CAPITOLUL 6
Rugăciunea lui Solomon.
l. Atunci Solomon a zis:
"Domnul a spus că El binevoieşte să locuiască în
negură,
2. Iar eu am zidit templul,
ca să locuieşti Tu, Cel Sfânt, şi locaş unde să
petreci Tu în veci".
3. Apoi şi-a întors
regele faţa sa şi a binecuvântat toată adunarea lui Israel,
căci toată adunarea Israeliţilor sta înainte.
4. Şi a zis regele:
"Binecuvântat este Domnul Dumnezeul lui Israel, Care a grăit cu
gura Sa către David, tatăl meu, şi a împlinit cu mâinile Sale
ceea ce spusese, zicând:
5. Din ziua când am scos pe
poporul Meu din ţara Egiptului, nu Mi-am ales cetate nici într-una din
seminţiile lui Israel, ca să-Mi zidesc templu în care să petreacă
numele Meu, nici nu Mi-am ales om care să fie cârmuitor
poporului Meu Israel.
6. Acum însă am ales
Ierusalimul, ca să petreacă numele Meu acolo, şi am ales pe David, ca să
păstorească peste poporul Meu Israel.
7. Iar lui David,
tatăl meu, îi intrase la inimă să înalţe templu numelui
Domnului Dumnezeului lui Israel.
8. Însă Domnul a zis
lui David, tatăl meu: ţi-a intrat la inimă să
zideşti templu numelui Meu; bine e că ţi-a intrat acest lucru
la inimă;
9. Dar nu vei zidi tu
templul, ci fiul tău care va ieşi din coapsele tale, acela va zidi
templu numelui Meu.
10. Şi a împlinit
Domnul cuvântul Său, care l-a grăit; căci eu am urmat în locul
lui David, tatăl meu, şi am şezut pe tronul lui Israel, cum
zisese Domnul, şi am zidit templu numelui Domnului Dumnezeului lui
Israel.
11. Şi am pus acolo
chivotul în care se află legământul Domnului, cel încheiat cu fiii
lui Israel".
12. Apoi stând Solomon la
jertfelnicul Domnului, înaintea adunării Israeliţilor şi-a
ridicat mâinile sale,
13. Căci Solomon
îşi făcuse un amvon de aramă, lung de cinci coţi, lat de
cinci coţi şi înalt de trei coţi, şi-l pusese în mijlocul
curţii. Pe acest amvon a stat el şi şi-a plecat genunchii
înaintea întregii adunări a Israeliţilor. El a ridicat mâinile sale
la cer
14. Şi a zis:
"Doamne Dumnezeul lui Israel, nu este Dumnezeu asemenea ţie, nici
în cer şi nici pe pământ. Tu păzeşti legământul
şi mila cu robii Tăi, care umblă cu toată inima lor
înaintea Ta;
15. Tu ai împlinit robului
Tău David, tatăl meu, ce i-ai grăit; că ceea ce ai
grăit cu gura Ta, aceea ai împlinit în ziua aceasta cu mâna Ta!
16. Şi acum, Doamne
Dumnezeul lui Israel, împlineşte cele ce ai grăit către robul
Tău David, tatăl meu, când ai zis: Nu va lipsi bărbat din tine
care să şadă înaintea feţei Mele pe tronul lui Israel, dacă fiii
tăi îşi vor păzi calea lor purtându-se după legea Mea, aşa cum te-ai purtat tu înaintea Mea.
17. Deci acum, Doamne
Dumnezeul lui Israel, fă să se adeverească cuvântul Tău,
către robul Tău David.
18. Adevărat să
fie că Dumnezeu va locui cu oamenii pe pământ? Dacă cerul
şi cerurile cerurilor nu Te încap, cu cât mai puţin Te va
încăpea templul acesta pe care Ţi l-am zidit eu?
19. Dar caută la
rugăciunea robului Tău şi la cererea lui, Doamne Dumnezeul
meu! Ascultă strigarea şi ruga cu care robul Tău se roagă
înaintea Ta:
20. Să fie ochii
Tăi deschişi ziua şi noaptea spre templul acesta şi spre
locul unde ai făgăduit să-ţi pui numele Tău, ca
să asculţi rugăciunea cu care robul Tău se va ruga în
locul acesta.
21. Să iei aminte la
cererile robului Tău şi ale poporului Tău Israel, cu care se
vor ruga ei în locul acesta; să auzi din locul şederii Tale, din
ceruri, să asculţi şi să miluieşti.
22. Când va greşi
cineva împotriva aproapelui său şi i se va cere jurământ ca
să jure, jurământul se va face înaintea jertfelnicului Tău în
templul acesta.
23. Atunci să
asculţi din cer şi să faci judecată robilor Tăi:
să osândeşti pe cel vinovat, făcând să i se întoarcă
asupra capului lui fapta sa şi să izbăveşti pe cel drept,
dându-i după dreptatea lui.
24. Când poporul Tău
Israel va fi bătut de duşman, pentru că a păcătuit
înaintea Ta, dar apoi se va întoarce către Tine, va preaslăvi
numele Tău şi va cere şi se va ruga înaintea Ta, în templul
acesta,
25. Atunci să
asculţi din cer şi să ierţi păcatul poporului
Tău Israel şi să-l întorci în pământul pe care l-ai dat
lor şi părinţilor lor.
26. Când se va încuia cerul
şi nu va fi ploaie, pentru că au păcătuit ei înaintea Ta,
şi-ţi vor aduce rugi în locul acesta, vor mărturisi numele
Tău şi se vor întoarce de la păcatul lor pentru că i-ai
smerit,
27. Atunci să
asculţi din cer şi să ierţi păcatul robilor
Tăi, al poporului Tău Israel, arătându-le calea cea bună
pe care să meargă, şi să trimiţi ploaie
pământului Tău, pe care l-ai dat poporului Tău de
moştenire.
28. De va fi foamete pe
pământ, de va fi boală molipsitoare, de va fi vânt dogorâtor sau
pălitură, lăcustă sau omidă, duşmanii de-i vor
strâmtora în ţara lor, stau în cetăţile lor, de va fi orice necaz,
orice boală,
29. Atunci orice
rugăciune şi orice cerere care se va face de orice om sau de tot
poporul Tău Israel, când ei îşi vor simţi fiecare necazul
său şi durerea şi îşi vor întinde mâinile lor spre
templul acesta,
30. Tu să asculţi
din cer, din locul şederii Tale, şi să ierţi; să dai
fiecăruia după căile lui, căci Tu cunoşti inima lui
şi singur ştii inima fiilor oamenilor,
31. Pentru ca să se
teamă de Tine şi să umble în căile Tale în toate zilele,
cât vor trăi pe pământul pe care l-ai dat părinţilor
noştri.
32. Chiar şi
străinul, care nu este din poporul Tău Israel, când va purcede din
pământ depărtat pentru numele Tău cel mare, pentru mâna Ta cea
puternică şi pentru braţul Tău cel înalt şi va veni
şi se va ruga în templul acesta,
33. Tu să asculţi
din cer, din locul sălăşluirii Tale, şi să-i
împlineşti tot lucrul pentru care străinul va striga către
Tine, ca să ştie toate popoarele pământului, de numele
Tău şi să se teamă de Tine, cum se teme poporul Tău
Israel, şi să ştie că în numele Tău este închinat
templul pe care l-am zidit eu.
34. Când poporul Tău
va pleca cu război împotriva duşmanilor săi, pe drumul pe
care-l vei trimite Tu şi se va ruga Ţie, întorcându-se spre cetatea
aceasta, care Ţi-ai ales-o, şi spre templul acesta pe care l-am
zidit eu numelui Tău,
35. Atunci să
asculţi din cer rugăciunea lor şi cererea lor şi să
le faci dreptate.
36. Când vor
păcătui ei înaintea Ta - căci nu este om care să nu
păcătuiască - şi Tu Te vei supăra pe ei şi-i
vei da duşmanilor lor şi cei ce i-au luat robi îi vor duce în
pământ depărtat sau apropiat,
37. Şi când ei, în
pământul în care vor fi robiţi, îşi vor veni în sine şi
se vor întoarce şi ţi se vor ruga în pământul robiei lor,
zicând: am păcătuit, am făcut fărădelege,
vinovaţi suntem;
38. Dacă se vor
întoarce către Tine cu toată inima lor şi cu tot sufletul lor,
în pământul robiei lor, unde ei se vor afla duşi robi şi se
vor ruga, întorcându-se spre pământul lor, pe care Tu l-ai dat
părinţilor lor şi spre "etatea care ţi-ai ales-o
şi spre templul pe care l-am zidit eu numelui Tău,
39. Atunci să asculţi
din cer, din locul şederii Tale, rugăciunea lor şi cererea
lor, şi să le faci dreptate şi să ierţi pe poporul
Tău de ceea ce a păcătuit înaintea Ta.
40. Dumnezeul meu,
să-Ţi fie ochii Tăi deschişi şi urechile Tale cu
luare aminte la rugăciunea care Ţi se va face în locul
acesta.
41. Şi acum, Doamne
Dumnezeule, scoală-Te şi vino la locul de odihnă al Tău,
Tu şi chivotul puterii Tale. Preoţii Tăi, Doamne Dumnezeule,
se vor îmbrăca întru mântuire şi cuvioşii Tăi se vor
desfăta de bunătăţi.
42. Doamne Dumnezeule,
să nu-Ţi întorci faţa Ta nici de la unsul Tău, ci
adu-Ţi aminte de îndurările cele către David, robul
Tău".
|