CAPITOLUL 10
Trâmbiţele de argint. Călătoria Israeliţilor.
1. Şi a grăit Domnul cu Moise şi a zis:
2. "Fă-ţi
două trâmbiţe de argint; din ciocan să le faci, ca să fie
pentru chemarea obştii şi pentru plecarea taberei.
3. De se va trâmbiţa din ele,
se va aduna toată obştea la uşa cortului adunării.
4. De se va trâmbiţa
numai din una, se vor aduna la tine toate căpeteniile cele mai mari ale
lui Israel.
5. Când veţi
însoţi sunetele cu strigăte, se vor ridica taberele cele dinspre
răsărit.
6. Când veţi
însoţi a doua oară sunetele cu strigăte, se vor ridica
taberele cele dinspre miazăzi. Când veţi însoţi a treia
oară sunetele cu strigăte, se vor ridica taberele cele dinspre
mare. Când veţi însoţi a patra oară sunetele cu strigăte,
se vor ridica taberele cele dinspre miazănoapte. Să
însoţiţi sunetele cu strigăte numai pentru plecare.
7. Iar când chemaţi
adunarea, să sunaţi, dar să nu însoţiţi sunetele cu
strigăte.
8. Din trâmbiţe vor
suna preoţii, fiii lui Aaron: aceasta-i pentru voi lege
veşnică din neam în neam.
9. Când veţi merge la
război, în pământul vostru, împotriva vrăjmaşilor care
năvălesc asupra voastră, însoţiţi sunetele de
trâmbiţă cu strigăte şi veţi fi pomeniţi
înaintea Domnului Dumnezeului vostru şi veţi fi izbăviţi
de vrăjmaşii voştri.
10. În ziua voastră de
bucurie, la sărbătorile voastre şi la lunile noi ale voastre,
să trâmbiţaţi din trâmbiţe la arderile de tot ale voastre
şi la jertfele voastre de împăcare şi prin aceasta veţi
fi pomeniţi înaintea Dumnezeului vostru. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru".
11. În anul al doilea, în
luna a doua, în douăzeci ale lunii, s-a ridicat norul de deasupra
cortului adunării;
12. Şi au plecat fiii
lui Israel din pustiul Sinai după taberele lor şi s-a oprit norul
în pustiul Paran.
13. Aceasta a fost întâia
plecare, după porunca lui Dumnezeu, dată prin Moise.
14. Întâi s-a ridicat
steagul taberei fiilor lui Iuda cu cetele lor şi peste cetele lor era
Naason, fiul lui Aminadab.
15. Peste cetele seminţiei lui
Isahar era Natanael, fiul lui Ţuar;
16. Iar peste cetele
seminţiei fiilor lui Zabulon era Eliab, fiul lui Helon.
17. Apoi s-a ridicat cortul
şi au plecat fiii lui Gherşon şi fiii lui Merari, care duceau cortul.
18. După aceea s-a
ridicat steagul taberei lui Ruben cu cetele sale; peste cetele lui era
Eliţur, fiul lui Şedeur;
19. Peste cetele
seminţiei lui Simeon era Şelumiel, fiul lui
Ţurişadai;
20. Iar peste cetele
seminţiei fiilor lui Gad era Eliasaf, fiul lui Raguel.
21. După aceea au
plecat fiii lui Cahat, care duceau lucrurile sfinte, căci cortul trebuia
să fie aşezat înainte de sosirea lor.
22. Apoi s-a ridicat
steagul taberei fiilor lui Efraim cu cetele lor; peste cetele lui era
Elişama, fiul lui Amihud.
23. Peste cetele fiilor
seminţiei lui Manase
era Gamaliel, fiul lui Pedaţur;
24. Iar peste cetele fiilor
seminţiei lui Veniamin era Abidan, fiul lui Ghedeon.
25. După toate
taberele, cel din urmă a fost ridicat steagul taberei fiilor lui Dan cu
cetele sale; peste cetele lui era Ahiezer, fiul lui Amişadai;
26. Peste cetele
seminţiei fiilor lui Aşer era Paghiel, fiul lui Ocran;
27. Iar peste cetele
seminţiei fiilor lui Neftali era Ahira, fiul lui Enan.
28. Aceasta era rânduiala
în care mergeau fiii lui Israel cu taberele lor. Şi aşa au plecat.
29. Atunci a zis Moise către Hobab fiul lui Raguel,
madianitul, socrul lui Moise:
"Noi plecăm la locul acela, de care a zis Domnul: Vouă vi-l
voi da. Hai cu noi şi-ţi vom face bine, căci Domnul a
grăit bine de Israel".
30. Acela însă a zis
către el: "Nu merg, ci mă duc în ţara mea şi la
neamul meu".
31. Dar Moise a zis: "Nu ne părăsi, pentru
că tu ştii cum ne aşezăm noi taberele în pustie şi
vei fi ochiul nostru.
32. Dacă mergi cu noi,
binele ce ni-l va face Domnul, îl vom face şi noi ţie".
33. Plecând ei de la
muntele Domnului, au mers trei zile; iar chivotul legii Domnului a mers
înaintea lor cale de trei zile, ca să aleagă pentru ei loc de
odihnă.
34. Norul Domnului îi
umbrea ziua, când plecau de la popas.
35. Când se ridica
chivotul, ca să plece la drum, Moise zicea: "Scoală, Doamne, şi
să se risipească vrăjmaşii Tăi şi să
fugă de la faţa Ta cei ce Te urăsc pe Tine!"
36. Iar când se oprea
chivotul, el zicea: "Întoarce-Te, Doamne, la miile şi zecile de mii
ale lui Israel!"
|