CAPITOLUL 23
David prigonit de Saul.
1. Atunci i s-a vestit lui David
şi i s-a spus: "Iată Filistenii au năvălit în Cheila
şi pradă ariile".
2. Şi a întrebat David
pe Domnul, zicând: "Să merg oare să lovesc pe aceşti
Filisteni?" Iar Domnul a răspuns lui David: "Mergi, loveşte pe Filisteni şi
izbăveşte Cheila!"
3. Dar cei ce erau cu David
i-au zis: "Iată noi ne temem aici în Iuda. Cum dar să mergem
în Cheila contra taberelor filistene? Vrei să cădem pradă
Filistenilor?"
4. Atunci David a întrebat
din nou pe Domnul şi Domnul i-a răspuns şi i-a zis:
"Scoală şi mergi la Cheila, căci Eu am să dau pe
Filisteni în mâinile tale".
5. Şi s-a dus David cu
oamenii săi la Cheila, de s-a luptat cu Filistenii, le-a luat vitele,
le-a pricinuit înfrângere mare şi a salvat David pe locuitorii din
Cheila.
6. Când Abiatar, fiul lui
Ahimelec, a fugit la David şi apoi s-a dus cu el la Cheila, a adus cu
sine şi efodul.
7. Atunci s-a spus lui Saul
că David a mers la Cheila; iar Saul a zis: "Dumnezeu l-a dat în
mâinile mele, căci a intrat în cetate şi s-a închis cu porii
şi cu zăvoare".
8. Şi a chemat Saul
tot poporul la război, ca să meargă la Cheila să
împresoare pe David şi pe oamenii lui.
9. Când însă David a
aflat că Saul i-a pus gând rău, a zis preotului Abiatar: "Adu
efodul Domnului!"
10. Apoi David a
adăugat: "Doamne, Dumnezeul lui Israel, robul Tău a aflat
că Saul vrea să vină la Cheila să dărâme cetatea din
pricina mea.
11. Mă vor da locuitorii din Cheila pe mâinile
lui şi va veni Saul aici, cum a auzit robul Tău? Doamne Dumnezeul
lui Israel, descoperă aceasta robului Tău". Iar Domnul a zis:
"Va veni!"
12. Şi a zis David:
"Mă vor da locuitorii din Cheila pe
mine şi oamenii mei în mâinile lui Saul?" Şi a zis Domnul: "Te vor
da!"
13. Atunci s-a ridicat
David şi oamenii lui ca la şase sute de inşi, au ieşit
din Cheila şi s-au dus unde au putut. Lui Saul însă i s-a spus că David a
fugit din Cheila şi atunci el şi-a schimbat planul.
14. Iar David a petrecut
prin pustiu în locuri nestrăbătute şi apoi pe un munte din
pustiul Zif. Saul îl căuta în toate zilele, dar Dumnezeu nu l-a dat în
mâinile lui.
15. David văzuse
că Saul a ieşit să caute sufletul lui, dar el se afla într-o
pădure din pustiul Zif.
16. Atunci s-a sculat
Ionatan, fiul lui Saul, a venit la David în pădure şi l-a
întărit cu nădejdea în Dumnezeu,
17. Zicându-i: "Nu te
teme, căci nu te va găsi mâna tatălui meu Saul şi tu vei
împărăţi peste Israel, iar eu voi fi al doilea după tine;
Saul, tatăl meu, ştie aceasta".
18. Şi au încheiat ei
între ei legământ înaintea feţei Domnului. Apoi Ionatan s-a întors
la casa sa, iar David a rămas în pădure.
19. Atunci au venit Zifeii
la Saul în Ghibeea şi au zis: "Iată David stă ascuns la
noi prin locuri nestrăbătute, în pădure, pe muntele Hachila,
care vine la dreapta Ieşimonului.
20. Aşadar, o, rege,
mergi după dorinţa sufletului tău, iar treaba noastră va
fi să-l dăm în mâinile regelui".
21. Saul însă le-a
zis: "Binecuvântaţi să fiţi voi la Domnul, că
aţi avut milă de mine.
22. Mergeţi şi vă mai
încredinţaţi încă; cercetaţi şi vedeţi locul
lui, pe unde îi calcă piciorul şi cine l-a văzut acolo,
căci mie mi se spune că este foarte şiret.
23. Cercetaţi şi
aflaţi toate ascunzişurile în care se doseşte; apoi
întoarceţi-vă la mine cu ştiri amănunţite şi eu
voi merge cu voi, de este în acea ţară; îl voi căuta în toate
miile lui Iuda".
24. S-au sculat deci aceia şi
s-au dus la Zif, înainte de Saul. David însă şi oamenii lui erau în
pustia Maon, în şes, la dreapta
Ieşimonului.
25. Şi a plecat Saul
cu oamenii săi să-l caute, dar David a fost vestit de aceasta
şi a trecut spre stâncă, rămânând în pustia Maon. De aceasta a auzit şi Saul şi a
alergat după David în pustia Maon:
26. Saul mergea pe o
coastă a muntelui, iar David cu oamenii săi se afla pe
cealaltă coastă a muntelui. Când David grăbea să se
depărteze de Saul, iar Saul cu oamenii lui se sileau să împresoare
pe David şi pe oamenii lui, ca să-i prindă,
27. Atunci a venit la Saul
un crainic şi a zis: "Grăbeşte şi vino, că
Filistenii au intrat în ţară". Atunci s-a întors Saul din
urmărirea lui David şi s-a dus în întâmpinarea Filistenilor, din
care pricină s-a şi numit locul acela: Sela-Hamahlecot (Stânca
împărţirii).
|