CAPITOLUL 35
Cetăţile leviţilor şi cetăţile de
scăpare.
1. În vremea aceea a grăit
Domnul cu Moise în şesurile Moabului, la Iordan, în faţa Ierihonului,
şi a zis:
2. "Porunceşte
fiilor lui Israel, ca ei, din părţile moştenirii lor, să
dea leviţilor cetăţi de locuit; şi împrejurul
cetăţilor să le dea leviţilor locuri.
3. Cetăţile vor
fi de locuit; iar locurile vor fi pentru vitele lor, iar averea pentru toate
nevoile vieţii lor.
4. Locurile de pe
lângă cetăţile pe care trebuie să le daţi
leviţilor să se întindă în toate părţile, de la
zidurile cetăţii până la două mii de coţi;
5. Să
măsuraţi de la cetate, spre răsărit două mii de
coţi, spre miazăzi două mii de coţi, spre apus două
mii de coţi şi spre miazănoapte două mii de coţi,
iar în mijloc să fie cetatea: acestea vor fi pământurile lor de pe
lângă cetăţi.
6. Dintre
cetăţile pe care le veţi da leviţilor şase
cetăţi să fie de scăpare, în care veţi îngădui
să fugă ucigaşii. Şi pe lângă acestea să le mai
daţi patruzeci şi două de cetăţi.
7. Cetăţile pe
care trebuie să le daţi leviţilor să fie de toate
patruzeci şi opt de cetăţi cu locurile dimprejur.
8. Şi când veţi
da cetăţile acestea din moşiile fiilor lui Israel, atunci din
moşiile cele mai mari să daţi mai mult şi din cele mai
mici mai puţin; fiecare seminţie să dea leviţilor din
cetăţile ei potrivit cu partea primită.
9. A grăit Domnul cu Moise şi a zis:
10. "Spune fiilor lui
Israel şi le zi:
11. Când veţi trece
peste Iordan, în pământul Canaan, să vă alegeţi
cetăţile care au să vă fie cetăţi de
scăpare, unde să poată fugi ucigaşul care a ucis om
fără să vrea.
12. Şi vor fi cetăţile
acestea loc de scăpare de cel ce răzbună sângele vărsat,
ca să nu fie omorât cel ce a ucis, înainte de a se
înfăţişa el în faţa obştii la judecată.
13. Cetăţile pe
care trebuie să le daţi ca cetăţi de scăpare,
să fie şase.
14. Trei cetăţi
să daţi de astă parte de Iordan, şi trei cetăţi
să daţi în pământul Canaan; acestea trebuie să fie
cetăţile de scăpare.
15. Aceste cetăţi
să fie, şi pentru fiii lui Israel şi pentru străini
şi pentru cei strămutaţi la voi, loc de scăpare; acolo
să fugă ucigaşul fără voie.
16. Dacă cineva a
lovit pe altul cu o unealtă de fier şi acela a murit, acesta este
ucigaş şi ucigaşul trebuie omorât.
17. Dacă cineva a
lovit cu piatră pe altul şi acela a murit, acesta este ucigaş
şi ucigaşul trebuie omorât.
18. Sau dacă cu o
unealtă de lemn, cu care se poate pricinui moartea, l-a lovit aşa
încât acela a murit, acesta este ucigaş şi ucigaşul trebuie
dat morţii.
19. Răzbunătorul
sângelui vărsat poate să ucidă pe făptaş îndată
ce-l întâlneşte.
20. Dacă cineva
izbeşte pe altul din ură, sau cu gând rău aruncă asupra
lui ceva, aşa încât acela moare, sau din duşmănie îl
loveşte cu mâna, aşa încât acela moare,
21. Cel ce a lovit trebuie
dat morţii, că este ucigaş, şi răzbunătorul
sângelui vărsat poate ucide pe ucigaş îndată ce-l va
întâlni.
22. Dacă însă
cineva izbeşte pe altul din nebăgare de seamă, fără
duşmănie,
23. Sau aruncă ceva
asupra lui fără gând rău, sau vreo piatră a rostogolit
asupra lui fără să-l vadă şi acela moare, iar el nu
i-a fost duşman şi nu i-a dorit răul,
24. Atunci obştea
trebuie să judece între ucigaş şi răzbunătorul
sângelui vărsat după aceste rânduieli;
25. Şi obştea
trebuie să izbăvească pe ucigaş din mâinile
răzbunătorului sângelui vărsat, şi să-l
întoarcă obştea în cetatea lui de scăpare, unde a fugit el, ca
să trăiască acolo până la moartea marelui preot, care
este miruit cu mir sfinţit.
26. Dacă ucigaşul
va ieşi peste hotarele oraşului de scăpare, în care a
fugit,
27. Şi-l va găsi
răzbunătorul sângelui vărsat, în afară de hotarele cetăţii
lui de scăpare, şi va ucide pe ucigaşul acesta
răzbunătorul de sânge, acesta nu va fi vinovat de vărsare de
sânge,
28. Pentru că acela
trebuie să şadă în oraşul său de scăpare
până la moartea marelui preot; iar după moartea marelui preot
trebuie să se întoarcă ucigaşul în pământul său de
moştenire.
29. Aceasta să vă
fie rânduiala legiuită în neamul şi în toate locaşurile
voastre.
30. Dacă cineva va
ucide om, ucigaşul trebuie ucis după cuvintele martorilor, dar
pentru a osândi la moarte, nu este de ajuns un singur martor.
31. Să nu luaţi
răscumpărare pentru sufletul ucigaşului care este vinovat
morţii, ci să-l omorâţi.
32. Să nu luaţi
răscumpărare pentru cel ce a fugit în oraşul de scăpare,
ca să-i îngăduiţi să locuiască în pământul
său, înainte de moartea marelui preot.
33. Să nu
spurcaţi pământul pe care aveţi să trăiţi;
că sângele spurcă pământul şi pământul nu se poate
curăţi în alt fel de sângele vărsat pe el, decât cu sângele
celui ce l-a vărsat.
34. Să nu
spurcaţi pământul pe care trăiţi şi în mijlocul
căruia locuiesc Eu; căci Eu, Domnul, locuiesc între fiii lui
Israel".
|