CAPITOLUL 14
Iertarea lui Abesalom.
1. Cunoscând Ioab, fiul
Ţeruiei, că inima regelui s-a întors spre Abesalom,
2. A trimis Ioab la Tecoa
şi a luat de acolo o femeie înţeleaptă şi i-a zis:
"Fă-te că eşti bocitoare, îmbracă-te cu haine de
jale, nu te unge cu untdelemn şi fii ca a femeie care a plâns zile multe
după un mort;
3. Şi du-te la rege şi zi către el
aşa şi aşa". Şi i-a spus Ioab ce anume să
zică.
4. Venind deci femeia cea
din Tecoa la rege şi căzând cu faţa la pământ, s-a
închinat şi a zis: "Ajutor, o, rege, ajutor!"
5. "Ce ai?" a zis regele
către ea. "Sunt de mult văduvă, a zis ea, căci mi-a
murit bărbatul.
6. Şi avea roaba ta
doi feciori şi aceştia s-au sfădit în ţarină;
şi, neavând cine-i despărţi, a lovit unul din ei pe
celălalt şi l-a omorât.
7. Şi iată s-au
sculat toate rudele asupra roabei tale şi zic: "Dă-ne pe
ucigaşul fratelui său să-l omorâm pentru sufletul fratelui
său pe care l-a pierdut el şi vom pierde chiar şi pe
moştenitorul lui". Şi aşa vor să stingă ei
şi cea din urmă scânteie a mea, ca să nu mai lase
bărbatului meu nici nume, nici urmaşi pe faţa
pământului".
8. "Mergi în pace la casa ta, a zis regele către
femeie, căci voi da poruncă pentru tine".
9. Dar femeia cea din Tecoa
a zis către rege: "O, rege, stăpânul meu, asupra mea să
fie vina şi asupra casei tatălui meu; iar regele şi tronul lui
este nevinovat".
10. "pe cel ce va fi
împotriva ta, a zis regele, să-l aduci la mine şi mai mult nu te va
mai atinge".
11. "Porunceşte,
o, rege, în numele Domnului Dumnezeului tău, a zis ea, ca să nu se
înmulţească răzbunătorii sângelui şi să nu
piardă pe fiul meu". "Viu este Domnul, a zis regele, nici un
fir de păr de al fiului tău nu va cădea pe
pământ!"
12. "Îngăduie
roabei tale, a zis femeia, să mai spun o vorbă regelui,
stăpânului meu".
13. "Spune", a
zis el. "Pentru ce cugeţi tu aşa împotriva poporului
Domnului?, a zis femeia. Rostind cuvântul acesta, regele s-a osândit pe sine
însuşi, pentru că nu aduce înapoi pe izgonitul său.
14. Noi vom muri şi
vom fi ca apa vărsată pe pământ, care nu se mai poate aduna. Dumnezeu
însă nu voieşte să piardă sufletul şi se
gândeşte cum ar face să nu lepede de la Sine nici pe cel
înlăturat.
15. Şi acum eu am
venit să spun regelui, stăpânul meu, cuvintele acestea, pentru
că poporul mă sperie şi roaba ta a zis: "Am să
grăiesc eu cu regele, să văd nu va face el după cuvântul
roabei sale?
16. De bună seamă
regele va asculta şi va izbăvi pe roaba sa din mâna oamenilor care
voiesc să mă piardă împreună cu fiul meu din
moştenirea lui Dumnezeu.
17. Şi roaba ta a zis:
Să fie cuvântul regelui, stăpânul meu, spre mângâierea mea,
căci regele, stăpânul meu, este ca îngerul lui Dumnezeu şi
poate ca să asculte şi bune şi rele, şi Domnul Dumnezeul
tău va fi cu tine".
18. Şi
răspunzând, regele a zis către femeie: "Să nu ascunzi de
mine ceea ce am să te întreb!" "Grăieşte, a zis
femeia, o, rege, stăpânul meu!"
19. "Nu cumva este
mâna lui Ioab în tot ce spui tu?" a zis regele. Iar femeia i-a
răspuns şi a zis: "Să trăiască sufletul
tău, o, rege! Nu pot
să mă abat nici la dreapta, nici la stânga de la ceea ce a zis
regele, stăpânul meu. Adevărat, robul tău Ioab mi-a poruncit
şi el a pus în gura roabei tale toate cuvintele acestea;
20. Şi tot robul
tău m-a învăţat ca prin pildă să dau lucrului
această înfăţişare. Dar regele, stăpânul meu, este
înţelept, cum este înţelept îngerul lui Dumnezeu, ca să
cunoască tot ce este pe pământ".
21. Atunci regele a zis
către Ioab: "Iată, fac lucrul acesta; du-te dar şi adu
înapoi pe băiatul Abesalom".
22. Atunci Ioab a
căzut cu faţa la pământ şi s-a închinat şi a
binecuvântat pe rege, zicând: "Acum robul tău cunoaşte că
a aflat bunăvoinţă înaintea ochilor tăi, o, rege,
stăpânul meu, de vreme ce regele a făcut cum a zis robul
tău".
23. Şi sculându-se,
Ioab s-a dus în Gheşur şi a adus pe Abesalom la Ierusalim.
24. Şi a zis regele:
"Să se întoarcă la casa sa, dar fata mea nu o va vedea". Şi
s-a întors Abesalom la casa sa; dar faţa regelui n-a văzut-o.
25. În tot Israelul nu era
bărbat aşa de frumos ca Abesalom şi aşa de lăudat ca
el; din tălpile picioarelor şi până în creştetul capului
nu avea nici o meteahnă.
26. Când îşi tundea
capul său - şi şi-l tundea în fiecare an, pentru că-l
îngreuia - părul de pe capul lui cântărea două sute de sicli,
după cântarul regesc.
27. Şi i s-au
născut lui Abesalom trei băieri şi o fată, anume Tamara. Aceasta
a fost o femeie frumoasă la chip şi a ajuns soţia lui Roboam,
fiul lui Solomon şi i-a născut pe Abia.
28. Abesalom a rămas
în Ierusalim doi ani, dar faţa regelui n-a văzut-o.
29. Şi a trimis
Abesalom după Ioab, ca să-l trimită la rege, dar acesta n-a
vrut să vină la el. şi a trimis şi a doua oară
şi acesta tot n-a vrut să vină.
30. Atunci a zis Abesalom
slugilor sale: "Vedeţi voi partea de ţarină a lui Ioab,
care este lângă a mea şi unde el are semănat orz? Duceţi-vă
şi-i daţi foc!" Şi au ars slugile lui Abesalom acea parte de ţarină cu
foc. Deci venind slugile lui Ioab la. acesta cu hainele rupte, au zis:
"Slugile lui Abesalom au ars ogorul tău cu foc".
31. Atunci s-a sculat Ioab
şi a venit la Abesalom acasă şi i-a zis: "Pentru ce
slugile tale au ars cu foc ogorul meu?"
32. Iar Abesalom a zis:
"Iată, eu am trimis la tine şi am zis: Vino încoace, ca
să te trimit la rege să-i zici: Pentru ce am venit din Gheşur?
Mai bine-mi era să fi rămas
acolo. Vreau să
văd faţa regelui. De sunt vinovat, atunci
ucide-mă".
33. Şi s-a dus Ioab la
rege şi i-a spus aceasta. Şi a chemat regele pe Abesalom şi a
venit acesta la rege şi, căzând cu faţa sa la pământ
înaintea regelui, i s-a închinat, iar regele a sărutat. pe
Abesalom.
|