CAPITOLUL 7
Săvârşirea sfinţirii.
1. Când a sfârşit Solomon
rugăciunea, s-a pogorât foc din cer şi a mistuit arderea de tot
şi jertfele, şi slava Domnului a umplut templul.
2. Atunci n-au putut
preoţii să intre în templul Domnului din pricina slavei lui
Dumnezeu care umpluse templul.
3. Şi toţi fiii
lui Israel, văzând cum s-a coborât focul şi slava Domnului peste
templu, au căzut cu faţa la pământ pe pardoseală, s-au
închinat şi au slăvit pe Domnul: "Că este bun, că în
veac este mila Lui!"
4. Apoi regele şi tot
poporul au început să aducă jertfe înaintea feţei
Domnului.
5. Regele Solomon a adus
jertfă douăzeci şi două de mii de boi şi o sută
douăzeci de mii de oi; aşa au sfinţit templul lui Dumnezeu
regele şi tot poporul.
6. Preoţii
stăteau la slujbele lor şi leviţii cu instrumentele de cântare
ale Domnului, pe care le făcuse regele David, ca să laude pe
Domnul: "Că în veac este mila Lui"; căci David cu acestea
Îl slăvea, iar preoţii trâmbiţau din trâmbiţe înaintea
lui, iar Israelul tot stătea de faţă.
7. Apoi a mai sfinţit
Solomon şi mijlocul curţii care era înaintea templului Domnului;
căci a adus acolo arderile de tot şi grăsimea jertfelor de
împăcare, fiindcă jertfelnicul cel de aramă pe care îl
făcuse Solomon nu putea cuprinde arderile de tot şi prinoasele de
pâine şi de grăsime.
8. În vremea aceea a
făcut Solomon sărbătoare de şapte zile şi
împreună cu el a prăznuit tot Israelul, adunare foarte mare,
venită de la intrarea Hamatului, până la râul Egiptului.
9. Iar în ziua a opta au
sărbătorit încheierea sărbătorii, căci
sfinţirea jertfelnicului a ţinut şapte zile, iar
sărbătoarea alte şapte zile.
10. Şi în ziua a
douăzeci şi treia a lunii a şaptea, regele a dat drumul la
corturile sale poporului, care se bucura şi se veselea de binele ce
dăduse Domnul lui David, lui Solomon şi poporului Său
Israel.
11. Astfel a isprăvit
Solomon templul Domnului şi casa regelui; tot ce plănuise Solomon
în inima sa să facă pentru templul Domnului şi pentru casa sa,
le-a isprăvit după dorinţă.
12. Atunci S-a arătat
Domnul lui Solomon, noaptea, şi i-a zis: "Am auzit ruga ta şi Mi-am ales locul acesta să fie templu pentru
aducerea de jertfe.
13. De voi încuia cerul
şi nu va fi ploaie, de voi porunci lăcustei să mănânce
ţara, sau voi trimite vreo boală molipsitoare asupra poporului Meu
14. Şi se va smeri
poporul Meu, care se numeşte cu numele Meu, şi se vor ruga şi vor căuta
faţa Mea, şi se vor întoarce de la
căile lor cele rele, atunci îi voi auzi din cer, le voi ierta
păcatele lor şi le voi tămădui ţara.
15. Acum ochii Mei vor fi deschişi şi urechile Mele vor fi cu luare-aminte la rugăciunea ce
se va face în locul acesta.
16. Căci am ales acum
şi am sfinţit templul acesta, pentru ca să fie numele Meu acolo în veci; şi ochii Mei şi inima Mea să fie acolo în toate zilele.
17. Dacă tu vei umbla
înaintea fetei Mele,
cum a umblat David, tatăl tău, şi vei face toate câte
ţi-am poruncit, şi vei păzi rânduielile şi legile Mele,
18. Atunci îţi voi
întări tronul regatului tău, după cum am făgăduit
lui David, tatăl tău, când am zis: Nu va lipsi din tine bărbat
care să domnească peste Israel.
19. Iar dacă vă
veţi abate şi veţi părăsi rânduielile Mele şi poruncile Mele, care vi le-am dat, şi vă
veţi duce şi veţi începe a sluji la alţi dumnezei şi
vă veţi închina lor,
20. Atunci voi stârpi pe
Israel de pe faţa pământului Meu pe care l-am dat lor, şi templul acesta
pe care l-am sfinţit numelui Meu, îl voi lepăda de la faţa Mea, iar pe Israel îl vai da de pildă
şi de ocară la toate popoarele;
21. Iar de templul acesta
înalt va rămâne uimit tot cel ce va trece pe lângă el, şi va
zice: Pentru ce a făcut aşa Domnul cu pământul acesta şi
cu templul acesta?
22. Şi vor zice:
Pentru că au părăsit pe Domnul Dumnezeul părinţilor
lor, Care i-a scos din pământul Egiptului, şi pentru că s-au
lipit de alţi dumnezei şi s-au închinat şi au slujit lor,
pentru aceea a adus El asupra lor toate relele acestea".
|