|
CAPITOLUL 1
Binefacerile lui Dumnezeu, nemulţumirea poporului.
l. Acestea sunt cuvintele pe
care le-a grăit Moise
la tot Israelul peste Iordan, în pustiul Arabah, din faţa Sufei, între
Paran, Tofel, Laban, Haşerot şi Di-Zahab,
2. Cale de unsprezece zile de la Horeb, în drumul
de la Muntele Seir, către
Cadeş-Barnea.
3. În anul al patruzecilea,
în luna a unsprezecea, în ziua întâi a lunii acesteia, a grăit Moise tuturor fiilor lui Israel toate cît îi
poruncise Domnul pentru ei.
4. După ce a
bătut pe Sihon, regele Amoreilor, care locuia în Heşbon, şi pe
Og, regele Vasanului, care locuia în Aştarot şi în Edrei, dincolo
de Iordan, în pământul Moabului,
5. A început Moise a lămuri legea aceasta şi a
zis:
6. "Domnul Dumnezeul
vostru ne-a grăit nouă pe Horeb şi a zis: Vă ajunge de
când locuiţi pe muntele acesta!
7. Întoarceţi-vă
şi, pornind la drum, duceţi-vă la muntele Amoreilor şi la
toţi vecinii lor din Arabah, din munte, din Şefela şi din
Negeb, la malurile mării, în pământul Canaanului, la Liban, şi
chiar până la râul cel mare, la fluviul Eufratului.
8. Şi iată, Eu
vă dau pământul acesta; mergeţi şi vă luaţi de
moştenire pământul pe care Domnul a făgăduit cu
jurământ să-l dea părinţilor voştri, lui Avraam
şi lui Isaac şi lui Iacov, lor şi urmaşilor lor.
9. În vremea aceea v-am
zis: Nu vă mai pot povăţui singur;
10. Domnul Dumnezeul vostru
v-a înmulţit şi iată acum sunteţi mulţi la
număr, ca stelele cerului.
11. Domnul Dumnezeul
părinţilor voştri să vă înmulţească de o
mie de ori mai mult decât sunteţi acum şi să vă
binecuvânteze, cum v-a făgăduit El!
12. Cum dar voi purta
singur greutăţile voastre şi sarcinile voastre şi
neînţelegerile dintre voi?
13. Alegeţi-vă
din seminţiile voastre bărbaţi înţelepţi,
pricepuţi şi încercaţi, şi-i voi pune căpetenii
peste voi.
14. Atunci mi-aţi
răspuns şi aţi zis: Bun lucru ne porunceşti să
facem!
15. Şi am luat dintre
voi bărbaţi înţelepţi, pricepuţi şi
încercaţi, şi i-am pus povăţuitori peste voi:
căpetenii peste mii, peste sute, peste cincizeci, peste zeci şi
judecători peste seminţiile voastre.
16. În vremea aceea, am dat
poruncă judecătorilor voştri şi am zis: Să
ascultaţi pe fraţii voştri şi să judecaţi drept
pricina ce ar avea un om atât cu fratele lui, cît şi cu cel străin.
17. Să nu părtiniţi
la judecată, ci să ascultaţi şi pe cel mare şi pe
cel mic. Să nu vă
sfiiţi de la faţa omului, că judecata este a lui Dumnezeu. Iar
pricina care va fi grea pentru voi să o aduceţi la mine şi o
voi asculta eu.
18. V-am mai dat în vremea
aceea porunci pentru toate cele ce trebuie să faceţi.
19. Am plecat apoi de la
Horeb, cum ne poruncise Domnul Dumnezeul nostru, şi am
străbătut tot pustiul acesta mare şi înfricoşător,
pe care l-aţi văzut în drumul spre muntele Amoreilor, şi am
ajuns la Cadeş-Barnea.
20. Atunci v-am zis:
Iată, aţi ajuns la muntele Amoreilor, pe care Domnul Dumnezeul
vostru, îl va da nouă.
21. Iată, Israel,
Domnul Dumnezeul tău îţi dă pământul acesta: mergi
şi ia-l în stăpânire, cum ţi-a zis Domnul Dumnezeul
părinţilor tăi; nu te teme, nici nu te înspăimânta!
22. Iar voi aţi venit
cu toţii la mine şi aţi zis: Să trimitem înaintea
noastră oameni ca să cerceteze pământul şi să ne
aducă ştire despre drumul pe care să mergem şi despre
cetăţile la care să ne ducem.
23. Cuvântul acesta mi-a
plăcut şi am luat dintre voi doisprezece oameni, câte unul din
fiecare seminţie.
24. Aceştia s-au dus şi
s-au suit pe munte, au mers până la valea Eşcol, şi au
cercetat-o.
25. Au luat din roadele
pământului şi ne-au adus nouă; şi ne-au adus şi
ştire, spunându-ne: Pământul pe care Domnul Dumnezeul nostru ni-l
dă este bun.
26. Voi însă
n-aţi vrut să vă duceţi şi v-aţi împotrivit
poruncii Domnului Dumnezeului vostru, aţi cârtit în corturile voastre
şi aţi zis:
27. Domnul din ură
către noi ne-a scos din pământul Egiptului, ca să ne dea în
mâinile Amoreilor şi să ne piardă.
28. Încotro să ne
ducem? Fraţii noştri ne-au înfricoşat, spunându-ne:
"Poporul acela e mai mare, maţ mult şi mai puternic decât noi;
cetăţile de acolo sunt mari şi cu întărituri până la
cer; şi am mai văzut acolo şi pe fiii lui Enac".
29. Atunci v-am zis: Nu
vă înspăimântaţi şi nu vă temeţi de ei.
30. Domnul Dumnezeul vostru
merge înaintea voastră şi se va lupta El pentru voi, cum a
făcut cu voi şi în Egipt, înaintea ochilor voştri.
31. Şi cum a
făcut în pustiul acesta, unde, cum ai văzut tu, Israel, Domnul
Dumnezeul tău te-a purtat tot drumul ce l-aţi străbătut
până ce aţi sosit la locul acesta, cum poartă un om pe fiul
său.
32. Dar voi nici aşa
n-aţi crezut pe Domnul Dumnezeul vostru,
33. Care a mers înaintea
voastră în călătorie, ca să vă caute loc unde
să poposiţi; şi mergea noaptea în foc, ca să vă
arate calea pe care să mergeţi, iar ziua în nor.
34. Şi auzind Domnul
Dumnezeu cuvintele voastre, S-a mâniat şi S-a jurat, zicând:
"Nimeni din oamenii aceştia, din acest neam rău,
35. Nu va vedea
pământul cel bun, pe care Eu am jurat să-l dau părinţilor
voştri.
36. Numai Caleb, fiul lui
Iefone, îl va vedea. Aceluia şi fiilor lui voi da pământul pe care
1-a străbătut el, pentru că acela s-a supus Domnului.
37. Pentru voi s-a mâniat
Domnul şi pe mine şi a zis: Nici tu nu vei intra acolo!
38. Iosua, fiul lui Navi, care
este cu tine, acela va intra acolo; întăreşte-l pe el, că el
va duce pe Israel în moştenirea sa.
39. Copiii voştri, de
care voi ziceaţi că vor cădea pradă
vrăjmaşilor, şi fiii voştri, care acum nu cunosc nici
binele, nici răul, aceia vor intra acolo; lor îl voi da şi ei îl
vor moşteni.
40. Iar voi
întoarceţi-vă şi vă îndreptaţi spre pustie, pe calea
cea către Marea
Roşie.
41. Voi însă
mi-aţi răspuns atunci şi mi-aţi zis: Am
păcătuit înaintea Domnului Dumnezeului nostru! Ne ducem să ne
luptăm cum ne-a poruncit Domnul Dumnezeul nostru! Şi v-aţi
încins fiecare cu arma sa de luptă şi v-aţi hotărât
nebuneşte să vă suiţi pe munte.
42. Iar Domnul mi-a zis:
Spune-le: Nu vă suiţi şi nu vă luptaţi, ca să
nu vă biruiască vrăjmaşii voştri, că Eu nu sunt
în mijlocul vostru.
43. Şi eu v-am spus,
dar voi n-aţi ascultat, ci v-aţi împotrivit poruncii Domnului
şi, în îndărătnicia voastră, v-aţi suit pe
munte.
44. Dar v-a ieşit
înainte poporul amoreu care locuia pe muntele acela şi a
tăbărât asupra voastră ca albinele şi v-a zdrobit de la
Seir până la Horma.
45. Atunci v-aţi
întors şi aţi plâns înaintea Domnului, dar Domnul n-a ascultat
plângerea voastră şi nu v-a luat în seamă.
46. Şi aţi locuit
în Cadeş vreme multă, că multe au fost zilele cît aţi
stat acolo".
|