CAPITOLUL 19
David iarăşi rege.
1. Atunci i s-a spus lui Ioab:
"Iată regele plânge după Abesalom".
2. Astfel biruinţa din
ziua aceea s-a prefăcut în plângere pentru tot poporul, căci
poporul a auzit chiar în ziua aceea şi zicea că regele este
întristat după fiul său.
3. Atunci a intrat poporul
în cetate pe furiş, cum se furişează oamenii
ruşinaţi care au luat-o la fugă în timpul luptei.
4. Regele însă,
acoperindu-şi fata, striga tare: "Abesalom, Abesalom, fiul
meu!"
5. Dar venind Ioab la rege
în casă, a zis: "Tu astăzi ai umplut de ruşine pe toate
slugile tale care au izbăvit acum viaţa ta şi viaţa
fiilor şi fiicelor tale, viaţa femeilor şi concubinelor
tale.
6. Tu iubeşti pe cei
ce te urăsc şi pe cei ce te iubesc îi urăşti; căci
ai arătat astăzi că pentru tine sunt nimic şi
căpeteniile şi slugile; astăzi am aflat eu că de ar fi
rămas Abesalom cu viaţă, iar noi am fi murit cu toţii,
aceasta ţi-ar fi fost mai plăcut.
7. Deci, scoală
şi ieşi de grăieşte după inima slugilor tale. Căci
mă jur pe Domnul că dacă nu ieşi, în noaptea aceasta
nu-ţi va mai rămâne nici un om. Şi aceasta va fi pentru tine
cea mai mare din toate nenorocirile care au venit asupra ta din
tinereţea ta şi până acum!"
8. Atunci s-a sculat regele
şi a şezut la poartă, iar poporului întreg s-a vestit că
regele stă la poartă. şi a venit tot poporul în faţa
regelui la poartă, iar Israeliţii au fugit pe la vetrele lor.
9. Tot poporul din toate
triburile lui Israel vorbea şi zicea: "Regele David ne-a
izbăvit din mâinile vrăjmaşilor noştri şi ne-a
scăpat din mâinile Filistenilor, iar acum el însuşi a fugit din
ţara aceasta, din regatul său, de frica lui Abesalom.
10. Abesalom insă, pe
care noi l-am uns rege pentru noi, a murit în război. Pentru ce dar
întârziem noi acum a aduce înapoi pe rege?" Şi aceste vorbe au
străbătut tot Israelul şi au ajuns şi până la
rege.
11. Atunci regele David a
trimis să se spună preoţilor Ţadoc şi Abiatar:
"Spuneţi bătrânilor lui luda: Pentru ce voiţi să
fiţi cei din urmă în a aduce înapoi pe rege, când cuvintele a tot
Israelul au ajuns până la rege, în casa lui?
12. Voi sunteţi
fraţii mei; oasele mele şi carnea mea voi sunteţi. Pentru ce
dar voiţi să fiţi cei din urmă în a aduce pe rege
înapoi?
13. Iar lui Amasa să-i
ziceţi: "Nu eşti tu oare osul meu şi carnea mea? Aşa
şi aşa să-mi facă mie Dumnezeu şi încă şi
mai rău să-mi facă, dacă tu nu ai să fii
căpetenia oştirii mele pentru totdeauna în locul lui
Ioab!"
14. Şi aşa a
înduplecat regele inima tuturor Iudeilor ca a unui singur om; iar
aceştia au trimis la rege să-i spună: "Întoarce-te tu
însuţi şi toate slugile tale!
15. Şi s-a întors
regele şi a venit la Iordan, iar Iudeii au venit la Ghilgal, ca să
întâmpine pe rege şi să-l treacă Iordanul.
16. Atunci Şimei, fiul
lui Ghera, un veniaminean din Bahurim, s-a grăbit să iasă cu
Iudeii în întâmpinarea regelui David.
17. Acesta avea cu el o mie
de oameni veniamineni, şi pe Ţiba, sluga casei lui Saul, cu cei
cincisprezece fii ai săi şi cu douăzeci de robi ai săi. Aceştia
au trecut Iordanul înaintea regelui şi au pregătit pentru rege
trecerea Iordanului.
18. Când însă au
pornit luntrea, ca să aducă pe rege şi casa lui, ca să-i
slujească, atunci Şimei, fiul lui Ghera, a căzut cu faţa
la pământ înaintea regelui, îndată ce acesta a trecut
Iordanul,
19. şi a zis
către rege: "Domnul meu, să nu-mi socoteşti ca o
nelegiuire şi să nu pomeneşti ceea ce ţi-a greşit
robul tău în ziua aceea când regele, stăpânul meu, a ieşit din
Ierusalim şi să nu iei în seamă, o, rege, aceasta!
20. Căci robul
tău ştie că a greşit. şi iată eu acum am venit
cel dintâi din toată casa lui Iosif, ca să ies în întâmpinarea
regelui, stăpânul meu".
21. "Se poate oare, a
zis Abişai, fiul Ţeruiei, ca Şimei să nu moară
pentru că a blestemat pe unsul Domnului?"
22. "Fiii
Ţeruiei, ce este între mine şi voi? a zis David, şi pentru ce
vă împotriviţi voi astăzi mie? E timpul oare astăzi
să se ucidă cineva în Israel? Nu văd eu, oare, acum că
sunt rege peste Israel?"
23. Iar lui Şimei i-a
zis regele: "Nu, tu nu vei muri!" şi i s-a jurat regele.
24. Mefiboşet, fiul lui Ionatan, fiul lui Saul,
a ieşit în întâmpinarea regelui. Acesta, din ziua în care ieşise
regele şi până în ziua când se întorsese cu pace, nu-şi mai
spălase picioarele, nici nu-şi mai tăiase unghiile, nici
nu-şi îngrijise barba şi nici hainele nu şi le mai
spălase.
25. Şi când a
ieşit din Ierusalim în întâmpinarea regelui, regele i-a zis: "Mefiboşet, pentru ce n-ai mers şi tu cu
mine?"
26. "Stăpânul
meu, rege, a răspuns acela, sluga mea m-a înşelat, căci eu,
robul tău, am zis: "Voi pune şaua pe asin şi voi
încăleca şi mă voi duce c; regele, deoarece robul tău
este olog.
27. Iar el a clevetit pe
robul tău înaintea regelui, stăpânul meu. Dar regele, stăpânul
meu, este ca un înger al lui Dumnezeu. Fă ce binevoieşti.
28. Deşi toată
casa tatălui meu a fost vinovată de moarte înaintea domnului meu,
regele, totuşi tu ai pus pe robul tău printre cei ce
mănâncă la masa ta. Ce drept am eu oare să mă jeluiesc înaintea
regelui?"
29. "De ce
grăieşti tu toate acestea? i-a zis regele. Eu am zis ca tu şi
Ţiba să împărţiţi între voi ţarina!"
30. "Să ia chiar
toată ţarina, a răspuns Mefiboşet. Bine că s-a întors cu pace
domnul meu, regele, la casa sa!"
31. Atunci a venit şi
Barzilai Galaaditeanul din Roghelim şi a trecut Iordanul cu regele, ca
să-l petreacă pe acesta până peste Iordan.
32. Barzilai însă era
foarte bătrân, ca de optzeci de ani, şi el ospătase pe rege în
timpul şederii lui la Mahanaim, pentru că era om foarte
bogat.
33. "Hai cu mine, a
zis regele către Barzilai, şi te voi ospăta şi eu în
Ierusalim".
34. "Mult oare mi-a mai rămas de trăit, a
răspuns Barzilai, ca să merg cu regele la Ierusalim?
35. Eu am acum optzeci de
ani. Mai pot eu oare osebi binele de rău?
Şi va afla oare robul tău gustul celor ce va mânca şi va bea?
Sau voi fi eu în stare să aud glasul cântărelilor şi
cântăreţelor? La
ce dar să fie robul tău o povară pentru domnul meu,
regele?
36. Robul tău va mai
merge puţin dincolo de Iordan cu regele. Pentru ce să-mi
răsplătească regele cu aşa milă?
37. Dă voie robului
tău să se întoarcă, ca să moară în cetatea sa,
lângă mormântul tatălui meu şi al mamei mele. Dar iată
fiul meu Chimham, robul tău! Să meargă el cu domnul meu,
regele, şi fă cu el ceea ce binevoieşti!
38. "Să meargă cu
mine Chimham, a zis regele, şi voi face cu el ce vrei şi orice vei
voi tu de la mine voi face pentru tine!"
39. Şi a trecut tot
poporul Iordanul, de asemenea şi regele. Apoi a sărutat regele pe
Barzilai şi l-a binecuvântat şi acesta s-a întors la casa sa.
40. După aceea regele
s-a îndreptat spre Ghilgal şi s-a dus cu el şi Chimham, şi tot
poporul lui Iuda şi jumătate din poporul lui Israel a petrecut pe
rege.
41. Dar iată tot
Israelul a venit la rege şi a zis către el: "Pentru ce
bărbaţii lui Iuda, fraţii noştri, te-au răpit
şi au trecut pe rege şi casa lui şi pe toţi oamenii lui
David peste Iordan?" "Pentru aceea, că regele este mai
apropiat de noi, au răspuns Israeliţilor toţi bărbaţii
lui Iuda. şi de ce să vă supăraţi voi pentru
aceasta? Am mâncat noi, oare, ceva de la rege, sau am primit daruri de la el,
sau ne-a scutit de dări?"
42. Şi Israeliţii
au răspuns bărbaţilor lui Iuda: "Noi suntem zece
părţi din rege şi noi suntem încă şi întâi
născuţi fală de vor. Pentru ce dar ne-aţi dispreţuit?
Oare nu noi trebuia să spunem cel dintâi cuvânt pentru întoarcerea
regelui? Dar cuvântul bărbaţilor lui Iuda a fost mai puternic decât
cuvântul Israeliţilor.
|