|
CAPITOLUL 1
David plânge pe Saul şi pe Ionatan.
l. După moartea lui Saul,
când David se întorcea din războiul ce-l purtase împotriva
Amaleciţilor şi după ce s-a oprit două zile în
Ţiclag,
2. Iată că a
treia zi a venit un om din tabăra lui Saul. Acesta avea pe el hainele
rupte şi pe cap ţărână şi după ce a ajuns la
David, a căzut la pământ şi i s-a închinat.
3. Iar David i-a zis:
"De unde vii tu?" "Am fugit din tabăra lui Israel",
răspunse acela.
4. "Spune-mi, a zis
David, ce s-a întâmplat?" "Poporul, a zis omul, a fugit din
luptă şi mulţime din popor a căzut şi a murit,
şi a murit şi Saul şi fiul său Ionatan".
5. "Cum ştii
că Saul şi fiul său Ionatan au murit?" a întrebat David
pe tânărul care-i adusese vestea.
6. "Din întâmplare,
m-am dus pe muntele Ghelboa, a zis omul ce-i grăia, şi iată
Saul stătea sprijinit pe suliţa sa, iar carele şi
călăreţii îl ajungeau.
7. Atunci el s-a întors
şi, văzându-mă pe mine, m-a strigat şi eu am
răspuns: "Iată-mă!"
8. şi el mi-a zis:
"Cine eşti tu?" şi eu i-am răspuns: "Sunt un
amalecit!"
9. Atunci el mi-a zis:
"Apropie-te de mine şi mă ucide, că durerea morţii
m-a cuprins şi sufletul meu este încă tot în mine!"
10. Şi eu m-am
apropiat şi l-am ucis, căci ştiam că n-are să mai
trăiască după căderea sa. Apoi am luat cununa
regească de pe capul lui, brăţara ce era la mâna lui şi
le-am adus aici la stăpânul meu".
11. Atunci a apucat David
hainele sale şi le-a rupt; asemenea şi oamenii cei ce erau cu el
şi-au rupt hainele lor,
12. Şi au plâns
şi s-au tânguit şi au postit până seara după Saul şi
după fiul său Ionatan, după poporul Domnului şi după
casa lui Israel, care căzuseră de sabie.
13. Apoi David a zis
către omul care-i spusese acestea: "De unde eşti tu?" "Eu,
a zis acela, sunt fiul unui străin amalecit".
14. Şi David a zis:
"Cum nu te-ai temut tu să-li ridici mâna, ca să ucizi pe unsul
Domnului?"
15. Apoi chemând David pe
unul din slujitori, i-a zis: "Vino de-l ucide!" şi l-a
ucis.
16. Iar David a zis
către el: "Sângele tău să fie pe capul tău,
căci buzele tale au mărturisit împotriva ta, când ai zis: Eu am
ucis pe unsul Domnului".
17. Şi a plâns David
pe Saul şi pe Ionatan, fiul lui, prin această cântare de
jale,
18. Pe care a poruncit
să o înveţe fiii lui Iuda, după cum este scrisă în cartea
dreptului, unde se zice:
19. "Podoaba ta,
Israele, a fost doborâtă pe înălţimile tale! Cum au căzut vitejii!
20. Nu vestiţi în Gat
şi nu daţi de ştire pe uliţele Ascalonului, ca să nu
se bucure fiicele Filistenilor, ca să nu prăznuiască fiicele
celor netăiaţi împrejur!
21. Munţilor Ghelboa, să nu mai cadă
pe voi nici rouă, nici ploaie; şi să nu mai fie pe voi
ţarini roditoare, căci acolo a fost doborât scutul celor
războinici, scutul lui Saul, ca şi cum n-ar fi fost uns cu
untdelemn sfinţit.
22. Arcul lui Ionatan nu se
întorcea fără sânge de răniţi, fără
grăsimea celor puternici, nici sabia lui Saul nu se învârtea
zadarnic!
23. Saul şi Ionatan,
cei iubiţi şi uniţi în viaţa lor, nici la moarte nu s-au
despărţit. Fost-au mai iuţi decât vulturii şi mai
puternici decât leii!
24. Fiicele lui Israel,
plângeţi pe Saul, cel ce v-a îmbrăcat în purpură cu podoabe
şi v-a pus pe haine podoabe de aur!
25. Cum au căzut
vitejii în toiul luptei! Ucis
a fost Ionatan pe înălţimile tale, Israele!
26. Frate Ionatane,
întristat sunt după tine, căci tu mi-ai fost foarte scump şi
iubirea ta a fost pentru mine mai presus de iubirea femeiască!
27. Cum au căzut cei viteji! Pierit-a arma de
război!"
|