CAPITOLUL 16
David mustrat de Şimei.
l. După ce David a trecut
puţin de vârful muntelui, iată îl întâmpină Ţiba, sluga
lui Mefiboşet, cu o pereche de asini
încărcaţi, pe care se aflau două sute de pâini, o sută de
legături de stafide, o sută de legături de smochine şi un
burduf de vin.
2. Şi regele a zis
către Ţiba: "Ce sunt acestea?" "Asinii, a
răspuns Ţiba, sunt pentru rege, ca să umble, pâinile şi
fructele pentru hrana oamenilor, iar vinul, ca să bea cei ce vor
slăbi în pustie".
3. "Unde este fiul
stăpânului tău?" a întrebat regele. "A rămas în
Ierusalim", a răspuns Ţiba regelui; căci a zis:
"Acum casa lui Israel îmi va întoarce mie domnia tatălui
meu".
4. "Ale tale să
fie toate câte are Mefiboşet",
a zis regele către Ţiba. "Să aflu milă în ochii
domnului meu, regele", a răspuns Ţiba, închinându-se.
5. Iar când a ajuns regele
David la Bahurim, ieşea de acolo un om din neamul casei lui Saul, cu
numele de Şimei, fiul lui Ghera. El mergea şi blestema,
6. Aruncând cu pietre
asupra lui David şi asupra tuturor robilor lui David; Iar poporul tot
şi toţi oamenii de luptă erau la dreapta şi la stânga
regelui.
7. "Pleacă,
pleacă, ucigaşule şi nelegiuitule, zicea Şimei,
blestemând pe rege.
8. Domnul a întors asupra
ta tot sângele casei lui Saul, în locul căruia te-ai făcut tu rege
şi a dat Domnul domnia în mâinile lui Abesalom; fiul tău; şi
iată tu eşti în necaz, pentru că eşti băutor de
sânge".
9. "Pentru ce acest
câine leşinat blesteamă pe domnul meu, rege?, a zis Abişai,
fiul Ţeruiei. Mă
duc să-i iau capul".
10. "Fiii
Ţeruiei, a zis regele, ce ne priveşte aceasta pe mine şi pe
voi? Lăsaţi-l să blesteme, căci Domnul i-a poruncit
să blesteme pe David. Cine deci poate să-i zică: "De ce
faci tu aşa?"
11. Apoi David a mai zis
lui Abişai şi tuturor slugilor sale: "Iată, dacă
fiul; meu, care a ieşit din coapsele mele, caută sufletul meu, cu
atât mai vârtos fiul unui veniaminean. Lăsaţi-l să blesteme,
căci Domnul i-a poruncit.
12. Poate va căuta
Domnul la umilirea mea şi-mi va răsplăti cu bine pentru acest
blestem al lui".
13. Şi s-a dus David
şi oamenii lui în drumul lor, iar Şimei mergea pe coasta muntelui
în preajma lui, mergea şi blestema, aruncând spre el cu pietre şi
cu praf.
14. Apoi, ajungând regele
şi tot poporul ce era cu el la Aiefim, s-a odihnit acolo.
15. Abesalom însă
şi tot poporul lui Israel au venit în Ierusalim şi împreună cu
ei a venit şi Ahitofel.
16. Şi când Huşai
Archianul, prietenul lui David, a venit la Abesalom şi i-a zis:
"Trăiască regele!"
17. Abesalom a zis
către Huşai: "Aşa dragoste ai tu către prietenul
tău? De ce nu te-ai
dus şi tu cu prietenul tău?"
18. "Nu, a zis
Huşai către Abesalom, eu urmez pe acela pe care l-a ales Domnul
şi acest popor şi tot Israelul; cu acela sunt eu şi cu acela
rămân.
19. Şi apoi cui am să
slujesc? Oare nu fiului său? Cum am slujit tatălui tău,
aşa am să-ţi slujesc şi ţie".
20. "Daţi-mi
sfat, a zis Abesalom către Ahitofel, ce să facem!"
21. "Intră la
concubinele tatălui tău, a răspuns Ahitofel, pe care le-a
lăsat el să păzească casa sa; şi vor auzi toţi
Israeliţii că tu ai ajuns să fii urât de tatăl tău
şi se vor întări mâinile tuturor celor ce sunt cu tine".
22. Atunci au întins pentru
Abesalom un cort pe acoperişul casei. Şi a intrat Abesalom la
concubinele tatălui său, înaintea ochilor a tot Israelul.
23. Iar sfaturile lui
Ahitofel, pe care le dădea el, se socoteau atunci ca şi cum ar fi
cerut cineva povaţă de la Dumnezeu. Aşa fusese orice sfat al
lui Ahitofel atât pentru David, cât şi pentru Abesalom.
|