CAPITOLUL 19
Iezechia prin rugăciune înfrânge pe Senaherib.
1. Auzind acestea, regele Iezechia
şi-a rupt hainele sale, s-a îmbrăcat cu sac şi s-a dus în
templul Domnului.
2. Atunci a trimis pe
Eliachim, căpetenia curţii domneşti, pe Şebna scriitorul
şi pe preoţii cei mai mari, îmbrăcaţi în sac, la Isaia
proorocul, fiul lui Amos,
3. Şi aceştia au
zis către el: "Aşa zice Iezechia: Zi de necaz, de
pedeapsă şi de ruşine este ziua aceasta, căci pruncii
sunt aproape să iasă din pântecele mamelor şi ele nu pot
naşte.
4. Poate va auzi Domnul
Dumnezeul tău toate cuvintele lui Rabşache, pe care l-a trimis
regele Asiriei, stăpânul lui, să defaime pe Dumnezeul cel viu
şi să-L hulească cu vorbele pe care le-a auzit Domnul
Dumnezeul tău. Adu dar
rugăciune pentru cei ce au rămas şi se află printre cei
vii!"
5. Şi au venit slugile regelui
Iezechia la Isaia,
6. Iar Isaia le-a zis:
"Aşa să ziceţi domnului vostru: Aşa
grăieşte Domnul: Nu te teme de vorbele ce le-ai auzit şi cu
care M-au hulit pe Mine slugile regelui Asiriei.
7. Căci iată voi
trimite în el duh şi va auzi o veste şi se va întoarce în ţara
sa, iar acolo îl voi lovi cu sabia".
8. Atunci s-a întors
Rabşache şi a găsit pe regele Asiriei războindu-se
împotriva Libnei, căci auzise că acesta a plecat din
Lachiş.
9. Şi a auzit el de
Tirhaca, regele Etiopiei, căci i s-a spus: "Iată vine să
se lupte cu tine". Şi din nou a trimis soli la Iezechia să-i
spună:
10. "Aşa să
ziceţi lui Iezechia, regele Iudei: Să nu te înşele Dumnezeul
tău, în Care nădăjduieşti tu, gândind: Nu va fi dat
Ierusalimul în mâinile regelui Asiriei!
11. Doar tu ai auzit ce a
făcut regele Asiriei cu toate ţările, aruncând asupra lor
blestem. Şi tu ai să rămâi?
12. Dumnezeii popoarelor pe
care le-au ruinat părinţii mei le-au izbăvit ei oare?
13. Unde este regele
Hamatului, sau regele Arpadului, sau regele cetăţii Sefarvaimului,
Inei şi Hevei?"
14. Şi a luat Iezechia
scrisoarea din mâna solilor şi a citit-o; apoi s-a dus în templul
Domnului şi a deschis-o Iezechia înaintea felei Domnului.
15. Şi s-a rugat
Iezechia înaintea feţei Domnului şi a zis: "Doamne Dumnezeul
lui Israel, Cel ce şezi pe heruvimi, numai Tu singur eşti Dumnezeul
tuturor regatelor pământului, Tu ai făcut cerul şi
pământul!
16. Pleacă-ţi,
Doamne, urechea Ta şi mă auzi! Deschide-ţi, Doamne, ochii
Tăi şi vezi şi auzi cuvintele lui Senaherib, cel ce a trimis
să Te hulească pe Tine, Dumnezeul cel viu!
17. Adevărat, o,
Doamne, regii Asiriei au pustiit popoarele şi ţările lor, au
aruncat dumnezeii acestora în foc, dar aceia nu erau dumnezei, ci lucruri de
mâini omeneşti, lemn şi piatră, şi de aceea i-a şi
nimicit pe ei.
18. Şi acum, Doamne
Dumnezeul nostru, izbăveşte-ne din mâna lui,
19. Şi vor afla toate
regatele pământului că numai Tu, Doamne, eşti Dumnezeu! "
20. Atunci a trimis Isaia,
fiul lui Amos, la Iezechia să-i spună: "Aşa zice Domnul
Dumnezeul lui Israel: Cele pentru care te-ai rugat tu Mie împotriva lui Senaherib, regele Asiriei,
le-am auzit.
21. Iată cuvântul pe
care l-a rostit Domnul pentru el: Te dispreţuieşte şi râde de
tine fecioara, fiica Sionului, şi clatină din cap, în urma ta,
fiica Ierusalimului.
22. Pe cine însă ai
mustrat şi ai hulit tu? Şi asupra cui ţi-ai ridicat tu glasul
şi ţi-ai înălţat aşa de sus ochii tăi? Asupra
Sfântului lui Israel.
23. Prin trimişii
tăi tu ai înfruntat pe Domnul şi ai zis: Cu mulţimea carelor
mele m-am urcat pe înălţimea munţilor, pe coastele Libanului,
şi am tăiat cedrii cei falnici şi chiparoşii cei
minunaţi ai lui, şi am ajuns la cea din urmă adăpostire a
lui, la grădina lui plină de pomi;
24. Şi am săpat
şi am băut apă străină şi cu tălpile picioarelor
mele voi seca râurile Egiptului.
25. N-ai auzit tu, oare,
că aceasta Eu am făcut-o de demult, din zilele cele de demult am
hotărât-o? Acum însă am îndeplinit-o prin aceea că tu
pustieşti şi prefaci cetăţile în
dărâmături,
26. Iar locuitorii lor au
ajuns neputincioşi, tremură şi rămân ruşinaţi;
au ajuns ca iarba câmpului şi ca verdeaţa cea fragedă, ca
buruienile de pe acoperişul casei şi ca nişte fire de grâu
uscate înainte de a da în spic.
27. De şezi, de intri,
ori de ieşi, Eu toate le ştiu şi ştiu şi
obrăznicia ta faţă de Mine.
28. Pentru obrăznicia
ta cea faţă de Mine şi pentru că trufia ta a ajuns
până la urechile Mele,
Îmi voi pune veriga Mea
în nările tale şi în buzele tale belciugul Meu şi te voi întoarce pe acelaşi drum
pe care ai venit.
29. Iar pentru tine,
Iezechia, iată semn: Anul acesta veţi mânca din cele ce vor
creşte din seminţele scuturate; în anul al doilea veţi mânca
din cele ce vor creşte de la sine, iar în anul al treilea veţi
semăna şi veri secera, veţi sădi vii şi veţi
mânca roadele lor.
30. Ceea ce nu se va strica
în casa lui Iuda, ceea ce va rămâne, va da rădăcini în
jos, iar în sus va aduce rod, căci din Ierusalim vor ieşi
câţiva rămaşi şi din Sion, câţiva
izbăviţi.
31. Râvna Domnului Savaot
va face aceasta.
32. De aceea aşa zice
Domnul de regele Asiriei: Nu va intra în cetatea aceasta, nici va arunca
săgeţi încoace; nu se va apropia de ea cu scut, nici va face
întărituri de şanţuri împotriva ei.
33. Pe drumul pe care a
venit, se va întoarce şi în cetatea aceasta nu va intra, zice
Domnul;
34. Căci Eu voi
păzi cetatea aceasta, ca să o izbăvesc pentru Mine şi pentru David, robul Meu".
35. În noaptea aceea s-a
întâmplat că a ieşit îngerul Domnului şi a lovit în
tabăra Asirienilor o sută optzeci şi cinci de mii, şi
când s-au sculat dimineaţa, iată erau peste tot numai trupuri moarte.
36. Atunci Senaherib,
regele Asiriei, sculându-se, a plecat şi s-a întors şi a locuit în
Ninive.
37. Dar pe când se ruga el
în casa lui Nisroc, zeul său, l-au ucis cu sabia fiii săi Adramelec
şi Şareţer şi au fugit în pământul Ararat, iar în
locul lui s-a făcut rege Asarhadon, fiul lui.
|