CAPITOLUL 19
Ilie hrănit de înger. Urmaşul său.
1. Şi a spus Ahab Izabelei.
tot ce a făcut Ilie şi cum a ucis pe toţi proorocii cu
sabia.
2. Atunci a trimis Izabela
un vestitor la Ilie, ca să-i spună: "Dacă tu eşti
Ilie şi eu Izabela, aşa şi aşa să-mi facă
dumnezeii, ba încă şi mai mult, dacă mâine pe vremea aceasta
nu voi face cu viaţa ta la fel cum ai făcut şi tu cu fiecare
din ei!"
3. Când a auzit Ilie
aceasta, s-a sculat şi a plecat, să-şi scape viaţa sa,
şi a venit la Beer-Şeba, care este în Iuda, şi şi-a
lăsat ucenicul acolo,
4. Iar el s-a dus mai
departe în pustiu, cale de o zi, şi s-a aşezat sub un ienupăr
şi îşi ruga moartea, zicând: "Îmi ajunge acum, Doamne! Ia-mi
sufletul că nu sunt eu mai bun decât părinţii mei!"
5. Şi s-a culcat
şi a adormit acolo sub ienupăr. Şi iată un înger l-a
atins şi i-a zis: "Scoală de mănâncă şi
bea!"
6. Şi a căutat
Ilie şi iată, la căpătâiul lui, o turtă coaptă
în vatră şi un urcior cu apă. Şi a mâncat şi a băut şi
a adormit iar.
7. Dar iată
îngerul Domnului s-a întors a doua oară, s-a atins de el şi a zis:
"Scoată de mănâncă şi bea, că
lungă-ţi este calea!"
8. Şi s-a sculat
Ilie şi a mâncat şi a bătut şi întărindu-se cu acea
mâncare, a mers patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi,
până la Horeb, muntele lui Dumnezeu.
9. Şi a intrat acolo într-o
peşteră şi a rămas acolo. Şi iată cuvântul
Domnului a fost către el şi i-a zis: "Ce faci aici,
Ilie?"
10. Iar Ilie a zis:
"Cu râvnă am râvnit pentru Domnul Dumnezeul Savaot, căci fiii
lui Israel au părăsit legământul Tău, au dărâmat
jertfelnicele Tale şi pe proorocii Tăi i-au ucis cu sabia, rămânând
numai eu singur, dar caută să ia şi sufletul meu!"
11. A zis Domnul:
"Ieşi şi stai pe munte înaintea feţei Domnului! Că
iată Domnul va trece; şi înaintea Lui va fi vijelie
năprasnică ce va despica munţii şi va sfărâma
stâncile, dar Domnul nu va fi în vijelie. După vijelie va fi cutremur,
dar Domnul nu va fi în cutremur;
12. După cutremur va
fi foc, dar nici în foc nu va fi Domnul. Iar după foc va fi adiere de
vânt lin şi acolo va fi Domnul".
13. Auzind aceasta, Ilie
şi-a acoperit faţa cu mantia lui şi a ieşit şi a
stat la gura peşterii. Şi a fost către el un glas care i-a
zis: "Ce faci aici, Ilie?"
14. Iar el a zis: "Cu
râvnă am râvnit pentru Domnul Dumnezeul Savaot, că au
părăsit fiii lui Israel legământul Tău, au dărâmat
jertfelnicele Tale şi pe proorocii Tăi i-au ucis cu sabia; numai eu
singur am rămas, dar caută să ia şi sufletul
meu!"
15. Şi a zis Domnul:
"Mergi şi întoarce-te pe calea ta
prin pustiu la Damasc şi, când vei ajunge acolo, să ungi rege peste
Siria pe Hazael;
16. Pe Iehu, fiul lui
Nimşi, să-l ungi rege peste Israel; iar pe Elisei, fiul lui
Şafat din Abel-Mehola,
să-l ungi prooroc în locul tău!
17. Cine va fugi de sabia
lui Hazael, pe acela să-l omoare Iehu, iar cine va scăpa de sabia
lui Iehu, pe acela să-l omoare Elisei.
18. Eu însă mi-am
oprit dintre Israeliţi şapte mii de bărbaţi; genunchii
tuturor acestora nu s-au plecat înaintea lui Baal şi buzele tuturor
acestora nu l-au sărutat!"
19. Atunci a plecat Ilie de
acolo şi a găsit pe Elisei, fiul lui Şafat, arând; acesta avea
douăsprezece perechi de boi la pluguri şi la perechea a
douăsprezecea era el însuşi. Şi Ilie a trecut pe lângă el
aruncându-i mantia.
20. Atunci a lăsat
Elisei boii şi a alergat după Ilie, zicând: "Lasă-mă
să merg să sărut pe tatăl şi pe mama mea şi voi
veni după tine!" Iar el i-a zis: "Du-te şi vino înapoi, că ce-am făcut
e făcut!"
21. Plecând de la el, a
luat o pereche de boi pe care i-a junghiat şi, făcând foc cu plugul
boilor, a fript carnea lor şi au împărţit-o la oameni şi
au mâncat-o. Iar el
s-a sculat şi s-a dus după Ilie şi a început să-i
slujească.
|