CAPITOLUL 12
Natan mustră pe David.
1. Atunci a trimis Domnul pe Natan
proorocul la David şi a venit acela la el şi i-a zis: "Erau
într-o cetate doi oameni: unul bogat şi altul sărac.
2. Cel bogat avea foarte
multe vite mari şi mărunte,
3. Iar cel sărac
n-avea decât o singură oiţă, pe care el o cumpărase de
mică şi o hrănise şi ea crescuse cu copiii lui. Din
pâinea lui mâncase şi ea şi se adăpase din ulcica lui, la
sânul lui dormise şi era pentru el ca o fiică.
4. Dar iată că a
venit la bogat un călător, şi gazda nu s-a îndurat să ia
din oile sale sau din vitele sale, ca să gătească cină
pentru călătorul care venise la el, ci a luat oiţa
săracului şi a gătit-o pe aceea pentru omul care venise la
el".
5. Atunci s-a mâniat David
cumplit asupra acelui om şi a zis către Natan: "Precum este
adevărat că Domnul este viu, tot aşa este de adevărat
că omul care a făcut aceasta este vrednic de moarte;
6. Pentru oaie el trebuie
să întoarcă împătrit, pentru că a făcut una ca
aceasta şi pentru că n-a avut milă".
7. Atunci Natan a zis
către David: "Tu eşti omul care a făcut aceasta. Aşa
zice Domnul Dumnezeul lui Israel: Eu te-am uns rege pentru Israel şi Eu
te-am izbăvit din mâna lui Saul,
8. Ţi-am dat casa
domnului tău şi femeile domnului tău la sânul tău;
ţi-am dat ţie casa lui Israel şi a lui Iuda şi, dacă
aceasta este puţin pentru tine, ţi-aş mai adăuga.
9. Pentru ce însă ai
nesocotit tu cuvântul Domnului, făcând rău înaintea ochilor Lui? Pe
Urie Heteul tu l-ai lovit cu sabia, pe femeia lui ţi-ai luat-o de
soţie, iar pe el l-ai ucis cu sabia Amoniţilor.
10. Deci nu se va
depărta sabia de deasupra casei tale în veac, pentru că tu M-ai nesocotit pe Mine şi ai luat pe femeia lui Urie Heteul,
ca să-ţi fie nevastă.
11. Aşa zice Domnul:
Iată Eu voi ridica asupra ta rău chiar din casa ta şi voi lua
pe femeile tale înaintea ochilor tăi şi le voi da aproapelui
tău şi se va culca acela cu femeile tale în văzul soarelui
acestuia.
12. Tu ai făcut pe
ascuns, iar Eu voi face aceasta înaintea a tot Israelul şi înaintea
soarelui". "Am
păcătuit înaintea Domnului", a zis David către
Natan.
13. "Şi Domnul a
ridicat păcatul de deasupra ta, a zis Natan, şi tu nu vei
muri.
14. Dar fiindcă tu
prin această faptă ai dat vrăjmaşilor Domnului
pricină să-L hulească, de aceea va muri fiul ce ţi se va
naşte".
15. Apoi s-a dus Natan la casa sa,
iar Domnul a lovit copilul pe care i-l născuse lui David femeia lui Urie
şi acela s-a îmbolnăvit.
16. Şi s-a rugat David
Domnului pentru copil, a postit şi, ducându-se deoparte, a petrecut
noaptea întins pe pământ.
17. Atunci au intrat la el
bătrânii casei lui ca să-l ridice de la pământ, dar el n-î
voit şi nici n-a mâncat pâine cu ei.
18. După şapte
zile a murit copilul şi slugile lui David se temeau să-i spună
că a murit copilul. Căci ei îşi ziceau: "Când copilul era
încă viu şi noi îl mângâiam, el nu ne băga în seamă; cum
să-i spunem acum: A murit copilul? Ar putea să facă vreun
rău".
19. Dar văzând David
că slugile sale şoptesc între ele, a priceput că a murit
copilul şi le-a întrebat: "A murit copilul?" "A murit", i s-a
răspuns.
20. Atunci David s-a
sculat de la pământ, s-a spălat, s-a uns şi şi-a schimbat
hainele şi s-a dus în casa Domnului şi s-a rugat. Întorcându-se apoi acasă, a cerut
să i se dea pâine şi a mâncat.
21. Şi i-au zis
slugile: "Ce va să zică aceasta? Când copilul era încă în
viaţă, ai postit, ai plâns şi n-ai dormit; iar după ce
copilul a murit, te-ai sculat, ai mâncat şi ai băut?"
22. "Câtă vreme
copilul era viu, a zis David, am postit şi am plâns, căci socoteam:
Cine ştie, poate mă va milui Domnul şi va trăi
copilul.
23. Dar acum el a murit; de ce
să mai postesc? Îl mai pot eu, oare, întoarce? Eu mă voi duce la
el, iar el nu se va mai întoarce la mine".
24. Şi a mângâiat
David pe Batşeba, femeia sa, a intrat la ea, s-a culcat cu ea şi ea
a zămislit şi a mai născut un fiu şi i-a pus numele
Solomon. Domnul l-a iubit
pe acesta,
25. Şi a trimis pe
proorocul Natan, şi acesta i-a pus numele Iedida, adică iubitul
Domnului, cum îi spusese Domnul.
26. Ioab însă lupta
împotriva cetăţii Amoniţilor, Raba, şi aproape luase
cetatea domnească.
27. Atunci a trimis Ioab la
David să i se spună: "Am tăbărât asupra
cetăţii Raba şi am luat cetatea prin apă.
28. Adună acum
celălalt popor şi vino asupra cetăţii şi o ia;
căci de o voi lua eu, atunci se va slăvi numele meu".
29. Atunci a adunat David
tot poporul şi s-a dus asupra cetăţii Raba, s-a luptat
împotriva ei şi a luat-o.
30. Şi a luat David de
pe capul regelui ei coroana, care era de un talant de aur şi cu pietre
scumpe, şi a pus-o pe capul său; a luat şi foarte multă
pradă din cetate.
31. Iar pe poporul care se
afla în ea l-a scos şi l-a pus sub fierăstrău şi sub
grapă de fier şi sub securi de fier şi i-a aruncat în
cuptoarele de ars cărămidă. Aşa a făcut el cu toate
cetăţile Amoniţilor. După aceea David s-a întors la
Ierusalim cu tot poporul.
|