CAPITOLUL 13
Amnon ucis de slugile lui Abesalom.
1. După aceea s-au petrecut
următoarele: Abesalom, fiul lui David, avea o soră frumoasă,
cu numele Tamara. Pe aceasta o iubea Amnon, alt fiu al lui David.
2. Şi s-a chinuit
Amnon până într-atâta, că s-a îmbolnăvit din pricina surorii
sale Tamara, căci aceasta era fecioară şi lui Amnon i se
părea greu să-i facă ceva.
3. Avea însă Amnon un
prieten, anume Ionadab, fiul lui Şama, fratele lui David.
4. Ionadab era om foarte
şiret. Acesta i-a zis: "Fiul regelui, de ce slăbeşti tu
aşa pe fiecare zi? Spune mie!" "Iubesc pe Tamara, sora lui
Abesalom, fratele meu", a zis Amnon către el.
5. "Culcă-te în
patul tău, i-a zis Ionadab, şi te fă bolnav; iar când
tatăl tău va veni să te cerceteze, să-i zici: Lasă
să vină Tamara, sora mea, să mă întărească cu
hrană, pregătind mâncare înaintea ochilor mei, ca să văd
şi să mănânc din mâinile ei!"
6. Şi s-a culcat Amnon
şi s-a făcut bolnav şi a venit regele să-l cerceteze. Atunci
Amnon a zis către rege: "Lasă pe Tamara, sora mea, să
vină şi să coacă înaintea ochilor mei o turtă sau
două şi să mănânc din mâinile ei".
7. Şi a trimis David
la Tamara acasă să-i spună: "Du-te acasă la Amnon,
fratele tău, şi-i fă de mâncare!"
8. şi s-a dus ea
acasă la fratele său Amnon; acesta sta culcat. Şi a luat ea
făină, a frământat-o, a făcut înaintea ochilor lui turte
şi le-a copt;
9. Apoi a luat tigaia
şi a pus-o înaintea lui, dar el n-a vrut să mănânce. şi a
zis Amnon: "Să iasă toţi de la mine!"
10. Şi au ieşit
de la el toţi oamenii. Apoi Amnon a zis către Tamara: "Du
mâncarea în odaia cea din fund şi voi mânca acolo din mâinile
tale". Atunci a luat Tamara turtele ce le gătise şi le-a dus
lui Amnon, fratele său, în odaia cea din fund.
11. Dar când le-a pus
înaintea lui ca să mănânce, el a apucat-o şi i-a zis:
"Vino şi te culcă cu mine, sora mea!"
12. "Nu, frate, a zis
ea, nu mă necinsti, căci aceasta nu se face în Israel; nu face
ticăloşia aceasta!
13. Căci unde mă
voi duce eu cu necinstea mea? Şi tu vei fi în Israel cu unul din cei
fără de minte. Vorbeşte cu regele şi el nu se va
împotrivi să mă dea după tine".
14. El însă n-a vrut
să asculte cuvintele ei, ci a silit-o şi s-a culcat cu ea şi a
necinstit-o.
15. După aceea a
urât-o Amnon cu ura cea mai mare, aşa încât ura cu care a urât-o el era
mai mare decât iubirea pe care o avusese către ea. Şi i-a zis ei
Amnon: "Scoală şi pleacă!"
16. "Ba nu, frate, i-a
zis Tamara, a mă alunga este un rău şi încă şi mai
mare decât cel dintâi, pe care mi l-ai făcut tu mie".
17. Dar el n-a vrut să
o asculte, ci a chemat pe omul său care-l slujea şi i-a zis:
"Alungă pe aceasta de la mine afară şi încuie uşa
după ea".
18. Ea însă era
îmbrăcată cu haină pestriţă, căci astfel de
haine purtau pe deasupra fetele regelui care erau fecioare. Şi a scos-o
sluga afară şi a încuiat uşa după ea.
19. Iar Tamara şi-a
presărat cenuşă pe capul său şi-a rupt haina cea
pestriţă, cu care era îmbrăcată şi, punându-şi
mâinile pe cap, mergea aşa şi striga.
20. Atunci a zis către
ea Abesalom, fratele ei: "Nu cumva Amnon, fratele tău, a umblat cu
tine? Dar taci acum, sora mea, căci el este fratele tău; nu-ţi
zdrobi inima pentru fapta aceasta". Şi a şezut Tamara
părăsită în casa lui Abesalom, fratele său.
21. Şi a auzit regele
David de toate cele întâmplate şi s-a mâniat foarte tare, dar n-a
stricat inima lui Amnon, fiul său, căci îl iubea, pentru că
era întâiul său născut.
22. Abesalom însă nu
grăia cu Amnon nici bine, nici rău, căci Abesalom ura pe
Amnon, pentru că acesta necinstise pe Tamara, sora sa.
23. Iar după doi ani,
pe vremea când tundeau oile lui Abesalom în Baal-Haţor, care se
află în Efraim, a chemat Abesalom pe toţi fiii regelui.
24. şi venind Abesalom
la rege, a zis: "Iată acum este tunsul oilor la robul tău;
deci să meargă regele şi slugile sale la robul
tău!"
25. Regele însă a zis
către Abesalom: "Ba nu, fiul meu, nu vom merge cu toţii, ca
să nu te împovărăm". Abesalom însă l-a rugat cu mare
stăruinţă, dar el n-a vrut să se ducă, ci l-a
binecuvântat.
26. Atunci Abesalom a zis
către el: "Dacă nu, să meargă cu noi măcar
Amnon, fratele meu". "De
ce să meargă el cu tine?" a zis regele.
27. Dar stăruind
Abesalom, regele a dat drumul lui Amnon şi la toţi fiii regelui
să se ducă cu el. Şi a făcut Abesalom ospăţ, ca
ospăţul unui rege.
28. Şi a mai poruncit
Abesalom slugilor sale, zicând: "Luaţi seama, că îndată
ce inima lui Amnon se va veseli de vin şi când eu voi zice: Loviţi
pe Amnon, să-l ucideţi şi să nu vă temeţi; eu
vă poruncesc aceasta, să fiţi curajoşi şi
viteji!"
29. Şi au făcut
slugile lui Abesalom cu Amnon cum le poruncise Abesalom. Atunci s-au sculat fiii
regelui cu toţii şi, încălecând fiecare pe catârul său,
au fugit.
30. Şi încă pe
cale fiind ei, a ajuns la David vestea că Abesalom a omorât pe coti fiii
regelui şi n-a mai rămas nici unul din ei.
31. Atunci s-a sculat
regele şi şi-a rupt hainele sale şi s-a aruncat la
pământ; şi toate slugile sale, care stăteau înaintea sa,
şi-au rupt veşmintele lor.
32. Atunci Ionadab, fiul
lui Şama, fratele lui David, a zis: "Să nu creadă regele,
stăpânul meu, că au omorât pe toţi băieţii, fiii
regelui; numai singur Amnon a murit, căci Abesalom avea aceasta în gând
încă din ziua când Amnon a necinstit pe sora sa, Tamara.
33. Deci, regele,
stăpânul meu, să nu se tulbure cu gândul că ar fi murit
toţi fiii regelui, căci numai Amnon singur a murit".
34. Atunci a fugit
Abesalom, iar omul de strajă, ridicându-şi ochii săi, a privit
şi iată popor mult venea pe drumul de pe coasta muntelui. Şi
venind straja, a dat de veste regelui, zicând: "Am văzut oameni pe
drumul Bahurim, de pe coasta muntelui".
35. Atunci Ionadab a zis
către rege: "Iată vin fiii regelui; cum a zis robul tău
aşa şi este".
36. Şi cum a
sfârşit el vorbele acestea, iată au sosit şi fiii regelui
şi au ridicat strigăt şi au plâns. Şi a plâns şi regele însuşi
şi toate slugile lui plângere mare.
37. Iar Abesalom a fugit
şi s-a dus la Talmai, fiul lui Amihud, regele Gheşurului. Şi a
plâns regele David după fiul său în toate zilele.
38. Iar Abesalom, fugind
şi ducându-se în Gheşur, a stat acolo trei ani. Dar regele David nu
s-a apucat să urmărească pe Abesalom, căci se mângâiase
de moartea lui Amnon.
|