CAPITOLUL 19
Cetăţile de scăpare. Pedeapsa martorilor mincinoşi.
l. "Când Domnul Dumnezeul
tău va pierde pe popoarele al căror pământ ţi-l dă
ţie Domnul Dumnezeul tău, şi tu vei intra în moştenirea
lor şi te vei aşeza în cetăţile lor şi în casele
lor,
2. Atunci să-ţi
alegi trei cetăţi în ţara ta pe care Domnul Dumnezeul tău
ţi-o dă în stăpânire.
3. Să-ţi faci
drum şi să împarţi în trei părţi tot pământul
tău pe care ţi-l dă Domnul Dumnezeul tău de
moştenire. Acelea vor sluji ca loc de scăpare oricărui
ucigaş.
4. Şi iată care
ucigaş va fugi acolo şi va trăi: cel ce va ucide pe aproapele
său fără voie şi fără să-i fi fost
vrăjmaş nici cu o zi, nici cu două înainte;
5. Cel ce se va duce cu
aproapele său în pădure să taie lemne şi, învârtind mâna
sa cu toporul, ca să taie un copac, va sări toporul din coadă
şi va lovi pe aproapele şi acela va muri, acesta să fugă
în una din aceste cetăţi ale tale, spre a scăpa cu
viaţă,
6. Ca
răzbunătorul sângelui, în aprinderea inimii lui, să nu se
mânie pe ucigaş şi să nu-l ajungă pe acesta, dacă va
fi lung drumul, şi să nu-l ucidă, întrucât nu este vinovat de
moarte, pentru că nu i-a fost vrăjmaş nici cu o zi, nici cu
două înainte.
7. De aceea
ţi-am dat eu poruncă şi ţi-am zis: Alege-ţi trei
cetăţi.
8. Iar când Domnul
Dumnezeul tău va lărgi hotarele tale, după cum S-a jurat
părinţilor tăi, şi îţi va da tot pământul pe
care a făgăduit să-l dea părinţilor tăi,
9. Dacă te vei sili
să împlineşti toate poruncile acestea, pe care ţi le spun eu
astăzi, şi vei iubi pe Domnul Dumnezeul tău şi vei umbla
în căile Lui în toate zilele, atunci la aceste trei cetăţi
să mai adaugi încă trei cetăţi,
10. Ca să nu se verse
sângele nevinovatului în pământul tău pe care Domnul Dumnezeul
tău ţi-l dă de moştenire şi să nu ai asupra ta
vină de sânge.
11. Iar dacă cineva din ai
tăi va fi duşman aproapelui tău şi-l va pândi şi va
sări la acela şi-l va ucide şi apoi va fugi în una din
cetăţile acestea,
12. Bătrânii
cetăţii lui să trimită ca să-l ia de acolo şi
să-l dea în mâinile răzbunătorului sângelui, ca să
moară.
13. Să nu-l cruţe
pe unul ca acela ochiul tău. Spală pe Israel de sângele nevinovat
şi va fi bine.
14. Să nu muţi
hotarul aproapelui tău, pe care l-au aşezat strămoşii
moşiei tale, care ţi s-a cuvenit în pământul pe care Domnul
Dumnezeul tău ţi-l dă în stăpânire.
15. Nu ajunge numai un
martor pentru a vădi pe cineva de vreo vină sau de vreo nelegiuire
sau de vreun păcat de care s-ar fi făcut vinovat, ci orice
pricină să se dovedească prin spusa a doi sau trei
martori.
16. De se va ridica asupra
cuiva martor nedrept, învinuindu-l de nelegiuire,
17. Amândoi oamenii
aceştia între care este pricina să se înfăţişeze
înaintea Domnului, la preot sau la judecătorii care vor fi în zilele
acelea.
18. Şi
judecătorii să cerceteze bine şi, dacă martorul acela va fi
martor mincinos şi va fi mărturisit strâmb asupra fratelui
său,
19. Să-i faceţi
ceea ce voise să facă el fratelui său. Şi aşa
să stârpeşti răul din mijlocul tău;
20. Şi vor auzi
şi ceilalţi şi se vor teme şi nu se vor apuca să mai
facă în mijlocul tău acest rău.
21. Să nu-l cruţe
ochiul tău, ci să ceri suflet pentru suflet, ochi pentru ochi,
dinte pentru dinte, mână pentru mână, picior pentru picior. Cu
răul pe care îl va face cineva-aproapelui său, cu acela trebuie
să i se plătească".
|