CAPITOLUL 24
David cruţă viaţa lui Saul.
1. David însă, plecând de
acolo, petrecea prin locurile neprimejdioase ale deşertului
Enghedi.
2. Iar după ce s-a
întors Saul de la Filisteni, i s-a spus, zicându-i-se: "Iată David
este în pustiul Enghedi".
3. Atunci a luat Saul trei
mii de bărbaţi aleşi din tot Israelul şi s-a dus să
caute pe David şi oamenii lui pe stânci, unde locuiesc
căprioarele;
4. Şi a mers până
la o stână de oi, care era lângă drum; acolo era o
peşteră şi Saul a intrat în ea pentru nevoile sale; David
însă şi oamenii lui şedeau în fundul peşterii.
5. Atunci au zis către
David oamenii lui: "Aceasta este ziua de care îi-a vorbit Domnul,
zicând: "Iată Eu voi da pe vrăjmaşul tău în mâinile
tale şi vei face cu el ce vei vrea".
6. David s-a sculat şi
a tăiat încetişor poala hainei de deasupra a lui Saul.
7. Apoi a zis către
oamenii săi: "Să mă ferească Dumnezeu să fac
aceasta domnului meu, unsul Domnului, şi să-mi ridic mâna mea
asupra lui, căci este unsul Domnului".
8. Şi aşa a oprit
David pe oamenii săi cu aceste cuvinte şi nu i-a lăsat să
se ridice asupra lui Saul. Iar Saul s-a sculat şi a ieşit din
peşteră la drum.
9. Apoi s-a sculat şi
David şi, ieşind din peşteră, a strigat după Saul
şi a zis: "Domnul meu, rege!" Saul s-a uitat înapoi,
iar David s-a aruncat cu faţa la pământ şi i s-a
închinat.
10. Apoi a zis David
către Saul: "De ce asculţi de vorbele oamenilor care zic:
Iată David unelteşte rele împotriva ta?
11. Iată, astăzi
văd ochii tăi că Domnul te-a dat acum în mâinile mele, aici în
peşteră, şi mie mi s-a zis să te ucid; eu însă te-am
cruţat şi am zis: Nu voi ridica mâna asupra domnului meu, pentru
că este unsul Domnului.
12. Priveşte,
părintele meu, poala hainei tale în mâinile mele; ţi-am tăiat
poala hainei, dar de ucis nu te-am ucis. Află dar şi te
încredinţează că nu este rău în mâna mea, nici
vicleşug şi n-am greşit cu nimic împotriva ta; tu însă
cauţi sufletul meu ca să-l iei.
13. Să judece dar
Domnul între mine şi între tine şi să mă răzbune
împotriva ta; dar mâna mea nu va fi asupra ta. Din nelegiuiţi, nelegiuiţi ies, dar
mâna mea nu va fi asupra ta.
14. Răul de la cel
rău vine, zice vechea zicală. De aceea eu nu voi pune mâna pe
tine.
15. Asupra cui a ieşit
regele lui Israel? După
cine alergi tu? După un câine mort, după un purice.
16. Domnul să fie
judecător şi să ne judece pe amândoi. El va cerceta, va descurca pricina mea şi
mă va izbăvi din mâinile tale!"
17. După ce David a
isprăvit de vorbit cuvintele acestea către Saul, Saul a zis:
"Al tău e oare glasul acesta, fiul meu David? Şi
ridicându-şi glasul, a plâns.
18. Şi a zis
către David: "Tu eşti mai drept decât mine, căci mi-ai
răsplătit cu bine, iar eu te-am răsplătit cu
rău;
19. Tu astăzi ai
dovedit aceasta, purtându-te cu mine milostiv; când Domnul m-a dat în mâinile
tale, tu nu m-ai omorât.
20. Cine oare, prinzând pe
vrăjmaşul său, i-ar da drumul să meargă cu bine? Domnul
să-ţi răsplătească cu bine pentru ceea cea ai
făcut tu astăzi cu mine!
21. De acum ştiu
că fără îndoială vei domni şi regatul lui Israel va
fi tare în mâna ta.
22. Aşadar,
jură-mi pe Domnul că nu vei stârpi pe urmaşii mei şi nu
vei şterge numele meu din casa tatălui meu".
23. Şi s-a
jurat David lui Saul. Apoi Saul s-a
dus la casa sa, iar David şi oamenii săi s-au suit în nişte
locuri întărite.
|