CAPITOLUL 5
Cântarea Deborei şi a lui Barac.
1. Atunci Debora şi Barac,
fiul lui Abinoam, au cântat cântarea aceasta:
2. "Când se arată
judecători în Israel, poporul merge de bunăvoie la război;
Binecuvântaţi pe Domnul!
3. Ascultaţi dar,
regilor! Căpetenii, luaţi aminte! Căci cântare voi cânta
Domnului. Cânta-voi Domnului Dumnezeului lui Israel:
4. Când ieşeai Tu,
Doamne, din Seir, Când treceai Tu prin câmpiile Edomului, Pământul se
cutremura şi cerurile se topeau, Norii picurau picuri de ploaie,
5. Munţii se năruiau înaintea Domnului, Ca
şi acest Sinai, la vederea Dumnezeului lui Israel.
6. În zilele lui
Şamgar, fiul lui Anat, Pe vremea Iaelei, drumurile erau pustii; Călătorii
umblau atunci pe poteci ascunse.
7. Satele în Israel erau
pustii... pustii... Până m-am sculat eu, Debora, Până m-am ridicat
eu, mamă în Israel.
8. Pe atunci Israel
îşi alesese dumnezei noi, De aceea războiul bătea la
porţi; Dar nu se vedea nici scut, nici lance în mâini, La cei patruzeci
de mii din Israel.
9. Inima îmi e la
căpeteniile lui Israel, La cei ce plecau din popor de voie la
război. Binecuvântaţi pe Domnul!
10. Aceia
călăreau pe asine murge, Sau şedeau în căruţe, sub
coviltire de scoarţe scumpe Şi mergeau pe drum cântând.
11. Şi în rândurile
oştirii, ce tabăra la fântâni, Şi acolo răsuna lauda
Domnului, Lauda căpeteniilor lui Israel. Atunci poporul Domnului
ieşea la porţi.
12. Deşteaptă-te,
Debora, deşteaptă-te! Deşteaptă-te,
deşteaptă-te şi cântă! Scoală şi tu, Barac! Scoală fiul
lui Abinoam Şi ia în robie pe cei ce te-au robit!
13. Atunci poporul Domnului s-a
trezit. Rămăşiţa lui s-a strâns cu cei viteji.
14. Din Efraim au purces
căpetenii în vale la Chişon. Fratele tău Veniamin a fost
printre oştenii tăi. Din Machir au venit căpetenii Şi din
Zabulon cârmuitori de oştire.
15. Principii din Israel au
fost lângă Debora. Isahar, credincios lui Barac, Se îndrepta în urma lui
spre vale. La pâraiele lui Ruben Sunt grele cumpene sufleteşti!
16. Pentru ce ai rămas tu în mijlocul
staulelor? Ca să asculţi behăitul turmelor? La pâraiele lui Ruben, Sunt grele
cumpene sufleteşti!
17. Galaadul şade
liniştit dincolo de Iordan. Şi Dan de ce stă el la corăbiile sale? Aşer stă
pe malul mării Şi se odihneşte în limanurile sale.
18. Zabulon este un popor ce
înfruntă moartea, Şi este gata a-şi da viaţa în
luptă. Nu mai puf în ca el e Neftali, Care locuieşte
podişurile înalte.
19. Atunci au venit regi
să se războiască, Războitu-s-au atunci regii Canaanului
La Taanac, pe apa Meghidonului,
Dar n-au luat pradă, nici argint, nici bani.
20. Stelele de sus s-au luptat
atunci, Din mersul lor s-au războit cu Sisera.
21. Pârâul Chişon,
pârâu străvechi! Pârâul Chişon i-a măturat. Suflete al meu, calcă-i în
picioare!
22. Atunci copitele cailor
în ropot loveau pământul, Fugeau vitejii lor să-şi frângă
gâtul.
23. Blestem
cetăţii Meroz,
zice îngerul Domnului! Blestem, blestem celor ce locuiesc în ea! Că n-au
venit în ajutorul Domnului, În ajutorul Domnului cu cei viteji.
24. Binecuvântată
să fie între femei Iaela, femeia lui Heber Cheneul! Binecuvântată
fie între femeile ţării.
25. Sisera i-a cerut
apă; ea i-a dat lapte; în cupă scumpă i-a dat cel mai bun
lapte.
26. Cu stânga a apucat
ţăruşul, Iar cu dreapta ciocan greu de lucrător. Cu
ciocanul a zdrobit lui Sisera capul, Cu ţăruşul i-a
străpuns tâmpla.
27. Atunci a căzut
îndată la picioarele ei şi acolo a rămas. Căzut-a la
picioarele ei şi nu s-a mai sculat. Unde a căzut, acolo a
rămas zdrobit.
28. Pe fereastră
printre gratii priveşte, Se uită mama lui Sisera şi
strigă: "De ce nu mai vin oare carele lui Oare de ce
zăbovesc ele aşa de mult?"
29. Cea mai pricepută
din femeile ei zice Şi singură răspunde la întrebarea
sa:
30. "Se vede că
au găsit şi împart pradă: O fată sau două de cap de
om, Haine pestriţe pradă pentru Sisera, Pradă de haine
pestriţe cu aur cusute; Două, trei şaluri vărgate, cusute
cu aur, Pentru grumajii viteazului".
31. Aşa să
piară toţi vrăjmaşii Tăi, Doamne! Iar cei ce Te
iubesc să fie ca soarele Când răsare în toată strălucirea
lui". După aceea ţara s-a bucurat de pace patruzeci de
ani.
|