CAPITOLUL 11
Ieftae şi făgăduinţa lui.
1. Ieftae Galaaditul era un
luptător viteaz. Acesta era fiul unei desfrânate care născuse lui Galaad
pe Ieftae.
2. Dar şi soţia
lui Galaad i-a născut acestuia fii. Iar dacă s-au făcut mari,
fiii soţiei au izgonit pe Ieftae, zicându-i: "Tu nu eşti
moştenitor în casa tatălui nostru, pentru că eşti
feciorul alte femei".
3. Atunci Ieftae a fugit de
fraţii săi şi a trăit în ţinutul Tob. Acolo s-au
adunat împrejurul lui Ieftae oameni fără căpătâi şi
umblau cu dânsul.
4. După câtva timp
Amoniţii s-au ridicat cu război împotriva lui Israel.
5. Iar în timpul
războiului Amoniţilor cu Israeliţii, au venit bătrânii
Galaadului să ia pe Ieftae din ţinutul Tob,
6. Şi au zis
către Ieftae: "Vino să ne fii căpetenie şi te
luptă cu Amoniţii".
7. Ieftae însă a zis
către bătrânii Galaadului: "Oare nu m-aţi urât voi
şi m-aţi alungat din casa tatălui meu? La ce aţi venit la
mine acum, când sunteţi la necaz?"
8. Zis-au bătrânii
Galaadului către Ieftae: "De aceea am venit acum la tine, ca
să mergi cu noi, să te lupţi cu Amoniţii şi să
ne fii căpetenie nouă, tuturor locuitorilor Galaadului".
9. Iar Ieftae a zis
către bătrânii Galaadului: "Dacă mă luaţi
înapoi, ca să mă lupt cu Amoniţii, şi dacă Domnul
îmi va da mie izbândă, voi mai rămâne eu, oare, căpetenie la
voi?"
10. Atunci au răspuns
bătrânii Galaadului către Ieftae: "Domnul să fie martor
între noi că vom face cum vei zice tu!"
11. Şi s-a dus Ieftae
cu bătrânii Galaadului şi poporul l-a pus căpetenie şi
povăţuitor al său. Şi a rostit Ieftae toate cuvintele
sale înaintea feţei Domnului în Miţpa.
12. Apoi a trimis Ieftae
soli la regele Amoniţilor să-i spună: "Ce ai cu mine de
ai venit la mine să te războieşti pe pământul meu?"
13. Iar regele
Amoniţilor a răspuns solilor lui Ieftae: "Israel, când venea
din Egipt, a luat pământul meu de la Arnon până la Iaboc şi
Iordan. Întoarce-mi-l dară cu pace şi mă voi
retrage".
14. Şi dacă s-au
întors solii la Ieftae, Ieftae a trimis a doua oară soli la regele
Amoniţilor,
15. Ca să-i
spună: "Aşa zice Ieftae: Israel n-a luat pământul Moabiţilor, nici pământul
Amoniţilor;
16. Căci, când a venit
din Egipt, Israel s-a dus în pustiu către Marea Roşie şi apoi a venit la
Cadeş.
17. De acolo a trimis
Israel Ia regele Edomului soli să-i spună: "Lasă-mă
să trec prin tara ta". Dar regele Edomului n-a voit să
audă. Şi a trimis el şi la regele Moabului, dar nici acela n-a îngăduit. De
aceea Israel a rămas la Cadeş.
18. Apoi a plecat în pustiu
şi a ocolit pământul Edomului şi pământul Moabului, ajungând la răsăritul lui. Atunci
au tăbărât dincolo de Arnon, dar n-au intrat în hotarele Moabului, căci Arnonul este hotarul Moabului.
19. De acolo a trimis
Israel soli la Sihon, regele Amoreilor, regele Heşbonului şi a zis
Israel către el: "Dă-ne voie să trecem prin ţara ta
la locul nostru!"
20. Dar Sihon nu s-a învoit
să dea drumul lui Israel prin hotarele sale şi a adunat Sihon tot
poporul său şi a tăbărât în Iahţa şi s-a
bătut cu Israel.
21. Şi a dat Domnul
Dumnezeul lui Israel pe Sihon şi tot poporul lui în mâinile lui Israel
şi acesta i-a ucis. Apoi a luat Israel de moştenire toată
ţara Amoreilor, care locuiau în ţara aceea.
22. Şi atunci au
primit ei de moştenire toate hotarele Amoreilor de la Arnon până la
Iaboc şi de la pustie până la Iordan.
23. Şi aşa Domnul
Dumnezeul lui Israel a izgonit pe Amorei de la fata poporului Său Israel
şi tu voieşti acum să-i iei moştenirea lui?
24. Nu stăpâneşti
tu oare ceea ce ti-a dat ţie Chemoş, dumnezeul tău? Şi noi stăpânim de asemenea
ceea ce ne-a dat de moştenire Domnul Dumnezeul nostru.
25. Oare tu eşti mai
bun decât Balac, fiul lui Sefor, regele Moabiţilor? S-a certat cu el Israel, sau s-a luptat cu
el?
26. Israel
trăieşte acum de mai bine de trei sute de ani în Heşbon
şi în cetăţile care ţin de el şi în Aroer şi în
toate împrejurimile lui şi în toate cetăţile din apropierea
Arnonului; de ce nu le-aţi luat voi în vremea aceea?
27. Eu însă nu sunt vinovat
faţă de tine; dar tu-mi faci un rău, venind asupra mea cu
război. Domnul să fie judecător între fiii lui Israel şi
Amoniţi!"
28. Dar regele
Amoniţilor n-a ţinut seamă de cuvintele lui Ieftae, cu care îi
trimisese acesta pe soli la el.
29. Atunci a fost peste
Ieftae Duhul Domnului şi a străbătut Ieftae pământul
Galaadului şi al lui Manase, apoi a ajuns până la Miţpa Galaadului şi de la Miţpa Galaadului a plecat asupra
Amoniţilor.
30. În acel timp a
făcut Ieftae făgăduinţă Domnului şi a zis:
"De vei da pe Amoniţi în mâinile mele,
31. Când mă voi
întoarce biruitor de la Amoniţi, oricine va ieşi din porţile
casei mele în întâmpinarea mea va fi afierosit Domnului şi-l voi aduce
ardere de tot".
32. Apoi a venit Ieftae la
Amoniţi să se bată cu ei şi i-a dat Domnul în mâinile
lui.
33. Şi i-a bătut
cumplit de la Aroer până spre Minit în douăzeci de cetăţi
şi până la Abel-Cheramim şi au fost umiliţi Amoniţii
în faţa fiilor lui Israel.
34. După aceea a venit
Ieftae în la casa sa şi iată fiica sa i-a ieşit în întâmpinare
cu timpane şi jocuri; aceasta era singurul lui copil, căci el nu
mai avea nici băieţi, nici fete.
35. Şi când a
văzut-o el, şi-a sfâşiat haina şi a zis: "Ah, fiica
mea! Tu m-ai răpus şi eşti dintre cei ce-mi tulbură
biruinţa. Eu mi-am deschis gura pentru tine înaintea Domnului şi nu
mă voi putea lepăda!"
36. Iar ea a zis către
el: "Tatăl meu, dacă tu ţi-ai deschis gura pentru mine
înaintea Domnului, fă cu mine ceea ce a rostit gura ta, de vreme ce
Domnul a săvârşit prin tine răzbunarea împotriva
Amoniţilor, vrăjmaşii tăi!"
37. Apoi a zis
iarăşi către tatăl său: "Iartă numai ce
să-mi faci: Lasă-mă două luni, să mă duc
să mă sui pe munte şi să-mi plâng fecioria cu prietenele
mele!"
38. Atunci el a zis:
"Du-te!" Şi
a lăsat-o două luni. Şi s-a dus cu prietenele sale şi
şi-a plâns fecioria în munţi.
39. Apoi după trecerea
celor două luni ea s-a întors la tatăl său şi acesta a
făcut cu ea cum făgăduise; şi ea n-a cunoscut
bărbat.
40. Şi s-a făcut
obicei în Israel, ca în fiecare an fiicele lui Israel să meargă
să plângă pe fata lui Ieftae Galaaditeanul patru zile pe an.
|