CAPITOLUL 10
Răzvrătirea Amoniţilor şi pedeapsa lor.
1. Trecând câtăva vreme, a
murit regele Amoniţilor, iar în locul lui s-a făcut rege Hanun,
fiul lui.
2. Atunci a zis David:
"Voi arăta milă lui Hanun, fiul lui Nahaş, pentru
binefacerea ce mi-a arătat tatăl său". Apoi a trimis
David pe slugile sale să mângâie pe Hanun de moartea tatălui
său. Şi au venit slugile lui David în ţara
Amoniţilor.
3. Însă
căpeteniile Amoniţilor au zis către Hanun, domnul lor:
"Socotiţi, oare, că David din dragoste către tatăl
tău a trimis mângâietori la tine? Nu cumva a trimis David slugile sale
la tine ca să iscodească cetatea şi să vadă ce este
în ea şi apoi s-o dărâme?
4. Atunci a luat Hanun pe
slugile lui David şi a ras fiecăruia jumătate de barbă
şi le-a tăiat hainele pe jumătate, până la şolduri,
şi apoi le-a dat drumul.
5. Când i s-a spus aceasta
lui David, acesta a trimis înaintea lor, deoarece erau foarte
batjocoriţi. Şi a poruncit regele să li se spună:
"Rămâneţi în Ierihon până vă vor creşte
bărbile şi atunci vă veţi întoarce".
6. Amoniţii insă,
văzând că s-au făcut nesuferiţi înaintea lui David, au
trimis să tocmească cu plată pe Sirienii din Bet-Rehov şi
pe Sirienii din Ţoba, douăzeci de mii de pedestraşi, de la
regele Amalecit din Maacha
o mie de oameni şi din Iştov douăsprezece mii de oameni.
7. Când a auzit de aceasta,
David a trimis pe Ioab cu toată oştirea de viteji.
8. Şi ieşind,
Amoniţii s-au aşezat în rânduri de luptă la poartă, iar
Sirienii din Ţoba, din Rehov, din Iştov şi din Maacha au stat deoparte în câmp.
9. Văzând Ioab că
oştirea duşmană era aşezată împotriva lui şi
înainte şi în urmă, a ales oştenii cei mai de seamă ai
lui Israel şi i-a pus în rânduri de luptă împotriva
Sirienilor.
10. Iar cealaltă parte
de oameni a încredinţat-o lui Abişai, fratele său, ca
să-i pună în rânduri de luptă împotriva Amaleciţilor:
11. Apoi a zis Ioab:
"Dacă Sirienii mă vor birui pe mine, tu să mă
ajuţi, iar dacă Amoniţii te vor birui pe tine, îţi voi
veni eu în ajutor.
12. Fii curajos şi
să ne ţinem cu bărbăţie pentru poporul nostru
şi pentru cetăţile Dumnezeului nostru, şi Domnul va face
ce va binevoi".
13. După aceea a
întrat Ioab şi poporul ce era cu el în luptă cu Sirienii, dar
aceştia au fugit de el.
14. Amoniţii,
văzând că Sirienii pleacă, au fugit şi ei de Abişai
şi s-au dus în cetate. Întorcându-se Ioab de la Amoniţi, a intrat
în Ierusalim.
15. Sirienii însă,
văzând că au fost biruiţi de Israeliţi, s-au adunat la un
loc.
16. Şi a trimis
Hadad-Ezer de au chemat pe Sirienii cei de peste râul Eufrat şi
aceştia au venit la Helam, iar Sovac, căpetenia oştirii lui
Hadad-Ezer, îi conducea.
17. Când s-a spus de
aceasta lui David, acesta a adunat pe toţi Israeliţii şi,
trecând Iordanul, a venit la Helam. Sirienii s-au aşezat împotriva lui David şi s-au bătut cu
el.
18. Dar au fugit Sirienii
de Israeliţi şi David a nimicit Sirienilor şapte sute de care
şi patruzeci de mii de călăreţi; ba a lovit şi pe
căpetenia Sovac, care a şi murit acolo.
19. Şi când regii
supuşi lui Hadad-Ezer au văzut că sunt învinşi de
Israeliţi, au încheiat pace cu Israeliţii şi s-au supus
acestora. Iar Sirienii s-au temut să mai dea ajutor Amoniţilor.
|