CAPITOLUL 26
David cruţă din nou viaţa lui Saul.
l. Atunci au venit Zifeii de la
miazăzi la Saul în Ghibeea şi au zis: "Iată David
stă ascuns la noi, pe muntele Hachila, care vine în faţa
Ieşimonului".
2. S-a sculat deci Saul
şi s-a coborât în pustiul Zif, cu trei mii de bărbaţi,
israeliţi aleşi, ca să caute pe David prin pustiul Zif.
3. Saul şi-a
aşezat tabăra pe muntele Hachila, care vine în faţa
Ieşimonului, lângă drum; iar David se afla în pustiu şi vedea că
Saul merge după el în pustiu.
4. Deci a trimis David
iscoade şi a aflat că Saul venise cu adevărat din
Cheila.
5. Şi sculându-se
David pe ascuns, s-a dus la locul unde se aşezase Saul cu tabăra
şi a văzut David locul unde dormea Saul şi Abner, fiul lui
Ner, căpetenia oştirii lui. Saul însă dormea în cort, iar
oştenii erau aşezaţi împrejurul lui.
6. Apoi întorcându-se,
David a grăit cu Ahimelec Heteul şi cu Abişai, fiul lui
Ţeruia, fratele lui Ioab, şi a zis: "Cine merge cu mine la
Saul în tabără?" Răspuns-a Abişai: "Eu merg cu
tine".
7. Şi au venit David
şi Abişai la oamenii lui Saul, noaptea. Saul era culcat şi
dormea în cort; suliţa lui era înfiptă în pământ la
căpătâiul lui; iar Abner şi oştenii dormeau împrejurul
lui.
8. Atunci Abişai a zis
lui David: "Acum Dumnezeu a dat pe vrăjmaşul tău în
mâinile tale; îngăduie-mi deci să-l pironesc de pământ cu
suliţa dintr-o singură lovitură".
9. David însă a zis
către Abişai: "Să nu-l ucizi, căci cine-şi va
ridica mâna asupra unsului Domnului şi va rămâne
nepedepsit?"
10. Apoi David a zis:
"Viu este Domnul! El dar să-l lovească; sau va veni ziua lui
şi va muri, sau va merge la război şi va pieri; iar mie
să nu-mi îngăduie Domnul să-mi ridic mâna asupra unsului
Domnului!
11. Dar ia suliţa lui,
care este la căpătâiul lui, şi vasul cu apă şi
să mergem într-ale noastre".
12. Şi a luat David
suliţa şi vasul cu apă de la căpătâiul lui Saul
şi s-au dus ei într-ale lor şi nimeni nu i-a văzut, nici nu
i-a simţit; căci nimeni nu s-a deşteptat, că Domnul
trimisese peste ei somn adânc şi dormeau toţi.
13. Iar după ce David
a trecut dincolo, a stat pe vârful muntelui, fiind acum depărtare mare
între ei.
14. A strigat David
către oşteni şi către Abner, fiul lui Ner şi a zis:
"Ei! Abner!" Iar
Abner a zis: "Cine eşti şi de ce strigi să-l tulburi pe
rege?"
15. A răspuns David
lui Abner: "Au nu eşti tu bărbat şi cine este asemenea
ţie în Israel? De ce dar nu păzeşti pe regele, stăpânul
tău? Căci a venit
cineva din popor ca să ucidă pe regele, stăpânul
tău.
16. Nu faci bine ce faci!
Viu este Domnul, voi sunteţi vrednici de moarte, pentru că nu
păziţi pe domnul vostru, unsul Domnului. Priveşte, unde este
suliţa regelui şi vasul cu apă care era la capul
lui!"
17. Saul însă a
cunoscut glasul lui David şi a zis: "Al tău este glasul
acesta, fiul meu?" Iar
David a răspuns: "Al meu, domnul meu, rege!"
18. Apoi a adăugat:
"Pentru ce urmăreşte domnul meu pe robul său? Ce-am
făcut eu? Sau ce rău este în mâna mea?
19. Să asculte dar
regele, stăpânul meu, cuvintele robului său: Dacă Domnul te-a
îndemnat împotriva mea, să fie aceasta din partea ta jertfă cu
bună mireasmă; iar dacă fiii oamenilor te-au pus la cale,
blestemaţi să fie ei înaintea Domnului, căci ei m-au izgonit
acum, ca să nu mai fac parte din moştenirea Domnului, zicând: Mergi de slujeşte la dumnezei
străini.
20. Să nu se verse
însă sângele meu pe pământ înaintea Domnului; căci regele lui
Israel a ieşit să caute un purice, cum se caută
prepeliţele pe dealuri".
21. Iar Saul a zis:
"Am greşit! Întoarce-te, fiul meu David, că nu-ţi voi mai
face rău, pentru că sufletul meu a fost acum scump în ochii
tăi; nebuneşte m-am purtat şi am greşit foarte
mult".
22. David însă a
răspuns şi a zis: "Iată suliţa regelui; să
vină unul din oameni şi să o ia,
23. Şi să-i dea
fiecăruia Domnul după dreptatea lui şi după
credinţă, deoarece Domnul te-a dat pe tine astăzi în mâinile
mele, dar cu n-am vrut să-mi ridic mâna mea asupra unsului Domnului;
24. Şi precum a fost
acum viaţa ta preţioasă în ochii mei, aşa să se
preţuiască viaţa mea în ochii Domnului şi să mă
izbăvească El de toată strâmtorarea ".
25. Iar Saul a zis
către David: "Binecuvântat să fii tu, fiul meu David; şi
să lucrezi lucrul tău cu spor şi să-l
isprăveşti cu bine". Şi s-a dus David în drumul său,
iar Saul s-a întors la locul lui.
|