CAPITOLUL 2
Trândăvia Israeliţilor, lepădarea de Dumnezeu, pedeapsa
şi iertarea lor.
1. Atunci s-a suit un înger al
Domnului din Ghilgal către Bochim, către Betel şi către
casa lui Israel şi le-a zis: "Aşa grăieşte
Domnul:
2. Eu v-am scos din Egipt
şi v-am băgat în ţara pentru care M-am jurat părinţilor voştri
să v-o dau şi am zis: Nu voi rupe în veac legământul Meu cu voi; voi însă să nu intraţi
în legătură cu locuitorii tării acesteia; dumnezeilor lor
să nu vă închinaţi, idolii lor să-i sfărâmaţi
şi jertfelnicele lor să le dărâmaţi. Dar voi n-aţi ascultat glasul Meu. Pentru ce aţi făcut aceasta?
3. De aceea vă zic: Nu
Mă voi apuca să strămut pe
locuitorii aceştia pe care Eu am voit să-i alung, nu-i voi izgoni
de la voi şi ei vă vor fi laţ, iar dumnezeii lor vor fi pentru
voi mreajă".
4. Când a spus îngerul
Domnului cuvintele acestea tuturor fiilor lui Israel, atunci poporul a
ridicat strigare mare şi a plâns.
5. De aceea s-a şi
numit locul acela Bochim. Şi au adus ei acolo jertfă
Domnului.
6. După ce a dat Iosua drumul poporului
şi s-au dus fiii lui Israel fiecare la casa sa şi fiecare la
moşia sa, ca să ia ţara de moştenire,
7. Atunci poporul a slujit
Domnului în toate zilele lui Iosua şi în toate zilele bătrânilor, a
căror viaţă s-a prelungit după Iosua şi care
văzuseră toate lucrurile cele mari ale Domnului, pe care le
făcuse El cu Israel.
8. Iosua, fiul lui Navi,
sluga Domnului, a murit fiind de o sută zece ani,
9. Şi l-au îngropat în
cuprinsul moştenirii sale, la Timnat-Heres, în muntele lui Efraim, spre
miazănoapte de muntele Gaaş;
10. Şi după ce
tot rândul acela de oameni a trecut la părinţii lor şi când
s-a ridicat în locul lor alt rând de oameni, care nu cunoşteau pe Domnul
şi lucrurile Sale pe care le făcuse cu Israel,
11. Atunci fiii lui Israel
au început a face rele înaintea ochilor Domnului şi s-au apucat să
slujească baalilor;
12. Au părăsit pe
Domnul Dumnezeul părinţilor lor, Care îi scosese din pământul
Egiptului şi s-au întors la alţi dumnezei, către dumnezeii
popoarelor dimprejurul lor şi au început să se închine acelora
şi au mâniat pe Domnul;
13. Au părăsit pe
Domnul şi au început a se închina lui Baal şi Astartelor.
14. De aceea s-a aprins
mânia Domnului asupra lui Israel şi l-a dat în mâinile jefuitorilor care
i-au jefuit; i-a dat în mâinile vrăjmaşilor dimprejurul lor şi
n-au mai putut să se împotrivească vrăjmaşilor lor.
15. Ori încotro apucau,
mâna Domnului pretutindeni era împotriva lor, ca să facă rău,
cum le grăise Domnul şi cum li Se jurase. Şi erau foarte
strâmtoraţi.
16. Atunci le-a ridicat
Domnul judecători care i-au izbăvit din mâinile jefuitorilor
lor.
17. Dar nici pe
judecători nu-i ascultau ei, ci se purtau desfrânat mergând pe urmele
altor dumnezei şi se închinau acelora şi mâniau pe Domnul;
uşor se abăteau de la calea pe care umblaseră
părinţii lor care se supuseseră poruncilor Domnului. Ei
însă nu făceau aşa.
18. Când le ridica lor
Domnul judecători, atunci Însuşi Domnul era cu judecătorul
şi-i izbăvia pe ei de vrăjmaşii lor în toate zilele
judecătorului.
19. Dar cum murea
judecătorul, ei iarăşi făceau şi mai rău decât
părinţii lor, abătându-se la alţi dumnezei, slujind
acelora şi închinându-se lor, nu se lăsau de lucrurile lor şi
nu se abăteau de la calea lor cea rea.
20. Şi se aprindea
mânia Domnului asupra lui Israel şi zicea: "Pentru că poporul
acesta calcă poruncile Mele, pe care Eu le-am aşezat cu
părinţii lor şi nu ascultă glasul Meu,
21. De aceea nici Eu nu voi
mai izgoni de la ei nici unul din acele popoare pe care le-a lăsat
Iosua, fiul lui Navi, în ţară, când a murit,
22. Ca să
ispitească prin ele pe Israel şi să vadă de va ţine
el calea Domnului şi de va umbla pe ea, cum s-au ţinut
părinţii lor, sau nu".
23. Şi a lăsat
Domnul pe popoarele acestea şi nu le-a alungat îndată, nici nu le-a
dat în mâinile lui Iosua.
|