CAPITOLUL 21
Tirania lui Ahab şi a Izabelei.
1. Iar după aceasta iată
ce s-a mai întâmplat: Nabot Izreeliteanul avea în Izreel o vie lângă
curtea lui Ahab, regele Samariei.
2. Şi a grăit
Ahab cu Nabot şi a zis: "Să-mi dai mie via ta, ca să-mi
fac din ea o grădină de verdeţuri, căci e aproape de casa
mea; iar în locul ei îţi voi da o vie mai bună decât aceasta, sau
dacă îţi convine mai bine, îţi voi da argint cât
preţuieşte ea".
3. Nabot însă a zis
către Ahab: "Să mă ferească Dumnezeu să-ţi
dau eu moştenirea părinţilor mei!"
4. Şi a venit Ahab
acasă trist şi mânios pentru cuvântul care i-l spusese Nabot
Izreeliteanul, zicând: Nu-îi dau moştenirea părinţilor mei. Şi
cu duhul tulburat, s-a culcat în patul său, s-a întors cu faţa la
perete şi n-a mâncat.
5. Atunci a intrat Izabela,
femeia lui la el şi i-a zis: "De ce este întristat duhul tău
şi nu mănânci?"
6. Iar el a zis: "Când
am vorbit cu Nabot Izreeliteanul şi i-am zis: Dă-mi via ta pe bani,
sau dacă vrei, să-îi dau altă vie în locul ei, el a zis:
Nu-ţi dau via mea, că este moştenirea părinţilor
mei".
7. A zis Izabela, femeia
lui: "Ce cârmuire ar mai fi în Israel, dacă tu ai face tot
aşa? Scoală, mănâncă şi fii cu voie bună,
că via lui Nabot Izreeliteanul ţi-o dau eu!"
8. Apoi ea a scris scrisori
în numele lui Ahab, le-a pecetluit cu inelul lui şi a trimis aceste
scrisori la bătrânii şi la fruntaşii din cetatea lui Nabot,
care locuiau cu el acolo.
9. În scrisori însă ea
scria aşa: "Vestiţi tuturor să postească post
şi puneţi pe Nabot înaintea poporului.
10. Şi aduceţi
doi oameni netrebnici să mărturisească împotriva lui şi
să spună: Ai hulit pe Dumnezeu şi pe rege; şi apoi
să-l scoateţi afară şi să-l ucideţi cu pietre
şi aşa să moară".
11. Şi au făcut
bărbaţii cetăţii lui Nabot, bătrânii şi
fruntaşii care locuiau cu el în cetate, aşa cum le poruncise
Izabela şi cum era scris în scrisorile trimise de ea lor:
12. Au vestit post tuturor şi au pus pe Nabot
înaintea poporului.
13. Atunci au ieşit
doi oameni ticăloşi. şi au stat împotriva lui Nabot şi au
mărturisit aceşti oameni răi în faţa poporului şi au
zis: "Nabot a hulit pe Dumnezeu şi pe rege". Iar ei l-au scos
afară din cetate şi l-au bătut cu pietre şi a
murit.
14. Apoi au trimis la Izabela
să-i spună: "Nabot a fost omorât cu pietre".
15. Auzind Izabela că
Nabot a fost bătut eu pietre şi a murit, a zis către Ahab:
"Scoală şi ia în stăpânire via lui Nabot Izreeliteanul,
care n-a vrut să ţi-o vândă cu bani; că Nabot nu mai
trăieşte, ci a murit!"
16. Când a auzit Ahab
că Nabot Izreeliteanul a fost ucis, şi-a rupt hainele sale, s-a
îmbrăcat cu sac, şi apoi s-a sculat Ahab ca să se ducă la
via lui Nabot Izreeliteanul şi să o ia în stăpânire.
17. Atunci a fost cuvântul
Domnului către Ilie Tesviteanul:
18. "Scoală
şi ieşi în întâmpinarea lui Ahab, regele lui Israel, care este în
Samaria, că iată acum e la via lui Nabot, unde s-a dus ca să o
ia în stăpânire,
19. Şi spune-i:
Aşa grăieşte Domnul: Ai ucis şi vrei încă să
intri în moştenire? Şi să-i mai spui: Aşa zice Domnul: În
locul unde au lins câinii sângele lui Nabot, acolo vor linge câinii şi
sângele tău!",
20. Şi a zis Ahab
către Ilie: "M-ai
aflat, duşmanule, şi aici!" Iar el a zis: "Te-am aflat,
căci te-ai încumetat să săvârşeşti fapte nelegiuite
înaintea ochilor Domnului şi să-L minţi.
21. Aşa zice Domnul:
"Iată voi aduce peste tine necazuri şi te voi mătura
şi voi stârpi din ai lui Ahab pe cei de parte
bărbătească, fie rob, fie slobod, în Israel;
22. Şi voi face cu
casa ţa cum am făcut cu casa lui Ieroboam, fiul lui Nabat, şi
cu casa lui Baeşa, fiul lui Ahia, pentru fărădelegea cu care M-ai mâniat şi ai dus pe Israel în
păcat".
23. Asemenea şi pentru
Izabela a grăit Domnul: "Câinii vor mânca pe Izabela pe zidul
Izreelului.
24. Cine va muri din ai lui
Ahab în cetate, pe acela câinii îl vor mânca, iar cine va muri în câmp, pe
acela păsările cerului îl vor mânca;
25. Căci n-a fost
încă nimeni ca Ahab, care să se încumete a săvârşi fapte
urâte înaintea ochilor Domnului, la care l-a împins Izabela soţia
sa.
26. S-a purtat rău ca
un ticălos, urmând după idoli, cum au făcut Amoreii pe care
Domnul i-a izgonit de la faţa fiilor lui Israel".
27. Când a auzit Ahab toate
cuvintele acestea, a început să plângă, şi-a rupt hainele
sale, s-a îmbrăcat pesta trupul său cu sac, a postit şi a
dormit în sac şi a umblat trist.
28. Atunci a fost cuvântul
Domnului către Ilie Tesviteanul, pentru Ahab, şi a zis
Domnul:
29. "Vezi cum s-a
smerit Ahab înaintea Mea? Fiindcă
s-a smerit înaintea Mea,
de aceea nu voi aduce necazurile în zilele lui, ci în zilele fiului lui voi
aduce necazurile peste casa lui!"
|