CAPITOLUL 17
Moştenirea jumătăţii
seminţiei fiilor lui Manase.
1. De asemenea a căzut, la
sorţi, parte şi seminţiei lui Manase, căci acesta era întâiul născut
al lui Iosif. Lui Machir
întâiul născut al lui Manase, care fusese viteaz în război, i-a
căzut Galaadul şi Vasanul.
2. Dar le-au căzut, la
sorţi, părţi şi celorlalţi fii ai lui Manase, după familiile lor: fiilor lui
Abiezer, fiilor lui Helec, fiilor lui Asriel, fiilor lui Sichem, fiilor lui
Hefer şi fiilor lui Şemida. Aceştia sunt fiii lui Manase, fiul lui Iosif de parte
bărbătească, după familiile lor.
3. Iar Salfaad, fiul lui
Hefer, fiul lui Galaad, fiul lui Machir, fiul lui Manase, n-a avut fii, ci numai fiice, ale
căror nume sunt acestea: Mahla, Noa, Hogla, Milca şi Tirţa.
4. Acestea au venit la
preotul Eleazar şi la Iosua, fiul lui Navi, şi la căpetenii
şi au zis: "Domnul a poruncit lui Moise să ni se dea parte şi nouă
între fraţii noştri". Şi li s-a dat parte, între
fraţii tatălui lor.
5. Şi a căzut lui
Manase zece părţi, afară
de ţara Galaadului şi a Vasanului, care erau peste Iordan,
6. Pentru că fiicele fiilor
lui Manase au primit părţi printre
fiii lui, iar rara Galaadului s-a cuvenit celorlalţi fii ai lui Manase.
7. Hotarul pământului
fiilor lui Manase
pleca de la Aşer către Micmetat, care e în faţa Sichemului; de aici
hotarul merge spre dreapta, până la locuitorii En-Tapuahului.
8. Pământul Tapuah a
căzut lui Manase;
iar cetatea Tapuah, de la hotarul lui Manase, a rămas fiilor lui Veniamin.
9. De aici hotarul se
pogoară spre râul Cana, pe malul de miazăzi al râului.
10. Cetăţile
acestea sunt ale lui Efraim, deşi sunt între fiii lui Manase. Hotarul lui Manase se sfârşeşte la mare, pe partea
de miazănoapte a râului. Partea de miazăzi este a lui Efraim, iar
cea de la miazănoapte este a lui Manase. Marea însă era hotarul lor la apus. La
miazănoapte se mărginea cu Aşer, iar spre răsărit cu
Isahar.
11. În Isahar şi
Aşer sunt ale lui Manase:
Bet-Şean cu locurile care se ţin de el, Ibleam cu locurile care se
ţin de el, locuitorii din Dor şi din locurile care lin de el,
locuitorii din En-Dor şi locurile care ţin de el, locuitorii din
Taanac şi locurile care ţin de el, locuitorii Meghidonului şi locurile care ţin de
el, şi a treia parte din Nafet cu satele lui.
12. Fiii lui Manase n-au putut alunga pe locuitorii acestor
oraşe şi Canaaneii au rămas să locuiască în
ţara lui.
13. Când fiii lui Israel au
ajuns puternici, atunci Canaaneii au fost făcuţi birnici ai lor,
dar de alungat nu i-au alungat.
14. Fiii lui Iosif au zis
către Iosua: "Pentru ce ne-ai dat o singură parte şi un
singur sorţ, când noi suntem mulţi, de vreme ce ne-a binecuvântat
aşa Domnul?"
15. Şi Iosua le-a
răspuns: "Dacă sunteţi mulţi, duceţi-vă în
păduri şi acolo, în ţara Ferezeilor şi Refaimilor,
căutaţi-vă loc, dacă muntele Efraim vă e
strâmt!"
16. Iar fiii lui Iosif au
zis: "Muntele
nu va rămâne al nostru, pentru că toţi Canaaneii care locuiesc
în vale au căruţe de fier, atât cei din Bet-Şean şi din
locurile care ţin de ea, cât şi cei din şesul
Izreel".
17. Dar Iosua a zis
către casa lui Iosif, lui Efraim şi lui Manase: "Tu eşti mult la număr
şi ai putere multă. Deci nu vei avea numai o parte.
18. Muntele va fi al tău şi pădurea.
Tu îl vei curăţi şi va fi al tău până la
capătul lui, căci tu vei izgoni pe Canaanei, deşi ei au
căruţe de fier; deşi ei sunt tari, tu îi vei birui".
|