CAPITOLUL 22
Cântarea de mulţumire a lui David pentru izbăvirea de
vrăjmaşi.
1. Atunci a cântat David cântarea
aceasta Domnului, în ziua când Domnul l-a izbăvit de toţi
vrăjmaşii lui şi din mâinile lui Saul, şi a zis:
2. "Domnul este
întărirea mea, scăparea mea şi izbăvitorul meu.
3. Dumnezeu este stânca mea
cea de scăpare, Scutul meu şi puterea cea mântuitoare,
Adăpostul meu cel tare şi scăparea mea! Mântuitorul meu, din necaz m-ai izbăvit!
4. Pe Domnul Cel vrednic de
laudă L-am chemat Şi de vrăjmaşii mei am fost
izbăvit.
5. Valurile morţii
mă-mpresuraseră Şi eram potopit de şuvoaiele
răutăţii;
6. Lanţurile iadului
mă încătuşaseră şi eram prins în lanţurile
morţii.
7. Dar în necazul meu am
chemat pe Domnul, Strigăt am înălţat către Dumnezeul meu
Şi El mi-a auzit glasul din locaşul Său Şi strigătul
meu a ajuns la urechile Lui.
8. Atunci s-a clătinat
şi s-a cutremurat pământul, Şi temeliile cerurilor s-au
zguduit, Pentru că Se mâniase Domnul!
9. Fum ieşea din
nările Lui, Din gura Lui ieşea foc mistuitor Şi cărbuni
aprinşi ţâşneau.
10. Plecat-a cerurile
şi S-a coborât Şi sub picioarele Lui era negură
deasă.
11. Şezut-a pe
heruvimi şi a zburat, zburat-a pe aripile vântului!
12. Din negură
Şi-a făcut adăpost Şi cort împrejurul Său; Cu ape
întunecoase şi cu nori negri era înfăşurat.
13. De strălucirea
ce-I mergea înainte Se împrăştiau norii, Aruncând grindină
şi cărbuni de foc.
14. Atunci Domnul a tunat
în ceruri Şi Cel Preaînalt a făcut să răsuna glasul
Său;
15. Slobozit-a săgeţile
Sale şi a împrăştiat pe vrăjmaşi,
Înmulţitu-Şi-a fulgerele şi i-a pus pe fugă.
16. De certarea Ta, Doamne,
De suflarea nărilor Tale, S-au arătat fundurile mării Şi
temeliile lumii s-au descoperit.
17. Tinzându-Şi El
mâna de sus, m-a apucat Şi m-a scos din ape adânci;
18. Izbăvitu-m-a de vrăjmaşul meu cel
puternic, De cei ce mă urau şi erau mai tari ca mine:
19. Aceştia mă
împresuraseră în ziua necazului, Dar Domnul a fost ajutorul meu;
20. El m-a scos le loc
larg, izbăvitu-m-a, pentru că m-a iubit!
21. Domnul mi-a dat
după nevinovăţia mea, După curăţia mâinilor
mele mi-s plătit.
22. Căci am urmat
căile Domnului, Şi înaintea Dumnezeului meu m-am pocăit.
23. Toate poruncile Lui
le-am avut înaintea mea Şi de la legea Lui nu m-am abătut.
24. Fără
prihană am fost înaintea Lui Şi de nedreptate m-am
păzit.
25. Deci Domnul mi-a
plătit după nevinovăţia mea Şi după
curăţia mâinilor mele pe care a cunoscut-o.
26. Căci Tu, Doamne,
cu cel bun Te arăţi bun, Cu omul drept Te porţi cu
dreptate,
27. Cu cel cuvios, Cuvios
eşti, Iar cu cel îndărătnic, Te porţi după
îndărătnicia lui.
28. Tu pe poporul smerit îl
izbăveşti, Iar ochii cei mândri îi smereşti.
29. Tu eşti lumina mea,
Doamne! Doamne, luminează întunericul meu!
30. Cu Tine mă voi
arunca spre oştirea înarmată, Cu Dumnezeul meu voi doborî
zidul.
31. Căile Domnului
sunt desăvârşite, Cuvântul Domnului e lămurit prin foc. Şi
scut este El tuturor celor ce nădăjduiesc în El;
32. Căci cine este
Dumnezeu, dacă nu Domnul? Şi cine este apărător,
dacă nu Dumnezeul nostru?
33. Dumnezeu este Cel ce
mă încinge cu putere şi calea cea dreaptă-mi arată;
34. Care dă
picioarelor mele sprinteneala cerbului, Şi la locurile cele înalte
mă aşează;
35. Care-mi deprinde
mâinile mele la război Şi braţele mele să întindă
arzul de aramă.
36. Doamne, Tu mă
aperi cu scutul Tău izbăvitor, Cu dreapta Ta mă sprijini
şi înalţi cu bunătatea Ta,
37. Tu lărgeşti
calea sub paşii mei Şi picioarele mele nu se poticnesc.
38. Urmări-voi pe
vrăjmaşii mei şi-i voi prinde. Nu mă voi întoarce
până nu-i stârpesc.
39. Îi voi lovi şi nu
se vor putea ţine. Cădea-vor sub picioarele mele.
40. Tu mă încingi cu
putere pentru război Şi faci să cadă potrivnicii sub
mine
41. Pe vrăjmaşii
mei Tu-i pui pe fugă înaintea mea şi pe cei ce mă urăsc
îi spulberi.
42. Striga-vor, dar nimeni
nu-i va scăpa, Pe Domnul vor striga, dar nu-i va auzi;
43. Ca praful ce-l ia
vântul îi voi pisa şi-i voi călca în picioare ca tina
uliţelor.
44. Tu mă
izbăveşti de răzvrătirea poporului Şi în fruntea
neamurilor mă pui.
45. Poporul pe care nu-l
cunoşteam îmi slujeşte Şi dintr-un cuvânt mi se supune.
46. Fiii celor de alt neam
pălesc de frică şi tremură în zidurile cetăţii
lor.
47. Viu este Domnul şi
binecuvântat este numele Lui! Lăudat fie Dumnezeu, Cel ce mă
izbăveşte,
48. Dumnezeu, Cel ce
mă răzbună, Care pune popoarele sub stăpânirea mea
Şi de vrăjmaşii mei mă izbăveşte.
49. Doamne, Tu mă
înalţi peste vrăjmaşii mei Şi de omul nedrept mă
izbăveşti.
50. De aceea Te voi
lăuda printre popoare şi voi da slavă numelui Tău,
51. Cel ce dă
biruinţă strălucită regelui Său Şi face
milă cu unsul Său, David, Şi cu urmaşii lui din veac în
veac".
|