CAPITOLUL 32
Cântarea lui Moise.
1. "Ia aminte, cerule, şi
voi grăi! Ascultă, pământule, cuvintele gurii mele!
2. Ca ploaia să
curgă învăţătura mea şi graiurile mele să se
coboare ca roua, ca bura pe verdeaţă şi ca ploaia repede pe
iarbă.
3. Căci numele
Domnului voi preamări. Daţi slavă Dumnezeului nostru!
4. El este tăria;
desăvârşite sunt lucrurile Lui, căci toate căile Lui sunt
drepte. Credincios este Dumnezeu şi nu este întru El nedreptate; drept
şi adevărat este El,
5. Iar ei s-au
răzvrătit împotriva Lui; ei, după netrebniciile lor, nu sunt
fiii Lui, ci neam îndărătnic şi ticălos. Cu acestea
răsplătiţi voi Domnului?
6. Popor nechibzuit şi
fără de minte, au nu este El tatăl tău, Cel " te-a
zidit, te-a făcut şi te-a întemeiat? . Adu-ti aminte de zilele cele
de demult, cugetă la anii neamurilor trecute! Întreabă pe
tatăl tău şi-ti va da de ştire, întreabă pe
bătrâni, şi-ţi vor spune:
8. Când Cel Preaînalt a
împărţit moştenire popoarelor, când a împărţit pe
fiii lui Adam, atunci a statornicit hotarele neamurilor după
numărul îngerilor lui Dumnezeu;
9. Iar partea Domnului este
poporul lui Iacov, Israel e partea lui de moştenire.
10. Găsitu-l-a în
pământ pustiu, în pustiu trist şi cu urlete sălbatice, şi
t-a apărat, l-a îngrijit şi l-a păzit, ca lumina ochiului
Său.
11. Întocmai ca vulturul
care îndeamnă la zbor puii săi şi se roteşte pe deasupra
lor, întinzându-şi aripile, a luat pe Israel şi l-a dus pe penele
sale.
12. Domnul l-a
povăţuit şi n-a fost cu el dumnezeu străin.
13. Şi l-a aşezat
pe înălţimile pământului şi l-a hrănit cu roada
ţarinilor. I-a dat să scoată miere din piatră şi cu
untdelemn din stâncă vârtoasă l-a hrănit;
14. L-a hrănit cu unt
de vacă şi cu lapte de oi, cu grăsimea mieilor, a berbecilor
de Vasan, a ţapilor şi cu grâu gras; a băut vin, sângele
bobiţelor de strugure.
15. A mâncat Iacov, s-a
îngrăşat Israel şi s-a făcut îndărătnic;
îngrăşatu-s-a, îngroşatu-s-a şi s-a umplut de
grăsime; a părăsit pe Dumnezeu, Cel ce l-a făcut şi
a dispreţuit cetatea mântuirii sale.
16. Întărâtat-au râvna
Lui cu dumnezei străini şi cu urâciunile lor L-au mâniat;
17: Adus-au jertfe
demonilor, şi nu lui Dumnezeu, unor dumnezei noi, pe care nu i-au
ştiut, care au venit de la vecinii lor şi pe care
părinţii lor nu i-au cunoscut.
18. Iar pe Apărătorul,
Cel ce te-a născut, L-ai uitat şi nu ţi-ai adus aminte de
Dumnezeu, Cel ce te-a zidit.
19. Văzut-a Domnul
şi S-a mâniat şi în mânia Sa a trecut cu vederea pe fiii Săi
şi pe fiicele Sale,
20. Şi a zis: îmi voi
ascunde faţa Mea
de la ei şi voi vedea cum va fi sfârşitul lor; căci neam
ticălos sunt ei şi copii în care nu este credincioşie.
21. Ei M-au întărâtat la gelozie prin cei ce nu
sunt Dumnezeu şi au aprins mânia Mea prin idolii lor; îi voi întărâta şi
Eu pe ei printr-un popor care nu e popor, le voi aprinde mânia printr-un neam
fără pricepere.
22. Că foc s-a aprins
din pricina mâniei Mele:
va arde până în fundul locuinţei morţilor, va mânca
pământul şi roadele lui şi va pârjoli temeliile
munţilor.
23. Voi strânge împotriva
lor necazuri şi voi cheltui asupra lor toate săgeţile Mele;
24. Istoviţi vor fi de
foame şi prăpădiţi de lingoare şi molimă rea;
voi trimite asupra lor dinţii fiarelor, veninul târâtoarelor din pulbere
voi trimite.
25. De din afară îi va
pierde sabia, iar prin case groaza, pierzând pe tânăr şi pe
tânără, pe copilul de ţâţă şi pe bătrânul
acoperit de cărunteţe.
26. Am zis: ţi voi
împrăştia şi voi şterge pomenirea lor dintre
oameni.
27. Dar am amânat aceasta,
pentru răutatea vrăjmaşilor, ca vrăjmaşii lor
să nu se mândrească şi să zică: Mâna noastră este puternică şi
toate acestea nu le-a făcut Domnul.
28. Că aceştia
sunt oameni care şi-au pierdut mintea şi n-au nici o
pricepere.
29. O, de ar judeca ei şi de
s-ar gândi la aceasta! De ar pricepe ce are să fie cu ei mai pe
urmă:
30. Cum ar putea unul
să pună pe fugă o mie, şi doi, zece mii, dacă
apărătorul lor nu i-ar vinde şi Domnul nu i-ar
părăsi!
31. Căci
apărătorul lor nu este ca Apărătorul nostru şi la
aceasta chiar vrăjmaşii noştri sunt martori.
32. Că via lor este
din viţa de vie a Sodomei şi din şesurile Gomorei; strugurii
lor sunt struguri otrăviţi şi bobiţele lor amare;
33. Vinul lor este venin de scorpion şi
otravă pierzătoare de aspidă.
34. Au nu sunt acestea
ascunse la Mine?
Şi nu sunt ele pecetluite în cămările Mele?
35. A Mea este răzbunarea şi
răsplătirea când se va poticni piciorul lor; că aproape este
ziua pieirii lor şi curând vor veni cele gătite pentru ei.
36. Iar Domnul va judeca pe
poporul Său şi Se va milostivi asupra robilor Săi, când va
vedea că a slăbit tăria lor şi că nu se mai
află nici robi, nici slobozi.
37. Atunci Domnul va zice:
Unde sunt dumnezeii lor şi tăria în care nădăjduiau
ei?
38. Unde sunt cei ce au
mâncat grăsimea jertfelor lor şi au băut vinul turnărilor
lor? Să se scoale, să vă ajute şi să vă fie
ocrotire.
39. Vedeţi, vedeţi,
dar, că Eu sunt şi nu este alt Dumnezeu afară de Mine: Eu omor şi înviez, Eu rănesc
şi tămăduiesc şi nimeni nu poate scăpa din mâna Mea!
40. Eu ridic la cer mâna Mea şi Mă jur pe dreapta Mea şi zic: Viu sunt Eu în veac!
41. Când voi ascuţi
sabia Mea cea lucitoare şi va începe mâna Mea a judeca, Mă voi răzbuna pe vrăjmaşii Mei şi celor ce Mă urăsc le voi
răsplăti.
42. Adăpa-voi
săgeţile Mele
cu sânge şi sabia Mea
se va sătura de carnea şi de sângele celor ucişi şi
robiţi şi de capetele căpeteniilor
vrăjmaşului.
43. Veseliţi-vă,
ceruri, împreună cu El şi vă închinaţi Lui toţi
îngerii lui Dumnezeu! Veseliţi-vă, neamuri, împreună cu
poporul Lui şi să se întărească toţi fiii lui Dumnezeu!
Căci El va răzbuna sângele robilor Săi şi va
răsplăti cu răzbunare vrăjmaşilor Săi şi
celor ce-L urăsc le va răsplăti şi va curăţi
Domnul pământul poporului Său!"
44. În ziua aceea a scris Moise cântarea aceasta şi a spus-o fiilor lui
Israel. Atunci a venit Moise
la popor şi a rostit toate cuvintele cântării acesteia în auzul
poporului, el şi Iosua, fiul lui Navi.
45. Iar după ce a
rostit Moise toate cuvintele acestea înaintea a
tot Israelul, le-a zis:
46. "Puneţi la
inima voastră toate cuvintele pe care vi le-am spus eu astăzi
şi să le lăsaţi moştenire copiilor voştri, ca
să se silească şi ei a împlini toate poruncile legii
acesteia;
47. Căci acestea nu
sunt în deşert date vouă, ci acestea sunt viaţa voastră
şi prin acestea veţi trăi multă vreme în pământul
acela în care treceţi acum peste Iordan, ca să-l
stăpâniţi".
48. Tot în ziua aceea a
grăit Domnul cu Moise
şi a zis:
49. "Suie-te în muntele
acesta al Abarimului, în muntele Nebo, care este în pământul Moabului, în faţa Ierihonului, şi
priveşte asupra Canaanului, pe care-l dau în stăpânirea fiilor lui
Israel,
50. Şi mori pe munte
şi te adaugă la poporul tău, cum a murit şi Aaron,
fratele tău, pe muntele Hor şi s-a adăugat la poporul
său,
51. Pentru că aţi
greşit înaintea Mea
în mijlocul fiilor lui Israel, la apele Meribei, la Cadeş, în pustiul Sin, şi
pentru că n-aţi arătat sfinţenia Mea între fiii lui Israel.
52. Numai de departe vei
vedea pământul pe care Eu îl dau fiilor lui Israel, dar de intrat nu vei
intra în pământul acela".
|