CAPITOLUL 4
Moartea lui Eli şi a fiilor
săi.
1. În vremea aceea s-au sculat
Filistenii să se războiască cu Israeliţii şi a fost
cuvântul lui Samuel către tot Israelul. Şi au păşit
Israeliţii împotriva Filistenilor cu război şi au
tăbărât la Eben-Ezer, iar Filistenii au tăbărât la
Afec.
2. Apoi Filistenii s-au
aşezat în rânduială de război în faţa Israeliţilor
şi, dându-se bătălia, au fost bătuţi Israeliţii
de către Filisteni, care au ucis pe câmpul de luptă ca la patru mii
de oameni.
3. După aceea au venit
oamenii în, tabără şi au spus bătrânilor lui Israel:
"Pentru ce oare ne-a lovit pe noi Domnul înaintea Filistenilor? Să
luăm cu noi din Şilo chivotul legii Domnului, ca să
meargă în mijlocul nostru şi să ne izbăvească din
mâinile vrăjmaşilor noştri!"
4. Şi a trimis poporul
la Şilo, de au adus de acolo chivotul legii Domnului Savaot, Cel ce
şade pe heruvimi; iar pe lângă chivotul legii Domnului erau şi
cei doi fii ai lui Eli: Ofni şi Finees.
5. Iar dacă a sosit
chivotul legii Domnului în tabără, tot Israelul a ridicat
strigăt aşa de mare, încât s-a cutremurat pământul.
6. Şi auzind
Filistenii răsunetul strigătelor, au zis: "Ce înseamnă
aceste strigăte puternice în tabăra Evreilor?" Şi au
aflat că a sosit în tabără chivotul legii Domnului.
7. Atunci s-au
înspăimântat Filistenii, căci ziceau: "Dumnezeul lor a venit
la ei în tabără". Apoi au zis: "Vai de noi! Căci n-a mai fost asemenea lucru nici ieri, nici alaltăieri!
8. Vai de noi! Cine ne va
scăpa din mâinile acestui Dumnezeu puternic? Acesta este acel Dumnezeu
Care a bătut pe Egipteni cu tot felul de pedepse în pustiu.
9.
Întăriţi-vă şi fiţi curajoşi, Filistenilor, ca
să nu cădeţi în robie la Evrei, cum sunt ei în robie la noi! Fiţi
curajoşi şi vă luptaţi cu ei!"
10. Şi s-au luptat
Filistenii cu Israeliţii şi au fost înfrânţi aceştia,
şi a fugit fiecare în cortul său; bătălia aceasta a fost
foarte mare, căzând dintre Israeliţi treizeci de mii de
pedestraşi.
11. Şi a fost luat
chivotul legii Domnului, iar cei doi fii ai lui Eli, Ofni şi Finees, au
murit.
12. Atunci a alergat un
veniaminean de la locul bătăliei şi a venit la Şilo în
aceeaşi zi, având hainele de pe el rupte şi pulbere pe cap.
13. Iar când a venit acela,
Eli şedea pe scaun lângă drum la poartă şi privea,
căci i se bătea inima pentru chivotul lui Dumnezeu. Şi
după ce a sosit omul acela şi a spus în cetate, atunci s-a tânguit
straşnic toată cetatea.
14. Auzind Eli
răsunetele tânguirilor, a întrebat: "Pentru ce este acest
bocet?" Dar a sosit îndată omul acela şi i-a spus toate lui
Eli.
15. Eli însă era
atunci de nouăzeci şi opt de ani; ochii i se întunecaseră
şi nu mai putea să vadă.
16. Şi a zis omul
acela către Eli: "Eu vin din tabără. Chiar astăzi am
fugit de pe câmpul de luptă". Iar Eli a zis: "Ce s-a
întâmplat, fiul meu?" Vestitorul însă a răspuns şi a zis:
"Israeliţii au fugit din faţa Filistenilor şi s-a
făcut în popor ucidere mare; amândoi fiii tăi, Ofni şi Finees,
au murit şi chivotul lui Dumnezeu a fost luat".
17. Când a pomenit el de
chivotul Domnului, Eli a căzut de pe scaun pe spate la poartă,
şi-a rupt spinarea şi a murit, căci era bătrân şi
greoi.
18. El a fost
judecător în Israel patruzeci de ani.
19. Iar nora lui, femeia
lui Finees, era însărcinată şi aproape de naştere. Când a
auzit vestea despre luarea chivotului Domnului şi despre moartea
socrului său şi a bărbatului său, a căzut în
genunchi şi a născut, căci o apucaseră durerile ei.
20. Şi pe când murea
ea, femeile care stăteau împrejur îi ziseră: "Nu te teme,
că ai născut băiat". Ea însă nu a răspuns şi nu a dat
semn de luare aminte.
21. Şi au pus
copilului numele: Icabod, zicând: "S-a dus slava din Israel, din pricina
pierderii chivotului Domnului şi a morţii socrului şi a
bărbatului ei.
22. Şi a zis ea:
"S-a dus slava din Israel, căci s-a luat chivotul Domnului!
|