnului şi fiii lui Israel şi nu plecau.
20. Câteodată se
întâmpla ca norul să stea numai puţină vreme deasupra
cortului: după glasul Domnului se opreau şi după porunca Lui
plecau la drum.
21. Câteodată norul
stătea numai de seara până dimineaţa, iar dimineaţa se
ridica norul; atunci plecau şi ei; sau stătea norul o zi şi o
noapte, şi când se ridica, plecau şi ei;
22. Sau de umbrea norul
deasupra cortului două zile, sau o lună, sau un an, fiii lui Israel
stăteau şi nu plecau la drum; iar când se ridica el, atunci
plecau,
23. Că din porunca
Domnului se opreau şi din porunca Domnului plecau la drum: urmau semnul
Domnului, după porunca dată de Domnul prin Moise.
|